Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘scop’

Roluri, masti….

transplant-de-caracterLectia esentiala in cadrul artei de a trai pe care fiecare dintre noi se afla aici ca sa o invete este aceea de a face orice se cere de la voi sa faceti in fiecare situatie, fara ca sarcina sa se transforme intr-un rol cu care va identificati. Capatati cea mai mare putere in tot ceea ce faceti daca tot ce intreprindeti are ca scop actiunea in sine si nu constituie un mijoc pentru a va proteja sau amplifica identitatea oferita de rol sau pentru a va conforma acesteia. Fiecare rol reprezinta un sentiment de sine fictiv, iar prin acesta totul devine personalizat si, in consecinta, corrupt si deformat de “micul eu”fabricat de minte si  se intampla sa-l joace. Majoritatea oamenilor care se afla in poyitii privilegiate in aceasta lume, asa cum sunt politicienii, personalitatile de la televizor, liderii din sfera afacerilor si cei religiosi sunt complet identificati cu rolul lor, cu putine exceptii notabile. Pot fi considerate VIP-uri, dar nu sunt de fapt altceva decat jucatori inconstienti in jocul egoului, un joc ce pare atat de important, dar care, in ultima instant, este lipsit de un scop real. Este, dupa cum spune Shakespeare, “un basm de furii si de nerozie/ baznit de-un prost si far’de nicio noima”. In mod uimitor, Shakespeare a ajuns la aceasta concluzie fara ajutorul televizorului. Daca drama egocentrista de pe pamant are vreun scop, acesta este unul indirect: creeaza tot mai multa si mai multa suferinta pe planeta, iar suferinta, desi in cea mai mare masura creata de ego, duce in final la distrugerea egoului. Este focul in care egoul se arde singur in totalitate.

Intr-o lume de personalitati ce interpreteaza roluri, acei cativa oameni care nu proiecteaza o imagine fabricata de minte – si exista cativa chiar si la televizor, in mass-media si in lumea afacerilor – ci functioneaza din nucleul mai adanc al Fiintei lor, aceia care nu incearca sa para mai mult decat sunt, ci pur si simplu ei insisi, se disting ca oameni remarcabili si sunt singurii care aduc intr-adevar o schimbare in lumea aceasta. Ei sunt cei care aduc noua constiinta. Orice fac ei primeste forta, deoarece actiune lor este conforma cu scopul intregului. Influenta lor trece mult dincolo de ceea ce fac, de functia lor. Simpla lor prezenta – curata, naturala, fara pretentii – are un efect transformator asupra oricui vine in contact cu ei.

Cand nu mai jucati roluri inseamna ca nu mai exista sine (ego) in ceea ce faceti. Nu exista un plan secundar: protejarea sau consolidarea sinelui. Drept rezultat, actiunile au mai multa putere. Atentia voastra este total indreptata asupra situatiei. Deveniti una cu ea. Nu incercati sa fiti cineva anume. Beneficiati de cea mai mare putere, de cea mai mare eficienta atunci cand sunteti complet voi insiva. Acesta este inca un rol. Se numeste: “eu cel natural, spontan”. De indata ce incercati sa fiti intr-un fel sau intr-altul, interpretati un rol. “Fii tu insuti si atat” este un sfat bun desi ar putea induce si in eroare. Mintea va interveni spunand: “Ia sa vedem, cum as putea fi eu insumi?” Apoi mintea va elabora o strategie referitoare la: “Cum sa fiu eu insumi.” Un alt rol. “Cum pot fi eu insumi?” este, de fapt, o intrebare gresita. Ea implica faptul ca trebuie sa faci ceva pentru a fi tu insuti. Dar “cum” nu-si are locul aici, deoarece voi sunteti deja voi insiva. Doar incetati sa atasati tot felul de lucruri care nu sunt necesare la ceea ce sunteti deja. “Dar nu stiu cine sunt. Nu stiu ce insemna sa fiu eu insumi.” Daca puteti fi complet in largul vostru cu faptul ca nu stiti cine sunteti, atunci ceea ce ramane este ceea ce sunteti – Fiinta din spatele formei umane, un camp al potentialitatii pure si nu ceva deja definit.

Incetati sa va mai definiti – fata de  voi insiva si fata de ceilalti. Nu veti muri. Veti reveni la viata. Si nu va preocupati de felul in care va definesc ceilalti. Atunci cand va definesc se limiteaza pe ei insisi, asa ca e problema lor. Ori de cate ori interactionati cu oamenii, nu fiti acolo in primul rand ca o functie sau ca un rol, ci ca un camp de Prezenta constienta.

De ce joaca egoul roluri? Din cauza unei supozitii neverificate, a unei erori fundamentale, a unui gand inconstient. Gandul suna astfel: nu sunt suficient. Lui ii urmeaza si alte ganduri inconstiente: trebuie sa joc un rol ca sa obtin ceea ce imi trebuie pentru a fi in intregime eu insumi; trebuie sa obtin mai mult ca sa pot fi mai mult. Dar nu puteti fi mai mult decat sunteti, deoarece dedesubtul formei fizice si psihologice sunteti una cu Viata insasi, una cu Fiinta. La nivel de forma, sunteti si veti fi totdeauna inferiori unora, superiori altora. In esenta, nu sunteti nici inferiori, nici superiori nimanui. Adevaratul respect de sine si adevarata smerenie se naste din aceasta intelegere. Din perspective egoului, respectul de sine si umilinta sunt contradictorii. In realitate, ele sunt unul si acelasi lucru.

Eckhart Tolle – Un pamant nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Prezentul e in afara timpului

598605_452004484835498_1746619164_nCei cu care am discutat stiau ca si altii inaintea lor se vindecasera singuri, asa ca erau incredintati ca si ei puteau face asa ceva, nelasandu-si insa vindecarea la voia intamplarii. Speranta si dorinta nu sunt suficiente. Sa stii doar ce ai de facut nu este de ajuns. Insanatosirea obliga aceste persoane sa se regandeasca tot timpul si sa creeze mereu si in mod deliberat rezultatele dorite. Fiecare trebuie sa atinga un nivel de hotarare absolut ferma, de vointa neabatuta, de pasiune interioara si de concentrare deplina, sau, in cuvintele lui Dean: „Tot ce ai de facut e sa te hotarasti!”

O astfel de abordare necesita un mare efort. Pentru toti cei implicati, primul pas a fost decizia de a transforma acest proces in cel mai important lucru din viata, ceea ce a insemnat iesirea din rutina, eliberarea de obisnuinte, de activitatile sociale statornicite, de privitul la televizor si asa mai departe. Daca si-ar fi pastrat obisnuintele, ar fi fost in continuare aceleasi persoane in care se cuibarise boala. Ca sa se schimbe, ca sa nu mai fie cei dinainte, nu mai puteau proceda la fel.

In schimb, acesti razvratiti se asezau in fiecare zi si incepeau sa se reinventeze, lucru mai important pentru ei decat orice altceva, dedicandu-i fiecare clipa de timp liber. Toti exersau cum sa-si observe obiectiv gandurile deja consacrate, cu care se familiarizasera. Refuzau sa-si ocupe mintea cu altceva decat cu ceea ce doreau. Lucru care poate parea destul de usor de facut cand te confrunti cu o problema grava de sanatate. „La urma urmei, viata mea e in mainile mele.” dar nu suferim cu totii de cate ceva – fizic, emotional sau sufleteste -, care ne afecteaza calitatea vietii? Oare suferintele acestea nu merita sa ne concentram atent atentia asupra lor?

Sigur ca oamenii despre care vorbesc au fost nevoiti sa infrunte convingerile inguste, sa-si invinga indoiala de sine si teama. Au fost nevoiti sa-si nege atat vocea interioara cotidiana, cat si vocile celor din afara, mai ales cand ii indemnau sa-si faca griji si sa se concentreze asupra rezultatelor clinice prognosticate pentru boala de care sufereau.

Aproape toti spuneau ca acest nivel de constiinta nu e usor de atins. Inainte nu-si dadusera niciodata seama cata palavrageala e intr-o minte neantrenata. La inceput s-au intrebat ce s-ar fi intamplat daca ar fi revenit la vechile tipare de gandire. Vor avea oare puterea sa nu se lase atrasi de vechile obisnuinte? Vor fi in stare sa-si constientizeze tot timpul gandurile? Exersand insa, au descoperit ca, ori de cate ori se intorceau la vechiul sine, isi dadeau imediat seama de scapare si puteau stopa programul care le fusese obicei. Cu cat exersau mai mult concentrarea asupra propriilor ganduri, cu atat se usura procesul si cu atat erau mai increzatori in propriul viitor. Impacati si calmi, alinati de o senzatie de limpezire, noul sine capata forma.

Interesant este faptul ca toti subiectii mi-au relatat ca traisera un fenomen care devenise parte integranta din noua lor viata. In perioadele prelungite de introspectie si reflectie asupra reinventarii de sine, devenisera atat de implicati in concentrarea asupra prezentului si a propriului scop, incat li s-a intamplat ceva remarcabil: au pierdut complet notiunea propriului corp, de timp si spatiu – , simtind ca nimic altceva in afara propriilor ganduri nu mai era real.

Dati-mi voie sa formulez din urmatoarea perspectiva: in mod obisnuit, constientizam trei lucruri:

  • Intai de toate, suntem constienti ca existam intr-un corp. Creierul nostru primeste feedback despre ce se intampla in interiorul corpului si despre stimulii primiti din mediul inconjurator, noi descriind cele simtite de corp sub forma de senzatii fizice.
  • In al doilea rand, suntem constienti de mediu. Spatiul din jur este legatura noastra cu realitatea exterioara; suntem atenti la obiectele, oamenii si locurile din jur.
  • In sfarsit, simtim trecerea timpului; ne organizam viata in cadrul conceptului de timp.

Cu toate acestea insa, atunci cand se concentreaza in interior, prin autocontemplare, cand exerseaza mental noi posibilitati de a deveni altcineva, oamenii sunt in stare sa se confunde atat de adanc in propriile ganduri, incat, cateodata, atentia li se detaseaza complet de corp si de cele din jur, care par a se topi sau disparea. Dispare chiar si conceptul de timp, desi asta nu inseamna ca nu se gandesc la timp, dar, cand deschid ochii dupa astfel de perioade, li se pare ca n-a trecut mai mult de un minut sau doua, ca sa descopere ca, de fapt, s-au scurs ore intregi. In astfel de momente, suntem eliberati de griji si durere. Ne disociem de senzatii si de orice factor de mediu. Ne putem adanci atat de tare in procesul de creator, incat uitam de noi insine.

Cand apare un astfel de fenomen, persoana respectiva nu constientizeaza nimic altceva decat propriile ganduri. Cu alte cuvinte, singurul lucru real din punctul sau de vedere, este faptul ca e constienta de gandurile ei. Aproape toti au afirmat acelasi lucru si cam in aceleasi cuvinte: „Mintea imi era in alta parte”, spunea unul din ei, „unde nu era nimic sa ma distraga, nu exista timp, eram lipsit de corp, nu exista nici un lucru – nimic in afara de gandurile mele.” Deveneau efectiv netrupesti, nemateriali, extratemporali; isi pierdusera orice asociere prezenta cu fiintarea, „eul” sau „sinele”, si deveneau nimeni.

Asa cum aveam sa aflu ulterior, aceasta stare le permitea sa inceapa procesul transformarii in exact ce-si imaginau. Prin lobul sau frontal, creierul uman are capacitatea de a reduce la tacere stimulii transmisi de corp sau de mediu precum si senzatia scurgerii timpului. Cele mai recente cercetari din tehnologia imagisticii cerebrale functionale au dovedit ca, in conditii de reala concentrare, circuitele cerebrale asociate cu timpul, spatiul si senzatiile / miscarile / perceptiile senzoriale ale corpului se domolesc literalmente. Ca fiinte umane, avem privilegiul sa ne facem gandurile mai reale decat orice altceva, in astfel de situatii creierul inregistrand impresiile in cutele profunde al propriului tesut. Aceasta pricepere ne permite sa incepem reconfigurarea circuitelor cerebrale si sa pornim procesul de schimbare a vietii.

Antreneaza-ti creierul – Joe Dispenza

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Abandonarea de sine si iubirea

abandonareCand te gandesti prima data la cuvantul abandonare de sine, il asociezi, probabil, cu cuvantul infrangere. Din punctul de vedere al egoului, aceasta este o asociere absolut normala. In orice situatie in care domina lupta, nimeni nu actioneaza cu iubire si e inevitabil ca numai o parte sa castige. Trebuie sa-ti amintesti numai ultima discutie la care erai, pentru a-ti da seama ca nici macar nu-ti trecea prin minte sa te plasezi pe o pozitie de iubire reciproca.

Dar mai exista un alt inteles pentru abandonare de sine asa cum iti poti aduce aminte din experienta pe care ai trait-o cand te-ai indragostit. A te indragosti iti permite sa te abandonezi dorintei tale cele mai profunde si vointei pe care incearca sa ti-o impuna altcineva. Imagineaza-ti o intamplare banala: perechea ta iti cere sa-l ajuti la curatenia casei, cand te uiti la TV, sau citesti o carte la care nu vrei sa renunti. Cum vezi aceasta situatie?

Egoul tau o vede ca: “Imi ceri sa fac ceva ce eu as prefera sa nu fac. O sa ma hotarasc daca sa fac sau nu.” Spiritul interpreteaza ca: “ Vad ca ai nevoie de mine.” Observa ca scopul nu e problema de rezolvat. Fie ca egoul accepta sau nu, el tot interpreteaza intamplarea ca pe un conflict. Preocuparea sa principala este sa pastreze puterea de partea sa – deci trebuie sa castige conflictul. A castiga inseamna fie sa spuna nu si sa termine cu asta, fie sa spuna da si sa se simta marinimos. Scopul ambelor rezultate este de a evita infrangerea.

Spiritul nu are astfel de motive ascunse. El recunoaste nevoia celeilalte persoane, dar nici nu-si asuma vreo responsabilitate in privinta ei, nici nu i se opune. Astfel, cealalta persoana este vazuta ca fiind reala, deoarece ori de cate ori ai nevoie de ceva, nevoia ta reprezinta realitatea ta.

Singurul lucru de care cineva are cu adevarat nevoie, este de a fi vazut ca fiind real.

Calea spre iubire – Deepak Chopra

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Cum se manifesta anxietatea la copii?

Fiecare dintre noi are personalitatea sa si nu exista doi copii anxiosi cu comportamente identice. Totusi exista cateva coordonate generale similare pe care le vom descrie.

Pajama Girl IIIAtunci cand copiii sunt anxiosi, exista trei moduri probabile in care simt efectele anxietatii. In primul rand, anxietatea este resimtita la nivelul proceselor mentale sau al gandurilor lor. Copiii anxiosi vor avea ganduri centrate pe un anumit tip de pericol sau amenintare. De exemplu, pot fi ingrijorati de faptul ca se vor rani, ca cineva apropiat lor va fi ranit sau ca se va rade de ei. In al doilea rand, anxietatea e resimtita fizic la nivelul corpului. Cand copilul e anxios, corpul ii devine mai incordat sau activat. Cercetatorii numesc aceasta reactie drept reactie de atac-sau-fuga (“fight-or-flight” in limba engleza),  pentru ca scopul este acela de a proteja persoana, pregatind-o sa infrunte sau sa scape de un potential pericol. Reactia de atac- sau – fuga include modificari precum ritmul crescut al batailor inimii, al respiratiei, transpiratie si greata. Din aceasta cauza, atunci cand sunt cuprinsi de ingrijorare, copiii anxiosi pot cauza dureri de stomac, dureri de cap, voma, diaree sau oboseala. In cel de-al treilea si probabil cel mai important mod, anxietatea afecteaza comportamentul copiilor. Cand sunt anxiosi, copiii  tind sa devina nelinistiti, sa umble de colo-colo, sa planga, sa se ascunda dupa parinti sau sa tremure. In plus, anxietatea este de obicei insotita de o forma de evitare. Poate fi vorba de un comportament evitativ evident (de exemplu refuzul de a duce gunoiul afara pe intuneric) sau poate fi o evitare mai subtila (de exemplu obiceiul de a pune muzica toata noaptea la petreceri pentru a evita interactiunea cu ceilalti copii).

Intentistatea anxietatii variaza de la copil la copil. Unor copii le este teama de doar unul sau doua lucruri. De exemplu, un copil poate fi in general increzator in sine si sociabil, dar sa ii fie pur si simplu teama sa doarma cu lumina stinsa. La celalalt capat al spectrului, unii copii sunt tematori in multe domenii de viata si pot parea permanenti iritati sau sensibili. De exemplu, unii copii sunt nelinistiti cand vine vorba de o situatie noua, de a cunoaste copii, se pot teme de caini, paianjeni si intuneric sau devin nelinistiti cand parintii sunt plecati de acasa noaptea.

„Cum sa va ajutati copilul cu probleme de anxietate”, Ronlad M. Rappe, Susan H. Spence, Vanessa Cobham si Ann Wignall

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

Intalnirea cu Sinele

Cuvintele pot sa spuna destul de multe despre Sinele adevarat, dar este nevoie de o intalnire efectiva, pentru a-ti da seama ce este acesta.  Sinele vostru adevarat are calitati pe care voi le simtiti deja, in fiecare zi. Inteligenta, stare de vigilenta, de adaptare, de cunoastere – ori de cate ori intra in joc una dintre aceste calitati, traiti mai aproape de Sinele vostru real. Pe de alta parte, atunci cand va simtiti distrasi, pierduti, derutati, infricosati, imprastiati sau prinsi intre limitele ego-ului, se intampla contrariul.893138_cc7

Experienta oscileaza intre acesti doi poli; ca urmare, un mod de a-ti intalni Sinele real este sa te indepartezi de polul opus, ori de cate ori observi ca te afli acolo. Incercati sa va surprindeti intr-un asemenea moment si sa va indepartati de el. Alegeti o experienta puternic negativa, de genul celor de mai jos (daca se poate, alegeti una repetitiva, care a aparut de mai multe ori):

–          V-ati infuriat din cauza traficului

–          V-ati certat cu partenerul/partenera

–          Ati avut o atitudine de impotrivirea fata de sef, la serviciu

–          V-ati pierdut controlul in fata copiilor

–          V-ati simtiti inselati intr-o tranzactie sau intr-o afacere

–          V-ati simtit tradati de un prieten apropiat

Puneti-va din nou in situatia respectiva si simtiti ce ati simtit atunci. Inchideti ochii si vizualizati masina care v-a taiat calea in trafic, sau instalatorul care v-a cerut o suma inadmisibila. Faceti ceea ce este necesar pentru a va readuce situatia vie in minte.

Atunci cand simtiti intepatura furiei, jignirii, neincrederii, suspiciunii sau tradarii, spuneti-va: “Asta e ceea ce simte ego-ul meu. Imi dau seama de ce. Sunt foarte obisnuit cu asa ceva. O sa accept, atata timp cat va dura”. Acum, lasati sentimentul sa curga. Deveniti oricat de ambalati doreste ego-ul vostru; imaginati-va scenarii de razbunare sau de auto-compatimire, sau orice altceva crede ego-ul vostru ca este potrivit. Imaginati-va ca va umpleti de sentimentul vostru – ca el se revarsa din voi, ca unda de soc a unei explozii.

Urmati aceasta unda, cat de departe vrea ea sa mearga; priviti-o cum slabeste din ce in ce mai mult, pe masura ce se intinde spre infinit si umple tot universul, daca vrea. Respirati profund de cateva ori, daca este nevoie, ca sa faceti unda sentimentului sa plece de la voi si sa calatoreasca in afara. Nu va cronometrati. Sentimentul poate fi suficient de puternic, incat sa dureze o vreme pana sa se extinda.

Acum, uitati-va la unda care dispare in infinit, priviti-va si vedeti daca este prezenta vreuna dintre senzatiile urmatoare:

–          O chicoteala, dorinta de a rade de toate

–          O ridicare din umeri, ca si cum n-ar fi cine stie ce

–          Un sentiment de calm sau de pace

–          Priviti-va, ca si cum ati fi alta persoana

–          Un oftat profund de usurare sau de epuizare

–          Un sentiment de eliberare, sau ca ati dat drumul la ceva

–          Va dati brusc seama ca cealalta persoana ar putea avea dreptate

Acestea sunt sentimentele de avertizare, care apar in noi, atunci cand traversam granita invizibila dintre ego si Sinele real. Daca urmezi orice emotie suficient de departe, ea se va sfarsi in tacere. Dar, sa mergi acolo de fiecare data, ar insemna sa ceri prea mult. Scopul este sa ajungi cel putin la frontiera, la linia de unde nevoile ego-ului incep sa-si piarda puterea.

–          Atunci cand radeti, dispare nevoia de a va lua in serios.

–          Atunci cand ridicati din umeri, dispare nevoia de a le da lucrurilor proportii exagerate.

–          Atunci cand va simtiti calmi, dispare nevoia de a va simti agitati sau de a trai o drama.

–          Atunci cand puteti sa va uitati la voi insiva, ca si cum ati fi o alta persoana, dispare nevoia de a fi singurul care conteaza.

–          Atunci cand simtiti usurare sau oboseala, dispare nevoia de a mentine stresul. (Acesta este si un semn ca v-ati reconectat cu corpul, in loc sa traiti in minte.)

–          Atunci cand aveti sentimentul ca ati dat drumul la ceva, dispare nevoia de razbunare si apare posibilitatea iertarii.

–          Atunci cand va dati dintr-o data seama ca cealalta persoana ar putea sa aiba dreptate, dispare nevoia de judecata.

Mai sunt si alte semne de avertizare, care ne spun ca am lasat ego-ul in urma. Daca va simtiti imediat jigniti, va considerati superior sau inferior, nu vreti ceea ce vine spre voi si invidiati ceea ce capata altii, sau va imaginati ca oamenii va vorbesc pe la spate – fiecare dintre aceste sentimente poate fi abordat asa cum ati facut in cazurile de mai sus. Retraiti sentimentul, lasati ego-ul sa-l duca oricat de departe vrea si priviti-l cum pleaca, pana cand dispare la marginea infinitului.

Acest exercitiu nu va risipi, in mod miraculous, orice sentiment negativ. Scopul lui este sa va duca la intalnirea indeaproape cu Sinele vostru real. Daca il incercati cu aceasta intentie, in viitor veti fi surprinsi cat de usor va va fi sa scapati din ghearele emotiilor care va controlasera ani de zile.

Dr. Deepak Chopra – Cartea Secretelor

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

A doua parte – Despre Constiinta: creier si materializare

tumblr_m8q46pgYfn1ryt2fvo1_500Pineala, sau ce-a de-a sasea pecete, este mecanismul resonsabil de amplificarea frecventelor de gandire, astfel incat sa poata fi transmise in intregul corp.  Secretia hormonala de la pituitara in pineala este ceea ce activeaza diverse parti din creier, pentru a recepta si pentru a gazdui diverse frecvente de gandire.

Armonia functiilor este mentinuta prin secretia de hormoni produsa de glandele endocrine si care trece in sange. Pineala raspunde de mentinerea aceste armonii. Secretia de hormoni a pinealei activeaza si celelalte glande, facandu-le sa secrete hormonii lor, in armonie una cu cealalta, creand astfel ceea ce se numeste echilibru hormonal. Nivelul acestui echilibru este determinat de frecventele de gand colectiv ce sunt primite de catre sistemul pineal. Cu cat frecventele gandului sunt mai inalte, cu atat secretia hormonala este mai abundenta in organism. De asemenea, cu cat frecventele sunt mai inalte, cu atat pineala activeaza pituitara, care isi secreta hormonii ce activeaza creierul pentru a primi frecvente de gandire  si mai inalte.

Cum se realizeaza in fiinta voastra, gandul provenit din fluxul constiintei? Cand gandul patrunde prin aura voastra, aura nu-l defineste – adica, nu judeca si nu modifica gandul; il lasa sa treaca, fara restrictii. Cand propulsorii gandului ajung la creier, ei calatoresc intai la partea de sus a emisferei drepte a creierului mare, acolo unde isi au locul functiile intelectului sau ale ratiunii si unde se exprima eul fals.

Ori ce este eul fals? Este cunoasterea dobandita din experienta umana, ce este inregistrata in suflet si articulata prin portiunile rationale ale creierului. El reprezinta atitudinile colective ale Dumnezeului/om ce traieste  doar pentru a supravietui, in umbra constiintei sociale. Iar aceasta perspectiva colectiva va refuza sa perimta ca gandurile sa fie receptate si folosite pentru o realizare mai inalta in cadrul intruparii.

Fiecare frecventa de gand pe care eul fals o lasa sa patrunda in creier este transformata in curent electric si trimisa spre aceasta portiune a creierului care a fost activata de catre pituitara, pentru a gazdui acea frecventa. Portiunea din creier respectiva amplifica apoi curentul si il trimite spre sistemul pineal. Sistemul pineal guverneaza sistemul nervos central. El colecteaza fiecare frecventa de gand primita, o amplifica si mai mult si o propulseaza prin sistemul nervos central, care circula prin coloana vertebrala ca o sosea de gand electric. Curentul electric produs de sistemul pineal curge prin lichidul sistemului nervos central – care este apa – in jos, prin coloana, iar apoi prin fiecare nerv, spre fiecare celula din organism.

Fiecare celula din corp este alimentata prin sange, cu gazele derivate din actiunea enzimelor asupra alimentelor consumate. Cand curentul electric produs de gand patrunde in structurile celulare, el intra ca o scanteie de lumina. Scanteia aprinde celula, facand ca gazul sa se extinda, ceea ce ii permite celulei sa se divida, prin ce se numeste proces de clonare si ii permite sa se regenereze si sa creeze o alta celula. Prin urmare, intregul organismul este hranit printr-un singur gand. In acest fel este mentinuta viata in structurile moleculare ale intruparii, prin efectele tuturor gandurilor pe care vi le permiteti sa le primiti, in fiecare clipa a existentei voastre.

Pe masura de gandul alimenteaza in mod continuu fiecare celula, intregul trup reactioneaza la impulsurile sale electrice – intregul trup. Deci, efectul gandului, trait in fiecare celula, creeaza o senzatie, un sentiment, o emotie, sau ceea ce se numeste un fel de “freamat” in trup. Aceasta senzatie este apoi trimisa sufletului, pentru a fi inregistrata.

Sufletul vostru este o mare banca de date, un computer impartial, ce inregistreaza foarte meticulos fiecare emotie simtita in intruparea voastra. Cand sunteti emotivi, inseamna ca simtiti un gand ce a bombardat structura de lumina a fiintei voastre, a fost acceptat de catre creier si trimis prin sistemul nervos central pentru a produce o senzatie in fiecare celula din corp. Sufletul inregistreaza apoi aceasta senzatie ca pe o emotie, cu scopul de a avea un sistem de referinta caruia sa i se adreseze – ceea ce se numeste memorie.

Memoria nu are dimensiune; ea este esenta. Memoria nu este o banca de date vizuala, ci una emotionala. Emotia este cea care creeaza imaginea vizuala. Sufletul nu inregistreaza imagini sau cuvinte, in scopul de a le memora; el inregistreaza emotiile produse de acele imagini si cuvine.

Sufletul preia emotia creata de catre gandul simtit in intregul corp si cauta prin banca de date a memoriei, pentru a gasi ceva asemanator, ceva ce portiunile rationale ale creierului – ceea ce numiti intelect – sa poata identifica, pentru a putea selecta un cuvant care sa descrie sentimentul.

Toate notiunile pe care le puteti descrie au anumite sentimente atasate, bazate pe experienta. Stiti ca floarea este floare, datorita experientelor emotionale avute in ceea ce o priveste. Ati vazut, ati atins, ati mirosit si ati purtat structurile numite flori. Prin urmare, simtiti florile intr-un mod anumit. Stiti ca matasea este matase, deoarece o asociati cu anumite senzatii si cu anumite experiente emotionale, ce dau nastere intelegerii notiunii de matase. Sufletul a inregistrat toate aceste informatii din experientele voastre emotionale. Deci, atunci cand sentimentul dat de gand este simtit, sufletul inregistreaza acea senzatie si cauta in banca de date a memoriei, un sentiment asemanator, provenit din gandurile traite anterior. Apoi, trimite aceasta informatie inapoi spre creier,pentru a intru a indica faptul ca gandul a fost inteles in totalitatea sa, in intreaga intrupare. Gandul nu este inteles doar prin intermediul creierului; el este inteles in totalitatea corpului vostru. Partea rationala a creierului va permite apoi sa formulati un cuvant pentru a descrie acel sentiment.

Ramtha – Cartea Alba

Maine continuam,

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: