Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘negativ’

Gandurile si trairile noastre transforma mediul si influenteaza materia

coerenta inimii 3Glen Rein, dr. in biologie celulara, a conceput o serie de experimente pentru a evalua abilitatea vindecatorilor de a modifica sistemele biologice. De vreme ce ADN-ul este mai stabil decat alte substante precum celulele sau culturile bacteriene, a decis sa dea vindecatorilor sa tina in maini tuburi de testare ce contineau ADN (Mc Craty, Rollin, Mike Atkinson, D. Tomasino, 2003).

Acest studiu a avut loc la Centrul de Cercetare Heart Math in California. Cei de acolo au coordonat cercetari extraordinare in fiziologia emotiilor, interactiunile creier-inima si multe altele. In esenta, impreuna cu alti cercetatori, s-au interesat asupra legaturii specifice dintre starile noastre emotionale si ritmul nostru cardiac. Cand avem emotii negative ( de exemplu furie sau frica), ritmul cardiac devine dezorganizat. Dimpotriva, emotiile pozitive ( de exemplu iubire sau bucurie) produc patternuri foarte coerente de inalta frecventa, patternuri numite de Heart Math coerenta inimii.

In experimentul dr. Rein, acesta a studiat initial un grup de 10 indivizi, care aveau o buna experienta practica in utilizarea tehnicii folosite si predate de Heart Math pentru a construi coerenta inimii. Ei au aplicat tehnica pentru a produce sentimente puternice , elevate ca iubire, apreciere, iar ulterior pentru 2 minute, au tinut vase continand mostre de ADN aflate in suspensie de apa deionizata. La analizarea mostrelor, nu a reiesit nici o schimbare semnificativa statistic.

Un al doilea grup de participanti antrenati special, au facut acelasi lucru , dar in loc doar sa creeze emotii pozitive ( un sentiment de iubire si apreciere) ei au creat si au trimis si o intentie (un gand) catre mostra ADN. Acest grup a produs schimbari semnificative statistic in conformatia (forma) mostrei ADN. In unele cazuri ADN-ul a fost rasucit sau desfacut mai mult de 25%.

Al treilea grup de subiecti antrenati a sustinut mental o intentie clara de a schimba ADN-ul, dar au fost instruiti sa nu intre intr-o stare emotionala pozitiva. Cu alte cuvinte, au folosit doar intentia – gandul pentru a transforma materia. Rezultatul? Nici o schimbare in mostra de ADN.

Starea emotionala pozitiva a primului grup nu a facut nimic prin ea insasi mostrei de ADN. Intentia clara a celuilalt grup neacompaniata de emotie, deasemenea, nu a avut impact.

Doar cand subiectii au avut atat emotia pozitiva cat si un obiectiv clar aliniat, ei au putut fi capabili sa produca un efect constient.

Un gand constient are nevoie de un energizant, un catalizator – si acea energie este o emotie elevata. Iubirea si mintea lucreaza impreuna. Gandurile si sentimentele se unifica intr-o stare de a fi. Daca o stare de a fi  „rasuceste sau desface” catenele de ADN in 2 minute, ce spune acest lucru despre capacitatea noastra de a crea realitate?

Ceea ce demonstreaza acest experiment este urmatoarea idee: campul cuantic nu doar raspunde pur si simplu dorintelor noastre (cerintelor emotionale). Nu doar raspunde gandurilor noastre. Raspunde, in schimb,  doar atunci cand gandul si emotia sunt aliniate sau coerente – adica atunci cand au acelasi semnal. Cand combinam o emotie inalta cu o inima deschisa si o intentie constienta, cu un gand clar, noi semnalizam campului sa ne raspunda in moduri uimitore.

Campul cuantic nu raspunde la ceea ce vrem ci la ceea ce suntem.

Joe Dispenza – Breaking the Habbit of Being Yourself

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Anunțuri

De ce repetam aceleasi greseli? Cum iesim din buclele vicioase?

greseli......

In termenii Sinelui nu exista greseli. Exista doar dorinta de a experimenta o situatie si de a invata din ea. De a o arhiva in minte sub forma intelepciunii, dupa ce ai gustat emotia adiacenta ei.

Daca e sa repetam fraza in termenii Sinelui: „De ce repetam in viata aceleasi experiente?” atunci raspundem:”Deoarece nu ne-am desprins de emotia care o genereaza si nu am arhivat experienta ca fiind inteleasa”.

Mecanismul este acesta: Cand treci printr-o experienta intensa (indiferent de valenta ei: pozitiva sau negativa)  primul lucru cu care iei contact este chiar acest ocean de emotii, trairi, senzatii. Mintea este inundata de acest ocean si nu prea poti reflecta imediat asupra experientei traite, doar esti in ea (de exemplu te-ai certat cu partenerul, va aruncati vorbe grele, unul dintre voi pleaca din casa, lipseste toata noaptea. Dimineata va priviti obositi si nu mai continuati nimic. Mintea e plina de durerea noptii. Nici nu stiti cum sa va impacati.) Dupa cateva zile, mintea se deconecteaza de emotii si incepi sa te intrebi: „Oare ce am vrut, de fapt, cand am inceput discutia?” Acest „De fapt” te mentine in pozitia observatorului, un loc neutru emotional, care te ajuta sa intelegi „dansul celor doi” in conflict, sau jocul tip „ping-pong” al replicilor. Intelegi ca te-ai certat si pe marginea tuturor conflictelor de luna trecuta pe care nu le-ati incheiat cu o concluzie concreta, si mai intelegi ca ai fi putut sa te opresti oricand daca nu te-ai fi gandit ca celalalt trebuie sa faca primul asta. Nu ai vrut sa fii tu primul care se opreste si, ca atare, ai participat la „dans” pana la final. Acum, din afara, pare vizibila responsabilitatea ta si INTELEGI ca nu puteai avea o alta experienta cata vreme ai decis sa actionezi in felul in care ai facut-o atunci. Ei bine, acest moment de INTELEG este primul pas in Resetare.

Daca nu ajungem la aceasta intelegere, ne vom angaja mereu in aceste comportamente care nu ne servesc, nici nu ne ajuta sa evoluam, si vom experimenta in mod repetat, aceeasi dezamagire, durere, suferinta. In plus, mintea noastra consolideaza un shortcut, sau o scurtatura pentru acea topica si, in timp, va fi nevoie doar de o mica scanteie pentru a face sa escaladeze intreg conflictul, inclusiv cel din trecut.

La o scara mai larga – deja nu mai vorbim de clasicul conflict mental si putem vorbi de marele esec in viata. Acest „mare esec” este, de fapt, esecul mintii de a accepta ca este posibil succesul pentru tine. Oamenii nu au numai frica de esec ci si frica de succes. Frica de a reusi – asta ar insemna sa renunte la obiceiul lor de a-si plange de mila, de a se considera in secret nedreptatiti, sau sa renunte la obiceiul de a se lasa compatimiti de ceilalti si salvati de eroul lor preferat. Unii oameni nu ies din bucle, pentru ca, pur si simplu, au gasit cateva persoane cu care construiesc zilnic bucla, prefacandu-se ca nu pot sa se opreasca.

Ca o scurta sinteza – blocajul constant in situatii neplacute de viata se datoreaza in primul rand mintii care se autosaboteaza prin programul fricii de esec (de ce ti-e frica nu scapi) sau de succes (daca am succes va trebui sa ma schimb).

In al doilea rand, datorita sistemului in care traiesti, care mentine nonschimbarea ta prin mai multi actori care participa la jocul tau: mereu va fi cineva care se va bucura de esecul tau, sau te va salva de la el, cineva care ofera solutii si altii care sa se planga de tine……si lista continua.

Si in al treilea rand, datorita faptului ca nu esti obisnuit sa te pui in pozitia de Observator sau martor al vietii tale, si atunci nu poti incheia bucla spunand: Da, acum inteleg, chiar cred ca tot raul a fost spre binele meu. Si ceea ce am judecat atunci intr-un fel, acum imi apare intr-o noua perspectiva. Acum inteleg de ce am ales in acel fel atunci, si acum fac alte alegeri in viata mea. ACUM, prin ce am invatat, stiu ca pot face alte alegeri.

Cum te ajuta Sinele in aceasta ecuatie? Prin faptul ca faci o pauza din tot caruselul vietii, te asezi alaturi observind cu atentie si fara sa judeci, intreaga scena, dintr-o perspectiva mai larga, ca si cum ti-ai vedea orasul in harta intregii tari. Prin faptul ca, observand suficient de mult timp, castigi o stare de claritate mentala prin care intelegi si perspectiva celuilalt fara sa te mai simti amenintat de ea. Si, nu in ultimul rand, prin pacea cu care accepti solutiile care iti vin dintr-o data in minte, de parca au fost dintotdeauna acolo. Aceasta este experimentarea alinierii Sine-Minte.

Autor, Diana Ciubotaru, Psihologul din Iasi

Esti ceea ce gandesti

tumblr_majuqx1hsZ1qdc2qio1_400Modul in care gandim ne influenteaza in mod direct atat corpul, cat si viata. Poate ati mai auzit conceptul acesta, exprimat in diferite feluri – de exemplu, in expresia “suprematia mintii asupra materiei”. Oamenii cu care discutasem nu numai ca impartaseau aceasta convingere, dar o si foloseau ca baza pentru realizarea unor schimbari constiente in propria minte, in corp si in viata lor personala.

Ca sa inteleg cum au reusit acest lucru, am inceput sa studiez volumul din ce in ce mai mare de cunostinte referitoare la relatia dintre gandire si trupul fizic. A aparut un domeniu al stiintei numit psihoneuroimunologie, care a demonstrat legatura dintre minte si trup. Toate cele aflate pana acum pot fi descrise in urmatorii termeni usor accesibili: fiecare gand produce o reactie biochimica la nivelul creierului. Acesta elibereaza la randul sau semnale chimice transmise corpului, in care reactioneaza ca mesageri ai gandului. Gandurile care produc substantele chimice din creier ii permit corpului sa simta exact cum gandeati. Deci fiecare gand produce o substanta careia ii corespunde o senzatie in corp . In mod esential la fiecare gand de fericire, inspiratie, adica pozitiv, creierul produce o substanta care va fac sa va simtiti fericit, inspirat sau inaltat. De exemplu, cand anticipati o experienta placuta, creierul produce imediat un neurotransmitator numit dopamina, care stimuleaza creierul si corpul in asteptarea experientei respective si incepe sa va stimuleze. Gandurile pline de ura, de suparare sau autodepreciative determina creierul sa produca niste substante chimice numite neuropeptide, la care corpul reactioneaza corespunzator. Va simtiti dusmanos, furios sau lipsit de valoare. Iata cum gandurile devin neintarziat materie.

Atunci cand corpul reactioneaza la un gand printr-o traire, acest fapt declanseaza un raspuns in creier, care monitorizeaza si evalueaza constant starea corpului si observa ca trupul se simte intr-un fel anume. Ca raspuns la aceasta traire organica, creierul genereaza ganduri care produc mesageri chimici corespunzatori; incepeti sa ganditi cum simtiti. Gandirea creeaza simtire, iar apoi simtirea creeaza gandire, intr-un ciclu continuu.

Aceasta bucla duce in cele din urma la aparitia in corp a unei anumite stari, care determina natura generala a modului in care ne simtim si ne comportam. Numim acest lucru stare. Sa presupunem, de pilda, ca o persoana isi traieste o mare parte din viata intr-un ciclu repetat de ganduri si stari care au de-a face cu lipsa de securitate. In momentul in care gandeste ca nu e suficient de buna sau de desteapta, ori ”destul de…” in tot ceea ce face, creierul elibereaza substante chimice care produc un sentiment de insecuritate. Acum simte intocmai cum gandea. In momentul in care se simte nesigura, incepe sa gandeasca asa cum simte. Cu alte cuvinte, corpul o determina acum sa gandeasca. Acest gand duce la si mai multe sentimente de insecuritate , iar ciclul se autoperpetueaza. daca gandurile si sentimentele persoanei continua sa genereze an de an acelasi feedback biologic intre creier si corp, ea va trai intr-o stare de “insecuritate”.

Cu cat intretinem mai mult aceleasi ganduri, care produc la randul lor aceleasi substante chimice, care determina aceleasi stari in corp, cu atat gandurile ne schimba fizic mai mult. Astfel, in functie de ce gandim si simtim, ne cream starea. Lucrurile la care ne gandim, energia si intesitatea lor ne influenteaza in mod direct sanatatea, alegerile si deciziile si, in cele din urma, calitatea vietii.

Aplicand acest rationament la propria viata, multi dintre cei cu care am discutat isi dadeau seama ca unele dintre gandurile lor nu numai ca nu serveau sanatatii, dar ar fi putut fi tocmai starea principala a starilor de boala sau de nefericire. Zeci de ani, petrecusera aproape zi de zi complacandu-se in stari de anxietate, ingrijorare, tristete, gelozie, furie sau o alta forma de suferinta emotionala. Interlocutorii mei spuneau ca, gandind si simtindu-se asa timp indelungat, asta le produsese starile respective.

De aici, a aparut rationamentul potrivit caruia, pentru a-si schimba starea de sanatate fizica, era necesar sa-si abordeze propriile atitudini: complexe de ganduri stranse in serii de rutine. Atitudinea creeaza o stare aflata in directa legatura cu corpul. Astfel, cineva care doreste o sanatate mai buna trebuie sa-si modifice tiparele de gandire sau atitudini, cele noi ajungand in cele din urma sa-i schimbe starea. Ca sa reuseasca acest lucru, persoana respectiva ar trebui sa evadeze din ciclurile nocive reluate mereu de gandire – simtire, simtire – gandire si sa puna in locul lor altele, benefice.

De fapt, majoritatea gandurilor sunt idei create de noi si in care ajungem sa credem. A crede devine pur si simplu o obisnuinta. Sheila, de pilda, care suferea de tulburari digestive a observat cat de des se gandea la sine ca la o victima incapabila sa-si schimbe viata. Vedea cum astfel de ganduri ii declansasera un sentiment de neajutorare. Punerea sub semnul intrebarii a acestei convingeri i-a dat posibilitatea sa accepte ca mama ei nu facuse nimic prin care s-o impiedice sa-si urmeze propriile idealuri sau s-o convinga de contrariu. Unii dintre cei pe care i-am studiat spuneau ca aceste ganduri repetitive seamana cu niste programe de computer care functioneaza tot timpul, in fiecare zi, undeva in fundalul propriei vieti. Ei insisi fiind operatorii acestor programe, le puteau schimba sau chiar sterge.

Intuitia aceasta a fost esentiala. Intr-un anumit moment, toti cei cu care am vorbit au fost obligati sa infrunte ideea preconceputa potrivit careia gandurile nu pot fi controlate, alegand in schimb sa fie liberi si sa-si controleze gandirea. Toti decisesera sa puna capat proceselor negative de gandire care anticipasera si pregatisera producerea reactiilor chimice dureroase din corp si acum erau hotarati sa-si coordoneze gandurile si sa elimine rationamentele care le faceau rau.

Repetate suficient de des, gandurile constiente devin un mod inconstient de gandire. Ca sa dam un exemplu banal, cand invatam sa sofam, trebuie sa constientizam fiecare actiune. Dupa mult exercitiu, putem conduce 150 de kilometri, de la punctul A la punctul B, si fara sa ne amintim vreo portiune a traseului, pentru ca, de obicei, subconstientul se afla la volan. Toti am avut o astfel de senzatie de neconstientizare in timpul unei calatorii de rutina cu masina, simtind cum constientul se redeasteapta doar ca sa reactioneze la un zgomot neobisnuit la motor sau la huruitul unei anvelope sparte. Asa ca, daca persistam in aceleasi ganduri, acestea sunt constiente de la inceput, devenind in cele din urma inconstiente, programe automate de gandire. Neurostiintele au o explicatie foarte solida pentru modul in care se petrece acest lucru. Si, pana la sfarsitul acestei carti, veti intelege cum se realizeaza acest fenomen.

Gandurile inconstiente devin modalitati inconstiente de existenta, care ne afecteaza in mod direct viata, la fel ca si cele constiente. Ca toate gandurile, si acestea declanseaza reactii biochimice care au ca rezultat comportamente, iar gandurile noastre repetitive, inconstiente produc tipare automate de comportament, dobandite, aproape involuntare, niste obisnuinte care se fixeaza si se consolideaza sub forma de conexiuni neurologice.

Pentru a intrerupe ciclul unui proces de gandire devenit inconstient, este nevoie de o actiune constienta si de efort. Mai intai, trebuie sa evadam din propria rutina, ca sa ne putem privi viata din afara. Prin contemplare si autoreflectie, putem deveni constienti de scenariile noastre inconstiente. Dupa aceea astfel de ganduri trebuie observate fara sa reactionam la ele, astfel incat acestea sa nu mai declanseze reactiile chimice automate care duc la aparitia comportamentului habitual. In sinea noastra, posedam cu totii un nivel de constienta de sine care ne poate observa gandurile. Trebuie sa invatam sa ne separam de aceste programe si, atunci cand reusim, le putem domina in mod voit. In sfarsit, putem exercita control asupra propriilor ganduri, prin aceasta distrugand din punct de vedere neurologic ganduri care au fost fixate si consolidate in creier.

Cunoscand de la neurostiinte faptul ca gandurile produc reactii chimice in creier, ar fi logic ca gandurile sa aiba un efect oarecare asupra corpului fizic, modificandu-se starea interioara. Gandurile nu numai ca au o importanta concreta pentru modul in care traim, dar devin concrete in chiar corpul nostru. Gandurile au substanta si devin substanta.

Din convingerea ca gandurile sunt reale si ca modul de gandire al oamenilor le influenteaza direct sanatatea si viata, persoanele respective si-au dat seama ca necazul lor provenea de la insesi procesele lor de gandire. Ele au inceput sa-si analizeze viata. Cand le-a venit inspiratia si au dobandit sarguinta necesara ca sa-si schimbe modul de gandire, si-au putut revitaliza sanatatea. O noua atitudine se poate transforma intr-o noua obisnuinta.

Antreneaza-ti creierul – Joe Dispenza

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Gratia divina

PhillipStraubUtherworldsAaberashaGratia divina se face cunoscuta prin rugaciune, prin faptul ca-ti ofera o senzatie de pace la care nu poti ajunge daca iti spui: “relaxeaza-te”. Pentru a cunoaste gratia direct si pe deplin, trebuie sa-ti indrepti atentia spre interior.

Ganditi-va, de exemplu, la natura bucuriei. A spune cuiva care este trist, sa-si “imagineze ca e bucuros”, este ca si cum i-ai spune cuiva care vorbeste numai engleza, sa inceapa dintr-o data sa vorbeasca hindusa. Ce anume ar trebui aceasta persoana sa-si inchipuie, cand incearca sa “simta” bucuria? Poezia? Apusuri de soare in Malibu? Momentul cand este coplesit de cadouri de ziua ei? Oare aceasta este semnificatia bucuriei? Daca iti lipseste experienta bucuriei, atunci a incerca sa ti-o imaginezi pana numeri la trei, sau ca exercitiu terapeutic, este absurd. Nu se poate. Bucuria este un har divin, pe care trebuie sa-l traiesti in contextul vietii tale.

Bineinteles ca ai trait intotdeauna in campul harurilor divine, dar cel mai probabil, nu ti-ai dat seama ca apelezi la ele, atat de des. Harurile precum bunatate, compasiune, rabdare si intelepciune, apar tot timpul in interactiunile noastre cu ceilalti, dar se exprima rareori la potential maxim. Aceste haruri se manifesta in vietile noastre sub forma celor mai rafinate caracteristici de personalitate. Dar, in ciuda faptului ca oamenii cred ca aceste trasaturi sunt cele mai atragatoare, ele sunt de fapt un aspect diluat al esentei pure, a gratiei divine.

Este similar cu diluarea unui parfum pentru a-l transforma in apa de colonie: aroma este asemanatoare, dar mai putin intensa. A-i darui un parfum scump unei fete prea mici pentru a intelege valoarea uleiului pur de trandafir, continut intr-o sticluta, de exemplu, reprezinta o eroare de judecata, pentru ca ea nu a invatat inca sa aprecieze tot ceea ce presupune achizitia si prepararea acestui ulei. Nu e vorba ca nu vrei ca ea sa aiba o astfel de comoara, dar cel mai in varsta si cel mai intelept pastreaza comoara, pana cand copilul creste. Apoi, cu mare placere, ii ofera in dar sticluta cu parfum pur, pe care o poate aprecia si folosi in mod corespunzator. Pentru a se obtine acea cantitate mica de parfum, trebuie presate petale de trandafir continute intr-o mie de cosuri – atat este de pretioasa versiunea pura a acestui ulei. Fiecare sticluta de ulei pur de trandafir reprezinta secole de cunoastere legata de cum se cultiva trandafirii, cand sa fie alesi cei potriviti, cum sa se rupa petalele, astfel incat cantitatea infima de ulei sa nu se usuce, inainte ca cele o mie de cosuri sa fie umplute.

Nu poti sa obtii sau sa comanzi o astfel de gratie rafinata prin ritualurile gandirii, sau prin cunoastere. Exact cum sticluta de parfum este pastrata pana in momentul potrivit, “harul legat de calitatea parfumului” este un dar, o binecuvantare de o semnificatie mistica profunda, care se trezeste in voi. Nu poti “ cauta” gratia divina; ea va cauta pe voi. Gratia iese la suprafata, in urma lucrarii voastre interioare si dupa vindecarea patimilor intunecate. Ea vine prin rugaciune si dupa ce descoperiti ca va este mai bine in adevar, decat in teama. Gratia divina vine pe masura ce invatati sa aveti incredere in ea, folosind-o ca resursa principala, in ganduri si actiuni.

I-am intrebat adesea pe participantii la seminariile mele: “Cand nu sunteti distrasi de gandurile obisnuite, la ce aveti tendinta sa va ganditi in mod normal?”. Cei mai multi raspund ca gandurile lor se indreapta, in mod automat, catre zone negative din mintea sau inima lor, cum ar fi stresul financiar, problemele din relatii, crizele emotionale nerezolvate, problemele de sanatate sau de la servici.

Gandurile celor mai multi oameni se intorc in trecut. Si daca totusi se indreapta spre viitor, exista tendinta ca ei sa-si faca griji pentru ceva ce nu s-a intamplat inca. Nu-mi amintesc de nici o persoana care sa-mi fi spus ca se gandeste la recunostinta, sau la un loc interior de pace. Societatea noastra este preocupata de ceea ce nu merge bine, de ceea ce doare si de ceea ce lipseste din vietile noastre – nu de ce e bun si suficient. Nu a fost realizata nici o reclama in care sa li se spuna oamenilor: “Probabil ca aveti deja mai mult decat suficient. Ce altceva va mai trebuie?” Decizia de a aluneca, constient, spre un camp al gratiei divine se opune unui curent puternic de furie, care consolideaza permanent negativul din vietile noastre.

Din cauza faptului ca acest curent este atat de puternic, alegerea de a ramane in starea de gratie trebuie intarita, iar si iar, pana ce devine a doua natura. Iar apoi, cea de-a doua natura va prelua treptat controlul, iar gratia divina va incepe sa se manifeste pe deplin.

Caroline Myss – Sfideaza Gravitatia

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: