Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘situatie’

Roluri, masti….

transplant-de-caracterLectia esentiala in cadrul artei de a trai pe care fiecare dintre noi se afla aici ca sa o invete este aceea de a face orice se cere de la voi sa faceti in fiecare situatie, fara ca sarcina sa se transforme intr-un rol cu care va identificati. Capatati cea mai mare putere in tot ceea ce faceti daca tot ce intreprindeti are ca scop actiunea in sine si nu constituie un mijoc pentru a va proteja sau amplifica identitatea oferita de rol sau pentru a va conforma acesteia. Fiecare rol reprezinta un sentiment de sine fictiv, iar prin acesta totul devine personalizat si, in consecinta, corrupt si deformat de “micul eu”fabricat de minte si  se intampla sa-l joace. Majoritatea oamenilor care se afla in poyitii privilegiate in aceasta lume, asa cum sunt politicienii, personalitatile de la televizor, liderii din sfera afacerilor si cei religiosi sunt complet identificati cu rolul lor, cu putine exceptii notabile. Pot fi considerate VIP-uri, dar nu sunt de fapt altceva decat jucatori inconstienti in jocul egoului, un joc ce pare atat de important, dar care, in ultima instant, este lipsit de un scop real. Este, dupa cum spune Shakespeare, “un basm de furii si de nerozie/ baznit de-un prost si far’de nicio noima”. In mod uimitor, Shakespeare a ajuns la aceasta concluzie fara ajutorul televizorului. Daca drama egocentrista de pe pamant are vreun scop, acesta este unul indirect: creeaza tot mai multa si mai multa suferinta pe planeta, iar suferinta, desi in cea mai mare masura creata de ego, duce in final la distrugerea egoului. Este focul in care egoul se arde singur in totalitate.

Intr-o lume de personalitati ce interpreteaza roluri, acei cativa oameni care nu proiecteaza o imagine fabricata de minte – si exista cativa chiar si la televizor, in mass-media si in lumea afacerilor – ci functioneaza din nucleul mai adanc al Fiintei lor, aceia care nu incearca sa para mai mult decat sunt, ci pur si simplu ei insisi, se disting ca oameni remarcabili si sunt singurii care aduc intr-adevar o schimbare in lumea aceasta. Ei sunt cei care aduc noua constiinta. Orice fac ei primeste forta, deoarece actiune lor este conforma cu scopul intregului. Influenta lor trece mult dincolo de ceea ce fac, de functia lor. Simpla lor prezenta – curata, naturala, fara pretentii – are un efect transformator asupra oricui vine in contact cu ei.

Cand nu mai jucati roluri inseamna ca nu mai exista sine (ego) in ceea ce faceti. Nu exista un plan secundar: protejarea sau consolidarea sinelui. Drept rezultat, actiunile au mai multa putere. Atentia voastra este total indreptata asupra situatiei. Deveniti una cu ea. Nu incercati sa fiti cineva anume. Beneficiati de cea mai mare putere, de cea mai mare eficienta atunci cand sunteti complet voi insiva. Acesta este inca un rol. Se numeste: “eu cel natural, spontan”. De indata ce incercati sa fiti intr-un fel sau intr-altul, interpretati un rol. “Fii tu insuti si atat” este un sfat bun desi ar putea induce si in eroare. Mintea va interveni spunand: “Ia sa vedem, cum as putea fi eu insumi?” Apoi mintea va elabora o strategie referitoare la: “Cum sa fiu eu insumi.” Un alt rol. “Cum pot fi eu insumi?” este, de fapt, o intrebare gresita. Ea implica faptul ca trebuie sa faci ceva pentru a fi tu insuti. Dar “cum” nu-si are locul aici, deoarece voi sunteti deja voi insiva. Doar incetati sa atasati tot felul de lucruri care nu sunt necesare la ceea ce sunteti deja. “Dar nu stiu cine sunt. Nu stiu ce insemna sa fiu eu insumi.” Daca puteti fi complet in largul vostru cu faptul ca nu stiti cine sunteti, atunci ceea ce ramane este ceea ce sunteti – Fiinta din spatele formei umane, un camp al potentialitatii pure si nu ceva deja definit.

Incetati sa va mai definiti – fata de  voi insiva si fata de ceilalti. Nu veti muri. Veti reveni la viata. Si nu va preocupati de felul in care va definesc ceilalti. Atunci cand va definesc se limiteaza pe ei insisi, asa ca e problema lor. Ori de cate ori interactionati cu oamenii, nu fiti acolo in primul rand ca o functie sau ca un rol, ci ca un camp de Prezenta constienta.

De ce joaca egoul roluri? Din cauza unei supozitii neverificate, a unei erori fundamentale, a unui gand inconstient. Gandul suna astfel: nu sunt suficient. Lui ii urmeaza si alte ganduri inconstiente: trebuie sa joc un rol ca sa obtin ceea ce imi trebuie pentru a fi in intregime eu insumi; trebuie sa obtin mai mult ca sa pot fi mai mult. Dar nu puteti fi mai mult decat sunteti, deoarece dedesubtul formei fizice si psihologice sunteti una cu Viata insasi, una cu Fiinta. La nivel de forma, sunteti si veti fi totdeauna inferiori unora, superiori altora. In esenta, nu sunteti nici inferiori, nici superiori nimanui. Adevaratul respect de sine si adevarata smerenie se naste din aceasta intelegere. Din perspective egoului, respectul de sine si umilinta sunt contradictorii. In realitate, ele sunt unul si acelasi lucru.

Eckhart Tolle – Un pamant nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Anunțuri

Exersarea mentala

exersarea mentalaFolosesc termenul de exersare mentala ca sa descriu cum ne putem folosi cel mai bine lobul frontal si sa beneficiem de facultatile sale avansate ca sa realizam schimbari importante in viata. Cand exersam, intentia noastra se canalizeaza si se concentreaza. Nu mai trecem printr-o simpla rutina de exercitii, ci interpretam ca si cum am fi in concert. Iata diferenta esentiala din minte. Exercitiul trebuie sa imite experienta reala a actiunii respective. In acest caz, exersarea mentala si realizarea efectiva sunt unul si acelasi lucru. De fiecare data cand incepem o actiune oarecare, cand ne comportam in vreun fel, demonstram o pricepere, exprimam o emotie sau ne schimbam in vreun fel atitudinea , ar trebui sa ne fie mai bine. Din acest motiv exersam – ca sa ne fie mai bine si, prima data cand o mai facem ne va fi mai usor.

Simplu spus, iata ce definitie dau eu exercitiului: sa-ti amintesti ce vrei sa demonstrezi si apoi sa traiesti la nivel cognitiv cum sa realizezi fizic actiunea respectiva, pas cu pas. Inseamna vizualizarea mentala a „sinelui” care demonstreaza sau exerseaza fizic o actiune sau o abilitate. In termeni de schimbare personala, exersarea mentala reprezinta conceperea sinelui intr-o anumita situatie si adoptarea unui comportament diferit (sau pur si simplu, transformarea personalitatii) fata de comportamentul sau personalitatea anterioara. In loc sa traiesti in regim de supravietuire si sa fii furios, deprimat, victima, agresor, bolnav sau oricare dintre lucrurile acelea limitate impuse de dependenta noastra emotionala, putem exersa, din punct de vedere pur cognitiv, starea de sanatate, calm, compasiune sau orice alte lucruri pozitive pe care le-am dorit.

Unul dintre multele lucruri interesante referitoare la procesul de exersare mentala este acela ca nu trebuie sa ne implicam corpul deloc sau mult mai putin decat ne-am imagina, si tot ne vom bucura de avantaje. Daca va aduceti aminte experienta cu cantatul la pian din Capitolul 2, aceasta ne-a demonstrat ca persoanele care atingeau fizic claviatura ca sa produca sunete muzicale si-au dezvoltat performanta (adica aveau acelasi volum de retele nervoase la masurarea prin tomografie) doar in aceeasi masura ca si cei care nu-si exersasera decat mental aceasta pricepere. Sa nu uitam ca acest grup avea in fata o claviatura, si, timp de cinci zile, exersa gamele de doua ori pe zi, in timp ce celalalt grup privea si memora tehnica de exersare si petrecea apoi exersand acelasi interval de timp, numai ca fara o claviatura materiala – doar pe cea din minte. Subiectii din acest grup au reusit sa-si modifice structura fizica a creierului doar prin activarea lobului frontal care a facut exersarea mentala atat de reala, incat creierul l-a perceput de fapt ca pe o realitate tridimensionala. Fara sa-l intereseze daca clapele sunt fizic prezente sau nu, el tot a fabricat circuitele respective, atat au devenit de reale gandurile celor din grupul care exersau mental. In conditiile unei astfel de repetitii, daca putem ramane concentrati, creierul nu-si da seama de diferenta dintre actiunea concreta si evocarea acesteia.

Ideea ca ne putem modifica creierul prin simpla gandire are implicatii majore asupra realizarii oricarui fel de schimbare in viata. Exersarea mentala ne ofera posibilitatea sa cream un nou nivel de constiinta, fara sa intreprindem nimic fizic, doar sa gandim.

Interesant este faptul ca, suntem destul de inzestrati in ceea ce priveste estomparea celorlalte semnale de mediu. Cand vrem, ne putem folosi selectiv auzul ca sa auzim numai ce dorim. (Singurul lucru pe care-l avem de facut ca sa vedem cat de dotati suntem din acest punct de vedere este sa ne intrebam partenerul, un membru de familie sau persoana cea mai apropiata.) Ne disociem, in sensul literal al cuvantului, prin deplasarea atentiei dinspre exterior spre inauntru. Este limpede ca subiectii care cantasera mental la pian au reusit sa canalizeze foarte multa atentie asupra proiectului in care erau implicati si sa blocheze toate gandurile straine care reprezinta atat de mult din activitatea noastra mentala.

Atenuarea activitatii celorlalti centri cerebrali si concentrarea pe formarea unei anumite deprinderi constituie primii pasi in finalizarea tiparului de gandire pe calea senzatiilor familiare si a increderii in stari emotionale. Lobul frontal este destul de priceput la aceasta activitate, atunci cand i-o cerem.

Urmatorii pasi sunt la fel de usori: trebuie sa ne cream in minte un model a ceea ce vrem sa exersam. Trebuie sa ne punem intrebarile potrivite de autoanaliza.

  • Ce vreau sa fiu?
  • Ce trebuie sa schimb in mine ca sa ajung acolo?
  • Pe cine cunosc sau ce resurse pot gasi ca sa ma ajute sa-mi dezvolt acest model de lucru in minte?

Un alt lucru interesant este ce se intampla atunci cand dirijorul paseste pe podium si comanda tuturor instrumentelor sa taca. Cand lobul frontal cere sa se faca liniste, se potolesc nu numai centrii respectivi ci e ca si cum constiinta noastra ar parasi cu totul celelalte circuite. Pentru a extinde aceasta metafora, sectiunea corn, sectiunea suflatori sau ce alte instrumente mai vrea lobul frontal raman pe scena, in timp ce toate se retrag in culise. Cand ne asiguram de concentrarea atentiei, in activitatea cerebrala si in perceptia noastra se produc modificari substantiale. Pierdem notiunea de spatiu si timp si, cel mai important, organismul tace, iar noi intram intr-o stare ca de transa. In aceste momente, in care zgomotele au incetat de-adevarat, putem invata si modifica modul obisnuit de functionare a creierului si, implicit, mintea.

Inainte de a trece la procesul de invatare, sa discutam putin cum putem folosi exersarea mentala cu un maximum de avantaj.

Antreneaza-ti creierul – Joe Dispenza

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Abandonarea de sine si iubirea

abandonareCand te gandesti prima data la cuvantul abandonare de sine, il asociezi, probabil, cu cuvantul infrangere. Din punctul de vedere al egoului, aceasta este o asociere absolut normala. In orice situatie in care domina lupta, nimeni nu actioneaza cu iubire si e inevitabil ca numai o parte sa castige. Trebuie sa-ti amintesti numai ultima discutie la care erai, pentru a-ti da seama ca nici macar nu-ti trecea prin minte sa te plasezi pe o pozitie de iubire reciproca.

Dar mai exista un alt inteles pentru abandonare de sine asa cum iti poti aduce aminte din experienta pe care ai trait-o cand te-ai indragostit. A te indragosti iti permite sa te abandonezi dorintei tale cele mai profunde si vointei pe care incearca sa ti-o impuna altcineva. Imagineaza-ti o intamplare banala: perechea ta iti cere sa-l ajuti la curatenia casei, cand te uiti la TV, sau citesti o carte la care nu vrei sa renunti. Cum vezi aceasta situatie?

Egoul tau o vede ca: “Imi ceri sa fac ceva ce eu as prefera sa nu fac. O sa ma hotarasc daca sa fac sau nu.” Spiritul interpreteaza ca: “ Vad ca ai nevoie de mine.” Observa ca scopul nu e problema de rezolvat. Fie ca egoul accepta sau nu, el tot interpreteaza intamplarea ca pe un conflict. Preocuparea sa principala este sa pastreze puterea de partea sa – deci trebuie sa castige conflictul. A castiga inseamna fie sa spuna nu si sa termine cu asta, fie sa spuna da si sa se simta marinimos. Scopul ambelor rezultate este de a evita infrangerea.

Spiritul nu are astfel de motive ascunse. El recunoaste nevoia celeilalte persoane, dar nici nu-si asuma vreo responsabilitate in privinta ei, nici nu i se opune. Astfel, cealalta persoana este vazuta ca fiind reala, deoarece ori de cate ori ai nevoie de ceva, nevoia ta reprezinta realitatea ta.

Singurul lucru de care cineva are cu adevarat nevoie, este de a fi vazut ca fiind real.

Calea spre iubire – Deepak Chopra

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: