Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘neplacere’

Percepeti fara sa numiti

percepeti fara sa numitiMajoritatea oamenilor sunt constienti doar la un nivel periferic de lumea care-i inconjoara, mai ales daca isi duc existenta intre lucruri familiare. Cea mai mare parte a atentiei le este absorbita de vocea din minte. Unii dintre oameni se simt mai vii cand calatoresc si viziteaza locuri necunoscute sau tari straine, caci atunci perceptia senzoriala – experienta – ia in stapanire o parte mai mare a constiintei decat o face gandirea, iar ei devin mai prezenti. Altii insa raman complet posedati de vocea din minte chiar si in astfel de imprejurari. Perceptiile si experientele lor sunt deformate de judecati pe care le emit imediat. In realitate n-au plecat nicaieri. Doar corpul lor calatoreste, in timp ce ei raman acolo unde au fost intotdeauna: in mintea lor.

Aceasta este realitatea celor mai multi oameni: de indata ce percep un lucru ii si dau nume, il interpreteaza, il compara cu altceva, simt fata de el placere, sau neplacere, sau sinele lor fantomatic, eul, il eticheteza drept bun sau rau. Sunt prizonierii formelor mentale, ai constiintei obiectelor.

Trezirea in plan spiritual nu se va produce pana cand obiceiul de a denumi toate lucrurile in mod inconstient si necontrolat nu inceteaza sau macar pana cand nu deveniti constienti de el, fiind astfel capabili sa-l observati in derulare. Prin aceste proces constant de aplicare a unor denumiri egoul ramane neclintit, sub forma mintii neobservate. Atunci cand procesul inceteaza sau macar cand deveniti constienti de el, apare spatiul interior iar voi nu mai sunteti posedati de minte.

Alegeti un obiect care va este la indemana – un stilou, un scaun, o ceasca, o planta – si cercetati-l cu privirea, adica priviti-l cu mare interes, aproape curiosi. Eviatati orice obiecte pe care le asociati aproape inevitabil cu ceva personal si care va amintesc de trecut, de exemplu va amintesc de unde le-ati cumparat, de persoana care vi le-a dat si asa mai departe. Evitati si orice poarta un inscris, cum ar fi o carte sau o sticla, caci v-ar stimula gandirea. Fara sa va fortati, relaxati dar vigilenti,  indreptati-va toata atentia catre obiectul respectiv, studiati-i fiecare detaliu. Daca apar ganduri nu cooperati cu ele. Nu gandurile va intereseaza, ci actul perceptiei. Puteti percepe fara interferenta gandirii? Puteti privi fara ca vocea din minte sa comenteze, sa traga concluzii, sa compare sau sa incerce sa-si imagineze ceva? Dupa vreo doua minute lasati-va privirea sa rataceasca prin incapere sau oriunde va aflati, atentia voastra luminand fiecare lucru asupra caruia staruie.

Ascultati apoi orice sunete se fac auzite. Ascultati-le in acelasi mod in care ati privit lucrurile din jur. Pot fi sunete naturale – apa, vant, pasari – sau pot fi produse de om. Unele ar putea fi placute, altele nu. Insa voi nu faceti diferenta intre bune sau rele. Permiteti fiecarui sunet sa fie asa cum este el, fara sa interpretati. Si de data aceasta cheia o reprezinta atentia relaxata, dar vigilenta.

Privind si ascultand in acest fel s-ar putea sa deveniti constienti de un sentiment de calm, un sentiment subtil si o liniste in fundal. Altii il numesc pace. Cand constiinta nu mai este total absorbita de gandire, o parte a ei ramane in starea de forma, neconditionata, originara. Acesta este spatiul interior.

Cel mai mare impediment in descoperirea spatiului interior, cel mai mare impediment in aflarea experimentatorului il constituie faptul de a deveni atat de subjugati de experienta, incat sa va pierdeti in ea. Atunci, constiinta se pierde in propriul sau vis. Fiecare gand, emotie si experienta pune stapanire pe voi intr-o asemenea masura, incat sunteti de fapt intr-o stare de vis. Aceasta este starea normala a umanitatii de mii de ani.

Deveniti constienti de respiratia voastra. Observati senzatia pe care o produce suflul. Simtiti aerul intrand si iesind din corp. Observati cum se dilata si se contracta usor pieptul si abdomenul in timpul inspiratiei, respectiv al expiratiei. O singura respiratie constienta este suficienta pentru a crea un spatiu acolo unde inainte era o succesiune neintrerupta de ganduri. O singura respiratie constienta (doua sau trei sunt chiar mai bune), efectuata de mai multe ori pe zi, reprezinta un mod excelent de a aduce spatiu in viata voastra. Chiar daca ati medita asupra respiratiei timp de doua ore sau mai mult – asa cum fac unii oameni – doar de o singura respiratie trebuie sa fiti constienti si doar de o singura respiratie puteti fi constienti. Restul este amintire sau anticipare, adica gandire. Respiratie nu este ceva ce faceti voi, ci ceva ce se intampla si ai carei martori deveniti voi. Respiratia se intampla de la sine. Inteligenta din interiorul corpului este cea care face aceasta. Tot ce aveti voi de facut este sa urmariti cum se intampla. Nu este implicat nici un efort si nicio incordare. Observati, de asemenea, intervalul scurt in care respiratia inceteaza, in special momentul de nemiscare de la sfarsitul expiratiei, inainte de urmatoarea respiratie.

Respiratia multor oameni este nefiresc de superficiala. Cu cat deveniti mai constienti de respiratie, cu atat se restabileste profunzimea ei naturala.

Faptul ca respiratia nu are forma este unul din motivele pentru care constientizarea respiratiei reprezinta o modalitate extrem de eficienta de a aduce spatiu in viata voastra, de a genera constiinta. Ea reprezinta un excelent obiect de meditatie tocmai pentru ca nu este un obiect, nu are forma. Un alt motiv il reprezinta faptul ca respiratia este unul dintre cele mai subtile si aparent nesemnificative fenomene, lucrul „cel mai mic” care conform celor spuse de Nietzsche, da nastere „celei mai mari fericiri”. Ca practicati sau nu constientizarea respiratiei ca pe o meditatie formala propriu-zisa depinde de voi. Dar meditatia formala nu inlocuieste aducerea constiintei spatiului in viata voastra de fiecare zi.

Constientizarea respiratiei va obliga sa traiti in momentul prezent – cheia transformarii interioare. Cand sunteti constienti de respiratie, sunteti complet prezenti. Veti putea observa ca nu puteti gandi si fi constienti de respiratie. Respiratia constienta face ca mintea sa se opreasca. Dar departe de a fi in transa sau pe jumatate adormiti, sunteti pe deplin treji si foarte atenti. Nu cadeti sub nivelul gandirii, ci va ridicati deasupra lui. Iar daca priviti mai indeaproape, veti vedea acele doua lucuri – a trai deplin in momentul prezent si a inceta sa ganditi fara sa va pierdeti starea constienta – sunt de fapt unul si acelasi: aparitia constiintei spatiului.

Eckhart Tolle – Un pamant nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Cand devine anxietatea o problema?

Cand devine anxietatea o problema?

copilCum decideti daca teama copilului dumneavoastra e “anormala”? Simplu: nu puteti decide asa ceva! Nu exista “temeri anormale”. Toate temerile sunt normale – unele sunt pur si simplu mai intense si mai mari decat altele. Chiar si fricile care initial pot parea ciudate, precum teama de microbi care il determina pe un copil sa se spele des, pot fi vazute ca simple frici normale care au ajuns sa fie prea accentuate. La urma urmei, majoritatea dintre noi ne facem  cateva griji cu privire la microbi – intrebati-va numai daca ati accepta sa va mancati cina din farfuria unui caine! Deci copiii cu probleme de anxietate pot fi vazuti pur si simplu ca avand temeri normale care au devenit mai exagerate si mai intruzive decat cele ale altor copii.

O modalitate mai eficienta de a va raporta la aceste probleme este sa va ganditi daca anxietatea copilului dumneavoastra reprezinta o problema pentru acesta. Interfereaza oare cu viata sa sau ii cauzeaza dificultati? Aceste dificultati pot fi numeroase si variate. De exemplu, se poate pur si simplu ca temerile copilului dumneavoastra sa ii genereze suparare si neplacere, sau il pot impiedica sa se bucure de lucrurile care ii plac. Este posibil ca anxietatea sa ii afecteze performantele scolare sau pe cele sportive.

Ideea principala este ca, daca anxietatea copilului dumneavoastra ii afecteaza in mod neplacut viata, atunci, foarte probabil este cazul sa va ganditi cum sa il ajutati sa o controleze. Decizia finala va depinde de echilibrul dintre nivelul la care este afectat copilul dumneavoastra de anxietate si gradul de efort pe care dumneavoastra, copilul si restul familiei sunteti dispusi sa il depuneti pentru a elimina frica respectiva. Decizia trebuie luata atat de dumneavoastra, cat si de copil. S-ar putea ca impreuna sa decideti ca desi anxietatea il afecteaza oarecum, nu este momentul sau problema nu este suficient de presanta pentru a necesita sa fie rezolvata. Pe de alta parte, s-ar putea sa decideti ca, desi anxietatea nu pare sa fie o problema foarte mare, ar fi distractiv sa lucrati impreuna la rezolvarea ei si ca ar fi placut sa scapati de ea.

Cand luati decizia aceasta e bine sa tineti minte ca pentru a lucra la insusirea strategiilor este nevoie de dedicare, munca intensa si angajament. Activitatile propuse nu sunt deloc daunatoare sau periculoase si de obicei aduc multe avantaje secundare, precum imbunatatirea stimei de sine, a increderii in sine si a starii generale de bine.

Cat sunt de frecvente problemele de anxietate?

Asa-numitele tulburari de anxietate sunt problemele psihologice cele mai des intalnite la copii si adolescenti. Aproximativ unul din zece copii indeplinesc criteriile pentru ceea ce, in termeni tehnici, denumim tulburare de anxietate. Tulburarile propriu-zise variaza in functie de varsta. Teama de separare de persoana care ii ingrijeste este mai obisnuita la varste mai mici, in timp ce anxietatile de ordin social sunt mai frecvente la varste mai mari.

Este interesant de observat ca, desi tulburarile de anxietate sunt atat de des intalnite in realitate, acestea nu sunt problemele cele mai  frecvente in cadrul clinicilor de sanatate mentala pentru copii. Centrele de sanatate mentala se ocupa de obicei cu copiii cu probleme de agresivitate, de atentie, alimentare sau cu tendinte suicidale. Explicatia este ca, desi anxietatea este raspandita la copii, majoritatea parintilor nu se gandesc sa isi duca fiul sau fiica la un specialist pentru a fi ajutati. Acest lucru e posibil sa se intample deoarece parintii considera ca anxietatea este pur si simplu parte a personalitatii copilului si ca nu se poate face nimic. Este de asemenea posibil ca anxietatea sa nu ii afecteze pe parinti si pe profesori la fel de mult ca celelalte probleme mentionate, astfel incat acestia nu realizeaza consecintele anxietatii asupra copilului. In plus, in multe locuri centrele de sanatate mentala sunt mai bine pregatite si mai obisnuite sa se ocupe cu probleme de agresivitate decat de anxietate. Prin urmare, parintii au adesea senzatia ca fac „din tantar armasar” atunci cand se ingrijoreaza cu privire la copilul lor. Din aceasta cauza, este posibil sa fie descurajati si sa nu apeleze la ajutor.

„Cum sa va ajutati copilul cu probleme de anxietate”, Ronlad M. Rappe, Susan H. Spence, Vanessa Cobham si Ann Wignall

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: