Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘superior’

Roluri, masti….

transplant-de-caracterLectia esentiala in cadrul artei de a trai pe care fiecare dintre noi se afla aici ca sa o invete este aceea de a face orice se cere de la voi sa faceti in fiecare situatie, fara ca sarcina sa se transforme intr-un rol cu care va identificati. Capatati cea mai mare putere in tot ceea ce faceti daca tot ce intreprindeti are ca scop actiunea in sine si nu constituie un mijoc pentru a va proteja sau amplifica identitatea oferita de rol sau pentru a va conforma acesteia. Fiecare rol reprezinta un sentiment de sine fictiv, iar prin acesta totul devine personalizat si, in consecinta, corrupt si deformat de “micul eu”fabricat de minte si  se intampla sa-l joace. Majoritatea oamenilor care se afla in poyitii privilegiate in aceasta lume, asa cum sunt politicienii, personalitatile de la televizor, liderii din sfera afacerilor si cei religiosi sunt complet identificati cu rolul lor, cu putine exceptii notabile. Pot fi considerate VIP-uri, dar nu sunt de fapt altceva decat jucatori inconstienti in jocul egoului, un joc ce pare atat de important, dar care, in ultima instant, este lipsit de un scop real. Este, dupa cum spune Shakespeare, “un basm de furii si de nerozie/ baznit de-un prost si far’de nicio noima”. In mod uimitor, Shakespeare a ajuns la aceasta concluzie fara ajutorul televizorului. Daca drama egocentrista de pe pamant are vreun scop, acesta este unul indirect: creeaza tot mai multa si mai multa suferinta pe planeta, iar suferinta, desi in cea mai mare masura creata de ego, duce in final la distrugerea egoului. Este focul in care egoul se arde singur in totalitate.

Intr-o lume de personalitati ce interpreteaza roluri, acei cativa oameni care nu proiecteaza o imagine fabricata de minte – si exista cativa chiar si la televizor, in mass-media si in lumea afacerilor – ci functioneaza din nucleul mai adanc al Fiintei lor, aceia care nu incearca sa para mai mult decat sunt, ci pur si simplu ei insisi, se disting ca oameni remarcabili si sunt singurii care aduc intr-adevar o schimbare in lumea aceasta. Ei sunt cei care aduc noua constiinta. Orice fac ei primeste forta, deoarece actiune lor este conforma cu scopul intregului. Influenta lor trece mult dincolo de ceea ce fac, de functia lor. Simpla lor prezenta – curata, naturala, fara pretentii – are un efect transformator asupra oricui vine in contact cu ei.

Cand nu mai jucati roluri inseamna ca nu mai exista sine (ego) in ceea ce faceti. Nu exista un plan secundar: protejarea sau consolidarea sinelui. Drept rezultat, actiunile au mai multa putere. Atentia voastra este total indreptata asupra situatiei. Deveniti una cu ea. Nu incercati sa fiti cineva anume. Beneficiati de cea mai mare putere, de cea mai mare eficienta atunci cand sunteti complet voi insiva. Acesta este inca un rol. Se numeste: “eu cel natural, spontan”. De indata ce incercati sa fiti intr-un fel sau intr-altul, interpretati un rol. “Fii tu insuti si atat” este un sfat bun desi ar putea induce si in eroare. Mintea va interveni spunand: “Ia sa vedem, cum as putea fi eu insumi?” Apoi mintea va elabora o strategie referitoare la: “Cum sa fiu eu insumi.” Un alt rol. “Cum pot fi eu insumi?” este, de fapt, o intrebare gresita. Ea implica faptul ca trebuie sa faci ceva pentru a fi tu insuti. Dar “cum” nu-si are locul aici, deoarece voi sunteti deja voi insiva. Doar incetati sa atasati tot felul de lucruri care nu sunt necesare la ceea ce sunteti deja. “Dar nu stiu cine sunt. Nu stiu ce insemna sa fiu eu insumi.” Daca puteti fi complet in largul vostru cu faptul ca nu stiti cine sunteti, atunci ceea ce ramane este ceea ce sunteti – Fiinta din spatele formei umane, un camp al potentialitatii pure si nu ceva deja definit.

Incetati sa va mai definiti – fata de  voi insiva si fata de ceilalti. Nu veti muri. Veti reveni la viata. Si nu va preocupati de felul in care va definesc ceilalti. Atunci cand va definesc se limiteaza pe ei insisi, asa ca e problema lor. Ori de cate ori interactionati cu oamenii, nu fiti acolo in primul rand ca o functie sau ca un rol, ci ca un camp de Prezenta constienta.

De ce joaca egoul roluri? Din cauza unei supozitii neverificate, a unei erori fundamentale, a unui gand inconstient. Gandul suna astfel: nu sunt suficient. Lui ii urmeaza si alte ganduri inconstiente: trebuie sa joc un rol ca sa obtin ceea ce imi trebuie pentru a fi in intregime eu insumi; trebuie sa obtin mai mult ca sa pot fi mai mult. Dar nu puteti fi mai mult decat sunteti, deoarece dedesubtul formei fizice si psihologice sunteti una cu Viata insasi, una cu Fiinta. La nivel de forma, sunteti si veti fi totdeauna inferiori unora, superiori altora. In esenta, nu sunteti nici inferiori, nici superiori nimanui. Adevaratul respect de sine si adevarata smerenie se naste din aceasta intelegere. Din perspective egoului, respectul de sine si umilinta sunt contradictorii. In realitate, ele sunt unul si acelasi lucru.

Eckhart Tolle – Un pamant nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Anunțuri

Cine esti?

cine esti tuSunteti fiinte umane. Ce inseamna aceasta? Arta de a trai nu este o chestiune de control, ci de gasire a unui echilibru intre uman si fiinta. Mama, tata, fiica, sotie, tanar, batran, rolurile pe care le jucati , functiile pe care le indepliniti, orice faceti – toate acestea tin de dimensiunea umana. Aceasta isi are locul ei si trebuie onorata, dar nu este in sine suficienta pentru o relatie sau o viata cu adevarat implinite si semnificative. Componenta umana singura nu este niciodata suficienta, indiferent cat de mult va straduiti sau ce realizati. Apoi mai este Fiintarea. Ea se afla in prezenta vigilenta, calma a Constiintei insasi, a Constiintei care este totuna cu voi. Umanul este forma. Fiinta este fara de forma. Umanul si Fiinta nu sunt separate, ci se intrepatrund.

In dimensiunea umana sunteti, fara discutie, superiori copilului vostru. Sunteti mai mari, mai puternici, stiti mai multe, puteti face mai multe. Daca dimensiunea aceasta reprezinta tot ceea ce cunoasteti, va veti simti superiori copilului vostru, poate in mod inconstient. Si va veti face copilul sa se simta inferior, poate in mod inconstient. Nu exista egalitate intre voi si copilul vostru deoarece in aceasta relatie exista doar forma, iar in forma nu sunteti, desigur, egali. Poate ca va iubiti copilul, dar iubirea va fi doar omeneasca, cu alte cuvinte conditionata, posesiva, intermitenta. Doar dincolo de forma, in Fiintare sunteti egali, si doar cand ajungeti la dimensiunea lipsita de forma din voi poate exista iubire adevarata in relatia respectiva. Prezenta care este totuna cu voi, atemporalul Eu Sunt se recunoaste in altcineva, iar celalalt, copilul in cazul de fata, se simte iubit, adica recunoscut.

A iubi inseamna a te recunoaste in altcineva. „Alteritatea” celuilalt se descopera atunci ca fiind o iluzie ce apartine taramului exclusiv uman, taramul formei. Nevoia de iubire care exista in fiecare copil este nevoia de a fi recunoscut, nu la nivel de forma, ci la nivel de Fiintare. Daca parintii pretuiesc doar dimensiunea umana a copilului si neglijeaza Fiintarea, copilul va simti ca relatia este neimplinita, ca lipseste ceva absolut vital, motiv pentru care in el se va acumula durerea si va da nastere uneori unei ostilitati inconstiente fata de parinti. „De ce nu ma recunosti?”, pare sa spuna durerea sau ostilitatea.

Cand altcineva te recunoaste, recunoasterea aceea aduce dimensiunea Fiintarii mai plenar in aceasta lume, prin intermediul amandurora. Aceasta este iubirea care mantuieste lumea. Am vorbit despre ea cu referire la relatia cu copiii vostri, dar ea se aplica, desigur, in egala masura tuturor relatiilor.

S-a spus ca „Dumnezeu este iubire”, dar afirmatia nu este absolut corecta. Dumnezeu este Unica Viata din si de dincolo de nenumaratele forme de viata. Iubirea implica dualitate: cel care iubeste si cel care este iubit, subiect si obiect. Asadar, iubirea reprezinta recunoasterea unitatii in lumea dualitatii. Aceasta este nasterea lui Dumnezeu in lumea formei. Iubirea face lumea mai putin lumeasca, mai putin densa, mai transparenta fata de dimensiunea divina, fata de lumina constiintei insasi.

Eckhart Tolle – Un Pamant Nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Subconstientul

subconstientulIn ultimii sapte ani, am studiat cazuri de persoane care si-au revenit din boli foarte grave. Informatiile pe care le-am strans si cele povestite de persoanele respective in intrevederile avute cu ele sunt de-a dreptul uluitoare. Starea lor de sanatate dadea semne de o substantiala revenire dupa boli ca tumori maligne si benigne, suferinte cardiace, diabet, boli respiratorii, hipertensiune, colesterol crescut, varice, boli ale tiroidei, probleme dentare si ale gingiilor, tulburari de vedere, dureri de oase si musculare, precum si tulburari genetice grave, pentru care stiinta medicala nu oferea solutii.

Barbatii si femeile in cauza isi revenisera in conditiile in care nici un tratament conventional sau alternativ nu daduse rezultate. Fiecare isi vindecase singur propriul trup. Cand am analizat din punct de vedere terapeutic istoricul fiecarui caz n-am identificat nici un factor comportamental sistematic care sa le poata explica vindecarea.

Diferitele tratamente pe care le incercasera le modificasera oarecum starea, fara insa a le vindeca boala definitiv. Unora dintre ei, de exemplu, li se aplicasera terapii cu radiatii si/sau chimioterapie, dar cancerul rezista sau reaparea rapid. Altii se supuneau unor interventii chirurgicale de rutina sau experimentale, care le ameliorau simptomele, dar nu le rezolvau complet problemele. Multi luasera ani de zile medicamente ca sa-si trateze boli precum hipertensiunea, fara a ajunge insa la rezultate semnificative sau de durata. Unii luau parte la studii clinice cu medicamente experimentale, care insa nu-i vindecau. Nici vitaminele si nici regimurile alimentare nu le restabileau sanatatea. Cativa afirmau ca postul le ameliora oarecum simptomele, dar nu ducea la o ameliorare completa. Terapiile alternative dadusera si ele gres. In anumite cazuri, consilierea ii ajuta sa mai reduca din stres, dar nu reusea sa-i vindece.

In momentul in care-si dadeau seama ca nu obtin rezultate, multi subiecti intrerupeau orice tratament, unii dintre ei renuntand chiar sa mai caute solutii medicale sau alternative. Ce anume facusera oare acesti fosti bolnavi ca sa-si recapete sanatatea?

Dupa ce am analizat informatia cu prilejul interviurilor, am banuit ca, din punct de vedere stiintific, aceste vindecari spontane reprezentau ceva mai mult decat niste intamplari fericite. Daca un lucru se produce o data, inseamna ca este o intamplare, un incident, dar daca s-ar intampla din nou, fara vreun motiv aparent, atunci l-am putea numi co-incident (o a doua intamplare) sau coincidenta – producerea surprinzatoare a doua evenimente care par a se fi petrecut din pur hazard, motiv pentru care par a se afla intr-o relatie cauzala.

Dar daca acelasi tip de eveniment, se produce pentru a treia, a patra sau chiar a cincea oara, atunci posibilitatea unei coincidente trebuie exclusa. Trebuie sa existe ceva care se petrece in mod sistematic si care genereaza aparitia repetata a aceluiasi fenomen.In lumina unei astfel de aparitii repetate, putem utitliza rationamentul conform caruia nu exista efect fara cauza. Si atunci, presupunand ca s-ar putea ca si in cazul acesta sa existe o relatie intre, cauza si efect, mi-am pus intrebarea: daca efectul la care ma refeream este restabilirea spontana a sanatatii, ce anume a determinat aparitia transformarilor la toti acesti indivizi?

Am inceput prin a presupune ca, daca vindecarea persoanelor respective nu poate fi pusa pe seama nici unui tratament sau terapii care sa fi actionat asupra corpului, transformarile clinice fusesera produse de vreun proces intern petrecut in mintea si in creierul lor. Oare mintea poate sa aiba o asemenea forta? Majoritatea medicilor recunosc ca atitudinea pacientilor le influenteaza capacitatea de a se bucura de beneficiile tratamentului medical. Este oare posibil ca, in cazul acestor oameni, vindecarea bolii sa nu fi fost decat o chestiune de metamorfoza a propriei minti?

Ma mai gandeam daca nu exista cumva o relatie verificabila stiintific intre cele intamplate in mod sistematic in creierele respective si mintea umana. Daca probele rezultate din cazuri precum acestea li se aplica metoda stiintifica, am putea oare descoperi vreun proces care sa se fi petrecut in minte – si deci chiar in tesuturile cerebrale – si care sa produca astfel de vindecari? Se poate repeta procesul pentru a produce acelasi efect? Studierea vindecarilor spontane ne-ar ajuta oare sa descoperim niste legi stiintifice care sa poata explica raportul dintre minte si trup?

Oamenii cu care am discutat si care isi revenisera spontan credeau ca in ei exista o ordine sau o inteligenta superioara. Fie ca o numeau scanteie divina, spiritualitate sau subconstient, ei recunosteau existenta unei forte interioare care le dadea viata clipa de clipa si care stia mai multe decat puteau ei cunoaste ca fiinte umane. Mai mult decat atat, daca s-ar fi putut racorda la aceasta inteligenta, ar fi putut s-o determine sa actioneze in favoarea lor.

Am ajuns sa-mi dau seama ca aceasta inteligenta superioara nu are nimic mistic, ci este acelasi spirit care organizeaza si regleaza toate functiile corpului. Aceasta este forta care face inima sa bata neintrerupt de peste 100 000 de ori pe zi, fara sa se opreasca vreodata ca sa se gandeasca ce face. Asta inseamna peste 40 de milioane de batai pe an, aproape 3 miliarde de pulsatii pe parcursul unei vieti de 70 – 80 de ani. Si toate acestea se petrec automat, fara pauze de intretinere, curatenie, reparatii sau inlocuire. O constiinta superioara  care da dovada de o vointa care o depaseste cu mult pe a noastra.

Tot asa, nu ne gandim o clipa la ce anume pompeaza inima: 7,5 litri de sange pe minut, cu mult peste 350 litri pe ora, printr-un sistem de canale vasculare cu o lungime de 96 000 de kilometri, reprezentand dublul circumferintei Pamantului. Si, cu toate acestea, sistemul circulator nu reprezinta decat 3% din masa noastra corporala. La fiecare 20 – 60 de secunde, fiecare celula de sange face un tur complet prin corp si fiecare globula rosie circula prin organism cam de 75 000 – 250 000 de ori pe parcursul unei vieti. (Pentru ca veni vorba, daca toate globulele rosii ar fi puse cap la cap, s-ar inalta spre cer pana la 49 600 de kilometri). In secunda de care ai nevoie ca sa tragi aer in piept, pierzi 3 milioane de globule rosii care sunt inlocuite in secunda urmatoare. Cat am putea trai daca ar trebui sa ne concentram ca sa realizam toate aceste lucruri? Trebuie sa existe o constiinta superioara (mai cuprinzatoare) care orchestreaza toate acestea in locul nostru.

Opriti-va o clipa din citit. Exact in acest moment, in fiecare celula din corp au avut loc 100 000 de reactii chimice cu 70 – 100 trilioane de celule, cate ne alcatuiesc corpul. Rezultatul are mai multe zerouri decat poate afisa majoritatea calculatoarelor si, cu toate acestea, la fiecare secunda, in organism are loc un numar ametitor de reactii chimice. Suntem obligati sa ne gandim s-o facem pe fiecare? Multi dintre noi nu reusesc nici sa-si faca socoteala cat au cheltuit si cati bani mai au sau sa-si aminteasca mai mult de sapte articole de pe lista de cumparaturi, asa ca avem mare noroc ca exista o inteligenta superioara mintii noastre constiente, care detine rolul coducator.

In aceeasi secunda de care vorbeam, au murit 10 milioanme de celule si in clipa urmatoare le-au inlocuit aproape tot 10 milioane de celule noi. Intr-o singura zi, pancreasul isi regenereaza aproape toate celulele. Si totusi, nu ne gandim o clipa la modul in care se elimina celulele moarte sau la toate functiile necesare realizarii mitozei, procesul prin care se produc celulele noi pentru regenerarea tesuturilor si crestere. Calcule recente estimeaza ca, in realitate, transferul de informatii dintre celule are loc cu o viteza mai mare decat cea a luminii.

Acest aspect al sinelui este obiectiv si independent de conditii. Daca suntem in viata, acesta forta insufletitoare se exprima prin noi. Impartasim cu totii acesti for superior, indiferent de sex, varsta si cod genetic. Aceasta inteligenta transcede hotarele legate de rasa, cultura, pozitie sociala, statut economic si cultura religioasa. Ne insufleteste pe toti, fie ca ne gandim la ea sau nu, ca suntem treji sau dormim, ca suntem tristi sau fericiti. O inteligenta mai profunda ne permite sa sa credem ce vrem, sa ne placa umele lucruri si sa ne displaca altele, sa fim toleranti sau critici. Acest izvor de viata confera forta formei de existenta careia ii apartinem, ne inzestreaza cu puterea de a exprima viata pe orice cale dorim.

Aceasta inteligenta stie cum sa pastreze ordinea in toate celulele, tesuturile, organele si sistemele corpului, pentru ca ea le-a creat din celulele separate. Si iarasi, forta care a facut corpul este forta care il intretine si il vindeca.

Bolile de care sufereau cei de care ma ocupasem aratau ca, intr-o anumita masura, pierdusera o parte din contactul cu acest for superior sau se departasera de el. Poate ca propria lor ratiune canalizase cumva aceasta inteligenta catre boala, indepartand-o de sanatate. Dar au ajuns sa inteleaga ca, daca se racordau la aceasta forta si-si foloseau gandurile ca s-o orienteze, ea va sti cum sa le vindece bolile. Constiinta lor superioara stia deja ce are de facut, iar lor nu le mai ramanea decat sa intre in contact cu ea.

Capacitatile aceste inteligente innascute, ale acestui subconstient sau naturi spirituale sunt mult mai mari decat cele ale unei pastile, terapii sau tratament, si nu fac decat sa astepte sa le permitem sa actioneze constient. Un urias ne duce in spate si inca pe gratis.

Antreneaza-ti creierul – Joe Dispenza

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Intalnirea cu Sinele

Cuvintele pot sa spuna destul de multe despre Sinele adevarat, dar este nevoie de o intalnire efectiva, pentru a-ti da seama ce este acesta.  Sinele vostru adevarat are calitati pe care voi le simtiti deja, in fiecare zi. Inteligenta, stare de vigilenta, de adaptare, de cunoastere – ori de cate ori intra in joc una dintre aceste calitati, traiti mai aproape de Sinele vostru real. Pe de alta parte, atunci cand va simtiti distrasi, pierduti, derutati, infricosati, imprastiati sau prinsi intre limitele ego-ului, se intampla contrariul.893138_cc7

Experienta oscileaza intre acesti doi poli; ca urmare, un mod de a-ti intalni Sinele real este sa te indepartezi de polul opus, ori de cate ori observi ca te afli acolo. Incercati sa va surprindeti intr-un asemenea moment si sa va indepartati de el. Alegeti o experienta puternic negativa, de genul celor de mai jos (daca se poate, alegeti una repetitiva, care a aparut de mai multe ori):

–          V-ati infuriat din cauza traficului

–          V-ati certat cu partenerul/partenera

–          Ati avut o atitudine de impotrivirea fata de sef, la serviciu

–          V-ati pierdut controlul in fata copiilor

–          V-ati simtiti inselati intr-o tranzactie sau intr-o afacere

–          V-ati simtit tradati de un prieten apropiat

Puneti-va din nou in situatia respectiva si simtiti ce ati simtit atunci. Inchideti ochii si vizualizati masina care v-a taiat calea in trafic, sau instalatorul care v-a cerut o suma inadmisibila. Faceti ceea ce este necesar pentru a va readuce situatia vie in minte.

Atunci cand simtiti intepatura furiei, jignirii, neincrederii, suspiciunii sau tradarii, spuneti-va: “Asta e ceea ce simte ego-ul meu. Imi dau seama de ce. Sunt foarte obisnuit cu asa ceva. O sa accept, atata timp cat va dura”. Acum, lasati sentimentul sa curga. Deveniti oricat de ambalati doreste ego-ul vostru; imaginati-va scenarii de razbunare sau de auto-compatimire, sau orice altceva crede ego-ul vostru ca este potrivit. Imaginati-va ca va umpleti de sentimentul vostru – ca el se revarsa din voi, ca unda de soc a unei explozii.

Urmati aceasta unda, cat de departe vrea ea sa mearga; priviti-o cum slabeste din ce in ce mai mult, pe masura ce se intinde spre infinit si umple tot universul, daca vrea. Respirati profund de cateva ori, daca este nevoie, ca sa faceti unda sentimentului sa plece de la voi si sa calatoreasca in afara. Nu va cronometrati. Sentimentul poate fi suficient de puternic, incat sa dureze o vreme pana sa se extinda.

Acum, uitati-va la unda care dispare in infinit, priviti-va si vedeti daca este prezenta vreuna dintre senzatiile urmatoare:

–          O chicoteala, dorinta de a rade de toate

–          O ridicare din umeri, ca si cum n-ar fi cine stie ce

–          Un sentiment de calm sau de pace

–          Priviti-va, ca si cum ati fi alta persoana

–          Un oftat profund de usurare sau de epuizare

–          Un sentiment de eliberare, sau ca ati dat drumul la ceva

–          Va dati brusc seama ca cealalta persoana ar putea avea dreptate

Acestea sunt sentimentele de avertizare, care apar in noi, atunci cand traversam granita invizibila dintre ego si Sinele real. Daca urmezi orice emotie suficient de departe, ea se va sfarsi in tacere. Dar, sa mergi acolo de fiecare data, ar insemna sa ceri prea mult. Scopul este sa ajungi cel putin la frontiera, la linia de unde nevoile ego-ului incep sa-si piarda puterea.

–          Atunci cand radeti, dispare nevoia de a va lua in serios.

–          Atunci cand ridicati din umeri, dispare nevoia de a le da lucrurilor proportii exagerate.

–          Atunci cand va simtiti calmi, dispare nevoia de a va simti agitati sau de a trai o drama.

–          Atunci cand puteti sa va uitati la voi insiva, ca si cum ati fi o alta persoana, dispare nevoia de a fi singurul care conteaza.

–          Atunci cand simtiti usurare sau oboseala, dispare nevoia de a mentine stresul. (Acesta este si un semn ca v-ati reconectat cu corpul, in loc sa traiti in minte.)

–          Atunci cand aveti sentimentul ca ati dat drumul la ceva, dispare nevoia de razbunare si apare posibilitatea iertarii.

–          Atunci cand va dati dintr-o data seama ca cealalta persoana ar putea sa aiba dreptate, dispare nevoia de judecata.

Mai sunt si alte semne de avertizare, care ne spun ca am lasat ego-ul in urma. Daca va simtiti imediat jigniti, va considerati superior sau inferior, nu vreti ceea ce vine spre voi si invidiati ceea ce capata altii, sau va imaginati ca oamenii va vorbesc pe la spate – fiecare dintre aceste sentimente poate fi abordat asa cum ati facut in cazurile de mai sus. Retraiti sentimentul, lasati ego-ul sa-l duca oricat de departe vrea si priviti-l cum pleaca, pana cand dispare la marginea infinitului.

Acest exercitiu nu va risipi, in mod miraculous, orice sentiment negativ. Scopul lui este sa va duca la intalnirea indeaproape cu Sinele vostru real. Daca il incercati cu aceasta intentie, in viitor veti fi surprinsi cat de usor va va fi sa scapati din ghearele emotiilor care va controlasera ani de zile.

Dr. Deepak Chopra – Cartea Secretelor

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: