Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘vigilenta’

Percepeti fara sa numiti

percepeti fara sa numitiMajoritatea oamenilor sunt constienti doar la un nivel periferic de lumea care-i inconjoara, mai ales daca isi duc existenta intre lucruri familiare. Cea mai mare parte a atentiei le este absorbita de vocea din minte. Unii dintre oameni se simt mai vii cand calatoresc si viziteaza locuri necunoscute sau tari straine, caci atunci perceptia senzoriala – experienta – ia in stapanire o parte mai mare a constiintei decat o face gandirea, iar ei devin mai prezenti. Altii insa raman complet posedati de vocea din minte chiar si in astfel de imprejurari. Perceptiile si experientele lor sunt deformate de judecati pe care le emit imediat. In realitate n-au plecat nicaieri. Doar corpul lor calatoreste, in timp ce ei raman acolo unde au fost intotdeauna: in mintea lor.

Aceasta este realitatea celor mai multi oameni: de indata ce percep un lucru ii si dau nume, il interpreteaza, il compara cu altceva, simt fata de el placere, sau neplacere, sau sinele lor fantomatic, eul, il eticheteza drept bun sau rau. Sunt prizonierii formelor mentale, ai constiintei obiectelor.

Trezirea in plan spiritual nu se va produce pana cand obiceiul de a denumi toate lucrurile in mod inconstient si necontrolat nu inceteaza sau macar pana cand nu deveniti constienti de el, fiind astfel capabili sa-l observati in derulare. Prin aceste proces constant de aplicare a unor denumiri egoul ramane neclintit, sub forma mintii neobservate. Atunci cand procesul inceteaza sau macar cand deveniti constienti de el, apare spatiul interior iar voi nu mai sunteti posedati de minte.

Alegeti un obiect care va este la indemana – un stilou, un scaun, o ceasca, o planta – si cercetati-l cu privirea, adica priviti-l cu mare interes, aproape curiosi. Eviatati orice obiecte pe care le asociati aproape inevitabil cu ceva personal si care va amintesc de trecut, de exemplu va amintesc de unde le-ati cumparat, de persoana care vi le-a dat si asa mai departe. Evitati si orice poarta un inscris, cum ar fi o carte sau o sticla, caci v-ar stimula gandirea. Fara sa va fortati, relaxati dar vigilenti,  indreptati-va toata atentia catre obiectul respectiv, studiati-i fiecare detaliu. Daca apar ganduri nu cooperati cu ele. Nu gandurile va intereseaza, ci actul perceptiei. Puteti percepe fara interferenta gandirii? Puteti privi fara ca vocea din minte sa comenteze, sa traga concluzii, sa compare sau sa incerce sa-si imagineze ceva? Dupa vreo doua minute lasati-va privirea sa rataceasca prin incapere sau oriunde va aflati, atentia voastra luminand fiecare lucru asupra caruia staruie.

Ascultati apoi orice sunete se fac auzite. Ascultati-le in acelasi mod in care ati privit lucrurile din jur. Pot fi sunete naturale – apa, vant, pasari – sau pot fi produse de om. Unele ar putea fi placute, altele nu. Insa voi nu faceti diferenta intre bune sau rele. Permiteti fiecarui sunet sa fie asa cum este el, fara sa interpretati. Si de data aceasta cheia o reprezinta atentia relaxata, dar vigilenta.

Privind si ascultand in acest fel s-ar putea sa deveniti constienti de un sentiment de calm, un sentiment subtil si o liniste in fundal. Altii il numesc pace. Cand constiinta nu mai este total absorbita de gandire, o parte a ei ramane in starea de forma, neconditionata, originara. Acesta este spatiul interior.

Cel mai mare impediment in descoperirea spatiului interior, cel mai mare impediment in aflarea experimentatorului il constituie faptul de a deveni atat de subjugati de experienta, incat sa va pierdeti in ea. Atunci, constiinta se pierde in propriul sau vis. Fiecare gand, emotie si experienta pune stapanire pe voi intr-o asemenea masura, incat sunteti de fapt intr-o stare de vis. Aceasta este starea normala a umanitatii de mii de ani.

Deveniti constienti de respiratia voastra. Observati senzatia pe care o produce suflul. Simtiti aerul intrand si iesind din corp. Observati cum se dilata si se contracta usor pieptul si abdomenul in timpul inspiratiei, respectiv al expiratiei. O singura respiratie constienta este suficienta pentru a crea un spatiu acolo unde inainte era o succesiune neintrerupta de ganduri. O singura respiratie constienta (doua sau trei sunt chiar mai bune), efectuata de mai multe ori pe zi, reprezinta un mod excelent de a aduce spatiu in viata voastra. Chiar daca ati medita asupra respiratiei timp de doua ore sau mai mult – asa cum fac unii oameni – doar de o singura respiratie trebuie sa fiti constienti si doar de o singura respiratie puteti fi constienti. Restul este amintire sau anticipare, adica gandire. Respiratie nu este ceva ce faceti voi, ci ceva ce se intampla si ai carei martori deveniti voi. Respiratia se intampla de la sine. Inteligenta din interiorul corpului este cea care face aceasta. Tot ce aveti voi de facut este sa urmariti cum se intampla. Nu este implicat nici un efort si nicio incordare. Observati, de asemenea, intervalul scurt in care respiratia inceteaza, in special momentul de nemiscare de la sfarsitul expiratiei, inainte de urmatoarea respiratie.

Respiratia multor oameni este nefiresc de superficiala. Cu cat deveniti mai constienti de respiratie, cu atat se restabileste profunzimea ei naturala.

Faptul ca respiratia nu are forma este unul din motivele pentru care constientizarea respiratiei reprezinta o modalitate extrem de eficienta de a aduce spatiu in viata voastra, de a genera constiinta. Ea reprezinta un excelent obiect de meditatie tocmai pentru ca nu este un obiect, nu are forma. Un alt motiv il reprezinta faptul ca respiratia este unul dintre cele mai subtile si aparent nesemnificative fenomene, lucrul „cel mai mic” care conform celor spuse de Nietzsche, da nastere „celei mai mari fericiri”. Ca practicati sau nu constientizarea respiratiei ca pe o meditatie formala propriu-zisa depinde de voi. Dar meditatia formala nu inlocuieste aducerea constiintei spatiului in viata voastra de fiecare zi.

Constientizarea respiratiei va obliga sa traiti in momentul prezent – cheia transformarii interioare. Cand sunteti constienti de respiratie, sunteti complet prezenti. Veti putea observa ca nu puteti gandi si fi constienti de respiratie. Respiratia constienta face ca mintea sa se opreasca. Dar departe de a fi in transa sau pe jumatate adormiti, sunteti pe deplin treji si foarte atenti. Nu cadeti sub nivelul gandirii, ci va ridicati deasupra lui. Iar daca priviti mai indeaproape, veti vedea acele doua lucuri – a trai deplin in momentul prezent si a inceta sa ganditi fara sa va pierdeti starea constienta – sunt de fapt unul si acelasi: aparitia constiintei spatiului.

Eckhart Tolle – Un pamant nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Intalnirea cu Sinele

Cuvintele pot sa spuna destul de multe despre Sinele adevarat, dar este nevoie de o intalnire efectiva, pentru a-ti da seama ce este acesta.  Sinele vostru adevarat are calitati pe care voi le simtiti deja, in fiecare zi. Inteligenta, stare de vigilenta, de adaptare, de cunoastere – ori de cate ori intra in joc una dintre aceste calitati, traiti mai aproape de Sinele vostru real. Pe de alta parte, atunci cand va simtiti distrasi, pierduti, derutati, infricosati, imprastiati sau prinsi intre limitele ego-ului, se intampla contrariul.893138_cc7

Experienta oscileaza intre acesti doi poli; ca urmare, un mod de a-ti intalni Sinele real este sa te indepartezi de polul opus, ori de cate ori observi ca te afli acolo. Incercati sa va surprindeti intr-un asemenea moment si sa va indepartati de el. Alegeti o experienta puternic negativa, de genul celor de mai jos (daca se poate, alegeti una repetitiva, care a aparut de mai multe ori):

–          V-ati infuriat din cauza traficului

–          V-ati certat cu partenerul/partenera

–          Ati avut o atitudine de impotrivirea fata de sef, la serviciu

–          V-ati pierdut controlul in fata copiilor

–          V-ati simtiti inselati intr-o tranzactie sau intr-o afacere

–          V-ati simtit tradati de un prieten apropiat

Puneti-va din nou in situatia respectiva si simtiti ce ati simtit atunci. Inchideti ochii si vizualizati masina care v-a taiat calea in trafic, sau instalatorul care v-a cerut o suma inadmisibila. Faceti ceea ce este necesar pentru a va readuce situatia vie in minte.

Atunci cand simtiti intepatura furiei, jignirii, neincrederii, suspiciunii sau tradarii, spuneti-va: “Asta e ceea ce simte ego-ul meu. Imi dau seama de ce. Sunt foarte obisnuit cu asa ceva. O sa accept, atata timp cat va dura”. Acum, lasati sentimentul sa curga. Deveniti oricat de ambalati doreste ego-ul vostru; imaginati-va scenarii de razbunare sau de auto-compatimire, sau orice altceva crede ego-ul vostru ca este potrivit. Imaginati-va ca va umpleti de sentimentul vostru – ca el se revarsa din voi, ca unda de soc a unei explozii.

Urmati aceasta unda, cat de departe vrea ea sa mearga; priviti-o cum slabeste din ce in ce mai mult, pe masura ce se intinde spre infinit si umple tot universul, daca vrea. Respirati profund de cateva ori, daca este nevoie, ca sa faceti unda sentimentului sa plece de la voi si sa calatoreasca in afara. Nu va cronometrati. Sentimentul poate fi suficient de puternic, incat sa dureze o vreme pana sa se extinda.

Acum, uitati-va la unda care dispare in infinit, priviti-va si vedeti daca este prezenta vreuna dintre senzatiile urmatoare:

–          O chicoteala, dorinta de a rade de toate

–          O ridicare din umeri, ca si cum n-ar fi cine stie ce

–          Un sentiment de calm sau de pace

–          Priviti-va, ca si cum ati fi alta persoana

–          Un oftat profund de usurare sau de epuizare

–          Un sentiment de eliberare, sau ca ati dat drumul la ceva

–          Va dati brusc seama ca cealalta persoana ar putea avea dreptate

Acestea sunt sentimentele de avertizare, care apar in noi, atunci cand traversam granita invizibila dintre ego si Sinele real. Daca urmezi orice emotie suficient de departe, ea se va sfarsi in tacere. Dar, sa mergi acolo de fiecare data, ar insemna sa ceri prea mult. Scopul este sa ajungi cel putin la frontiera, la linia de unde nevoile ego-ului incep sa-si piarda puterea.

–          Atunci cand radeti, dispare nevoia de a va lua in serios.

–          Atunci cand ridicati din umeri, dispare nevoia de a le da lucrurilor proportii exagerate.

–          Atunci cand va simtiti calmi, dispare nevoia de a va simti agitati sau de a trai o drama.

–          Atunci cand puteti sa va uitati la voi insiva, ca si cum ati fi o alta persoana, dispare nevoia de a fi singurul care conteaza.

–          Atunci cand simtiti usurare sau oboseala, dispare nevoia de a mentine stresul. (Acesta este si un semn ca v-ati reconectat cu corpul, in loc sa traiti in minte.)

–          Atunci cand aveti sentimentul ca ati dat drumul la ceva, dispare nevoia de razbunare si apare posibilitatea iertarii.

–          Atunci cand va dati dintr-o data seama ca cealalta persoana ar putea sa aiba dreptate, dispare nevoia de judecata.

Mai sunt si alte semne de avertizare, care ne spun ca am lasat ego-ul in urma. Daca va simtiti imediat jigniti, va considerati superior sau inferior, nu vreti ceea ce vine spre voi si invidiati ceea ce capata altii, sau va imaginati ca oamenii va vorbesc pe la spate – fiecare dintre aceste sentimente poate fi abordat asa cum ati facut in cazurile de mai sus. Retraiti sentimentul, lasati ego-ul sa-l duca oricat de departe vrea si priviti-l cum pleaca, pana cand dispare la marginea infinitului.

Acest exercitiu nu va risipi, in mod miraculous, orice sentiment negativ. Scopul lui este sa va duca la intalnirea indeaproape cu Sinele vostru real. Daca il incercati cu aceasta intentie, in viitor veti fi surprinsi cat de usor va va fi sa scapati din ghearele emotiilor care va controlasera ani de zile.

Dr. Deepak Chopra – Cartea Secretelor

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: