Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘relatie’

Cine esti?

cine esti tuSunteti fiinte umane. Ce inseamna aceasta? Arta de a trai nu este o chestiune de control, ci de gasire a unui echilibru intre uman si fiinta. Mama, tata, fiica, sotie, tanar, batran, rolurile pe care le jucati , functiile pe care le indepliniti, orice faceti – toate acestea tin de dimensiunea umana. Aceasta isi are locul ei si trebuie onorata, dar nu este in sine suficienta pentru o relatie sau o viata cu adevarat implinite si semnificative. Componenta umana singura nu este niciodata suficienta, indiferent cat de mult va straduiti sau ce realizati. Apoi mai este Fiintarea. Ea se afla in prezenta vigilenta, calma a Constiintei insasi, a Constiintei care este totuna cu voi. Umanul este forma. Fiinta este fara de forma. Umanul si Fiinta nu sunt separate, ci se intrepatrund.

In dimensiunea umana sunteti, fara discutie, superiori copilului vostru. Sunteti mai mari, mai puternici, stiti mai multe, puteti face mai multe. Daca dimensiunea aceasta reprezinta tot ceea ce cunoasteti, va veti simti superiori copilului vostru, poate in mod inconstient. Si va veti face copilul sa se simta inferior, poate in mod inconstient. Nu exista egalitate intre voi si copilul vostru deoarece in aceasta relatie exista doar forma, iar in forma nu sunteti, desigur, egali. Poate ca va iubiti copilul, dar iubirea va fi doar omeneasca, cu alte cuvinte conditionata, posesiva, intermitenta. Doar dincolo de forma, in Fiintare sunteti egali, si doar cand ajungeti la dimensiunea lipsita de forma din voi poate exista iubire adevarata in relatia respectiva. Prezenta care este totuna cu voi, atemporalul Eu Sunt se recunoaste in altcineva, iar celalalt, copilul in cazul de fata, se simte iubit, adica recunoscut.

A iubi inseamna a te recunoaste in altcineva. „Alteritatea” celuilalt se descopera atunci ca fiind o iluzie ce apartine taramului exclusiv uman, taramul formei. Nevoia de iubire care exista in fiecare copil este nevoia de a fi recunoscut, nu la nivel de forma, ci la nivel de Fiintare. Daca parintii pretuiesc doar dimensiunea umana a copilului si neglijeaza Fiintarea, copilul va simti ca relatia este neimplinita, ca lipseste ceva absolut vital, motiv pentru care in el se va acumula durerea si va da nastere uneori unei ostilitati inconstiente fata de parinti. „De ce nu ma recunosti?”, pare sa spuna durerea sau ostilitatea.

Cand altcineva te recunoaste, recunoasterea aceea aduce dimensiunea Fiintarii mai plenar in aceasta lume, prin intermediul amandurora. Aceasta este iubirea care mantuieste lumea. Am vorbit despre ea cu referire la relatia cu copiii vostri, dar ea se aplica, desigur, in egala masura tuturor relatiilor.

S-a spus ca „Dumnezeu este iubire”, dar afirmatia nu este absolut corecta. Dumnezeu este Unica Viata din si de dincolo de nenumaratele forme de viata. Iubirea implica dualitate: cel care iubeste si cel care este iubit, subiect si obiect. Asadar, iubirea reprezinta recunoasterea unitatii in lumea dualitatii. Aceasta este nasterea lui Dumnezeu in lumea formei. Iubirea face lumea mai putin lumeasca, mai putin densa, mai transparenta fata de dimensiunea divina, fata de lumina constiintei insasi.

Eckhart Tolle – Un Pamant Nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Anunțuri
Citat

Arena conjugala – Jamie Turndorf

37190Care sunt cele mai frecvente cauze ale conflictelor? Pe masura ce veti parcurge lista urmatoare, retineti ca este vorba de o scurta trecere in revista, lista ramanand deschisa. In plus, trebuie sa stiti ca nemultumirile conjugale sunt, de regula, formulate de sotii – iata de ce, in urmatoarele exemple, cel care iti exprima nemultumirea este de regula o femeie.

Vom vorbi despre: conflicte afective, conflicte sexuale, probleme intime, conflicte privind timpul liber, conflicte generate de gelozie, dispute privind treburile casnice, dispute privind lipsa de initiativa, certuri referitoare la responsabilitatile parintesti, dispute privitoare la rude, dispute referitoare la prieteni, conflicte privitoare la valori, dispute privind egoismul sau lipsa de cooperare, dispute privind atitudinile dictatoriale, dispute referitoare la bani, lupte pentru putere, dispute privind impunerea distantei, dispute de genul “nu asculti niciodata ce spun”

Conflicte afective:

Dezacorduri in legatura cu frecventa manifestarilor de afectiune imbratisari, saruturi, cuvinte tandre, romantism etc.).  Unul dintre parteneri isi doreste mai multe dovezi de iubire decat este celalalt dispus sa ofere.

“Ultima oara m-ai sarutat cand am spus”Da”!

“Tu mangai cainele mai mult decat pe mine!”

“Crezi ca ar fi atat de greu pentru tine sa-mi spui cateva cuvinte frumoase inainte sa mor?”

“Esti la fel de romantic precum o paiata!”

Conflicte sexuale

Teoria suna bine, practica ne omoara! Altfel spus: Conflicte privind stilul, frecventa, tehnica etc. argumentele de tipul:”cand”, “unde”, “cum”, “cat de des”, “cat de mult”, “cat de lung” (nu, nu ma refer la dimensiuni cu toate ca si acestea pot fi un motiv de conflict).

“Esti la fel tandru precum un fierastrau electric!”

“Crezi ca o sa ai chef secolul asta?”

Probleme intime

Dezacorduri privind gradul de initimitate emotionala si/sau de apropiere/distanta fizica intr-o relatie. Unul dintre parteneri doreste sa-si petreaca mai mult timp singur. Unul dintre soti nu asculta niciodata exprimarea sentimentelor celuilalt sau isi petrece prea putin timp acasa si/sau cu copiii. Unul dintre parteneri nu-i marturiseste celuilalt sentimentele cele mai intime.

“Esti mereu ba cu prietenii, ba la munca!”

“Nu-ti petreci niciodata timpul cu mine sau cu copiii!”

Conflicte privind timpul liber

Dezacorduri privind durata de timp care ar trebui petrecuta desfasurand activitati recreative. Dezacorduri asupra tipurilor de activitati care ar trebui desfasurate; daca aceste activitati ar trebui desfasurate impreuna sau separate.

“Pentru mine, o duminica placuta nu inseamna sa va umplu halbele de bere, tie si prietenilor tai!”

“Crezi ca e posibil sa facem si ceva impreuna?”

Conflicte generate de gelozie

Ori de cate ori unul dintre parteneri acorda atentie altcuiva, celalalt devine exagerat de gelos. Partenerul gelos crede adesea ca filtreaza cu altcineva (chiar si atunci cand nu este adevarat).

“Poate ca ai prefera sa pleci acasa cu ea (el)?

“De ce n-ai facut un anunt public, ca ti s-au aprins calcaiele dupa ea(el)?

“Te-am vazut cum o tineai pe dupa umeri si o mangaiai pe gat!”

“Ai spus ca vei fi la birou pana la 7. Te-am sunat la 6.30. N-a raspuns nimeni. Unde erai?

Arena conjugala, solutionare conflictelor – Jamie Turndorf

Maine continuam,

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

Ce inseamna formarea ca terapeut sistemic, ce poti face cu asta si cum poti deveni terapeut sau consilier?

Ce inseamna formarea ca terapeut sistemic si ce poti face cu asta?

Vechile concepţii asupra cuplului sănătate-boală considerau individul ca fiind singurul purtător şi responsabil al afecţiunii psihice, segregîndu-l de mediul în care acesta s-a dezvoltat pînă în momentul în care a solicitat ajutor. Acum, însă, individul nu mai este abordat ca o singularitate (ca o maşină căreia îi trebuie reparate circuitele) ci devine parte a sistemului în care fiinţează (sistemul familial, sistemul comunităţii din care face parte, sistemul cultural), în funcţie de rolurile şi statusurile activate. Eficacitatea clinică a acestei abordări a determinat constituirea unor noi curente în terapie, unul dintre ele fiind terapia de familie. Familia nu mai este considerată o alăturare de indivizi, ci este un sistem, un tot organic, a cărui funcţionare transcende particularităţile individuale. A lucra cu familia sau contextul social al acesteia nu înseamnă, însă, renunţarea la dimensiunea personală a experienţei membrilor.
Pentru a înţelege modul de funcţionare al familiei, terapeutul apelează, de obicei, la o teorie asupra funcţionării familiei. Acest tip de teorii s-au formulat analizînd atît membrii familiei la nivel individual (nivelul de inteligenţă, tipul de personalitate, stările emoţionale şi alte caracteristici) cât şi familia ca un tot, ca o entitate de sine stătătoare.
Teoria sistemelor este cel mai des folosită teorie în terapia de familie, atît explicit cît şi implicit. Ea a avut un impact atît de puternic asupra pionierilor terapiei de familie încît a dus la o identificare aproape totală a acestora cu modalitatea de gîndire sistemică. Această teorie este menţionată cu deosebit respect în raport cu momentul constituirii terapiei de familie ca orientare în psihoterapie, însă trebuie menţionat că, în timp, terapia de familie a început să se raporteze la alte teorii care au surclasat locul central al teoriei sistemelor, de exemplu metafora “istoriei personale” (personal narrative). Teoria generală sistemelor a fost formulată de von Bertalanffy (1968) ca fiind teoria organizării părţilor într-un întreg. Din modul de formulare a teoriei se poate observa că ea este aplicabilă atît fenomenelor fizice cît şi sistemelor biologice.
Ideea de a vedea întreaga familie în şedinţa de terapie a cîştigat teren deşi mulţi terapeuţi clinicieni au luptat pentru păstrarea tradiţionalismului în terapie. Descoperirile ştiinţifice din anii ’50 au dus la modificarea viziunii asupra familiei în sensul unui sistem viu, deschis, un tot organic. Clinicienii din spitale au observat că, deseori, atunci cînd starea unui pacient se îmbunătăţeşte, starea altui membru al familiei se înrăutăţeşte brusc. Asta a demonstrat clar că schimbările apărute la o persoană schimbă întregul sistem, şi atunci, provocînd schimbarea în familie poate fi o modalitate eficientă de a schimba individul.
Sistemul poate fi definit ca un grup de părţi interrelaţionate la care se adaugă felul în care acestea funcţionează împreună. Astfel, prin analogie, familia poate fi înţeleasă ca un grup al membrilor unei familii plus felul în care ei interacţionează. Familia ca sistem, este la rîndul ei parte a unui sistem mai larg (societatea) care exercită influenţe asupra membrilor componenţi la un alt nivel. Clientul nu mai este individul luat separat ci intreaga familie sau cuplul. Iar terapeutul sistemic este un terapeut care lucreaza pe relatii si baleiaza intre interior si exterior intr-un echilibru perfect sicronizat.
CINE SUNTEM
Suntem un grup de profesionişti creatori şi entuziaşti care deja rulează proiecte în care materializează puterea lor interioară.
Suntem prima generaţie din România de psihoterapeuţi de familie şi cuplu pregătiţi de formatori străini (formatori olandezi şi norvegieni). Suntem de fapt, pionierii care implementează terapia de familie în România din 2005 până în prezent. Avem o bogată experienţă în formare profesională (mii de ore de formare teoretică şi aplicativă, supervizare şi dezvoltare personală) experienţă didactică academică şi preuniversitară şi experienţă ca practicieni în practica privată –în lucrul cu familiile, cupluri, individual şi în grup.”
Imagine

Cum poți deveni consilier sau terapeut de familie și cuplu
Formarea în psihoterapie și consiliere este un demers de 4 ani care angajează multe resurse personale și relaționale. Satisfacția și rezultatele formării se reflectă în munca practicianului și angajarea lui în implinirea profesiei de consilier sau terapeut.
Practic, dupa încheierea primei etape a formării (consilier sau terapeut) în supervizare vă puteți deschide un cabinet de liberă practică și puteți începe activitatea terapeutică sub îndrumarea supervizorului. Urmează etapa de supervizare, aproximativ 2 ani, etapa în care se consolidează toate abilitățile și instrumentele primite în formarea teoretică și aplicativă și se extinde indentitatea terapeutului până la nivelul autonom. Se lucrează în grup, într-o atmosferă colaborativă și folosind tehnici interactive, de impact.
Sunt necesare, ca primă condiție, studii superioare în psihologie sau profesii asimilate (conform Colegiului Psihologilor din România) –psihopedagogie, asistență socială, pedagogie, teologie, medicină. Studiile pot fi făcute atât în sistem Bologna cât și în sistemul anterior structurat pe 4,5,6 ani. Nu este obligatoriu parcurgerea unui master sau înscrierea la un master pentru parcurgerea formării.
Cei din profesiile asimilate trebuie să completeze cursurile de formare cu o serie de cursuri de psihologie la universitati acreditate, numite prerechizite (detalii pe site-ul CPR, Comisia de psihologie clinică și Psihoterapie) pentru obținerea atestatului de liberă practică în specializarea în care a optat.
După înscriere urmează parcurgerea procesului de formare conform celor 3 calupuri de bază – Teorie și aplicații practice, Dezvoltare personală și Supervizare. Se stabilește un calendar de formare pentru fiecare calup, în module de 30-35 ore, la sfârșit de saptamana, de maxim 6 ori pe an, așa încât fiecare participant să acceseze viziunea de ansamblu a formării și să poată urmării oricând traseul formării sale. Pentru cursurile intermediare se elibereaza certificate de participare cu numarul orelor si curricula parcurse, iar pentru obținerea atestatelor de la CPR se eliberează certificate de nivel în condițiile legii.
Traseul profesional este simplu și previzibil. Cu certificatul eliberat de SSF, participantul la formare merge la interviul programat la CPR unde va depune un dosar prin care solicită inițial atestatul de psihoterapeut/consilier de familie și cuplu în supervizare. În acest moment se pot face demersurile pentru a deschide un cabinet de practică privată și poate începe supervizarea. După încheierea supervizării se obține un nou certificat de la SSF cu care se poate solicita de la CPR atestatul de psihoterapeut/consilier autonom în specializarea terapie de familie și cuplu.
Și iată cum, poti practica în cabinetul tău asemeni marilor titani ai terapiei clasice sau contemporane, care și ei, asemeni ție, au fost începători.
Toți participanții la formare în cadrul SSF sunt și rămân interconectați în rețele de discuție virtuale și în grupuri de lucru numite de intervizare, realizând o experiență profesională colaborativă, unică.
Te așteptăm în această școala de formare care îți va schimba traseul profesional și chiar viziunea asupra vieții într-un fel unic.
Ești deja bine venit!”

%d blogeri au apreciat asta: