Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘natura’

De la decizie la actiune

invatareOrice lucru nou am invata si l-am duce pe o treapta de maiestrie si arta, urmam patru pasi de baza:

  1. La inceput, suntem inconstient de nepriceputi, nu stim nici macar ca nu stim.
  2. Pe masura ce inaintam cu invatatul si constientizam ce dorim, devenim constient nepriceputi.
  3. In timp ce ne pregatim sa incepem procesul de demonstrare (punerea in practica, actiunea), si daca insistam sa aplicam cele invatate, ajungem in cele din urma constient priceputi, adica putem efectua o actiune cu un anumit grad de efort constient.
  4. Daca mergem mai departe, aplicandu-ne constientul asupra propriei demonstratii si reusim sa realizam actiunea in mod repetat, devenim inconstient de priceputi. La inceputul procesului de schimbare, aici vrem sa ajungem.

Acum cativa ani, m-am hotarat sa invat sa folosesc snowboardul. Eram inconstient de nepriceput. In momentul in care am decis ca vreau sa invat acest lucru nou, am patruns pe teritoriul constientizarii nepriceperii – stiam ca nu stiu s-o fac. Prin procesul de instruire, prin care am capatat cunostinte despre cum se face si in cadrul caruia mi-am pus cunostintele respective in practica, am facut trecerea la constientizarea priceperii, adica trebuia sa ma gandesc la ce aveam de facut aproape in fiecare clipa ca sa stau drept, sa raman la poalele dealului si sa nu pierd controlul. Trebuia sa fiu constient clipa de clipa, sa nu pierd din minte hotararea si, cand mi-am pierdut concentrarea, rezultatul a fost destul de dureros. Formula aceasta se aplica indiferent ce invatam – un sport, o atitudine, o virtute sau o trasatuta supranaturala. A stapani ceva inseamna a-l transforma intr-o amintire implicita si a-l face sa para usor de facut.

In timp si cu mai mult exercitiu si cu mai putine cazaturi, am reusit sa ajung pana jos fara sa fiu nevoit sa-mi reamintesc tot ce fusesem invatat despre snowboard. Pe urma, corpul a trebuit sa se relaxeze suficient ca sa-l transforme intr-o a doua natura, care sa nu mai solicite atata efort. Am inceput sa ma gandesc mai putin si sa-mi las corpul sa-si aminteasca ce sa faca. Cand am ajuns in punctul in care nu mai eram nevoit sa ma gandesc la ce faceam si am reusit pur si simplu s-o fac, ma aflam in etapa in care eram inconstient de priceput.

Joe Dispenza – Antreneaza-ti creierul

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Anunțuri

Gratia divina

PhillipStraubUtherworldsAaberashaGratia divina se face cunoscuta prin rugaciune, prin faptul ca-ti ofera o senzatie de pace la care nu poti ajunge daca iti spui: “relaxeaza-te”. Pentru a cunoaste gratia direct si pe deplin, trebuie sa-ti indrepti atentia spre interior.

Ganditi-va, de exemplu, la natura bucuriei. A spune cuiva care este trist, sa-si “imagineze ca e bucuros”, este ca si cum i-ai spune cuiva care vorbeste numai engleza, sa inceapa dintr-o data sa vorbeasca hindusa. Ce anume ar trebui aceasta persoana sa-si inchipuie, cand incearca sa “simta” bucuria? Poezia? Apusuri de soare in Malibu? Momentul cand este coplesit de cadouri de ziua ei? Oare aceasta este semnificatia bucuriei? Daca iti lipseste experienta bucuriei, atunci a incerca sa ti-o imaginezi pana numeri la trei, sau ca exercitiu terapeutic, este absurd. Nu se poate. Bucuria este un har divin, pe care trebuie sa-l traiesti in contextul vietii tale.

Bineinteles ca ai trait intotdeauna in campul harurilor divine, dar cel mai probabil, nu ti-ai dat seama ca apelezi la ele, atat de des. Harurile precum bunatate, compasiune, rabdare si intelepciune, apar tot timpul in interactiunile noastre cu ceilalti, dar se exprima rareori la potential maxim. Aceste haruri se manifesta in vietile noastre sub forma celor mai rafinate caracteristici de personalitate. Dar, in ciuda faptului ca oamenii cred ca aceste trasaturi sunt cele mai atragatoare, ele sunt de fapt un aspect diluat al esentei pure, a gratiei divine.

Este similar cu diluarea unui parfum pentru a-l transforma in apa de colonie: aroma este asemanatoare, dar mai putin intensa. A-i darui un parfum scump unei fete prea mici pentru a intelege valoarea uleiului pur de trandafir, continut intr-o sticluta, de exemplu, reprezinta o eroare de judecata, pentru ca ea nu a invatat inca sa aprecieze tot ceea ce presupune achizitia si prepararea acestui ulei. Nu e vorba ca nu vrei ca ea sa aiba o astfel de comoara, dar cel mai in varsta si cel mai intelept pastreaza comoara, pana cand copilul creste. Apoi, cu mare placere, ii ofera in dar sticluta cu parfum pur, pe care o poate aprecia si folosi in mod corespunzator. Pentru a se obtine acea cantitate mica de parfum, trebuie presate petale de trandafir continute intr-o mie de cosuri – atat este de pretioasa versiunea pura a acestui ulei. Fiecare sticluta de ulei pur de trandafir reprezinta secole de cunoastere legata de cum se cultiva trandafirii, cand sa fie alesi cei potriviti, cum sa se rupa petalele, astfel incat cantitatea infima de ulei sa nu se usuce, inainte ca cele o mie de cosuri sa fie umplute.

Nu poti sa obtii sau sa comanzi o astfel de gratie rafinata prin ritualurile gandirii, sau prin cunoastere. Exact cum sticluta de parfum este pastrata pana in momentul potrivit, “harul legat de calitatea parfumului” este un dar, o binecuvantare de o semnificatie mistica profunda, care se trezeste in voi. Nu poti “ cauta” gratia divina; ea va cauta pe voi. Gratia iese la suprafata, in urma lucrarii voastre interioare si dupa vindecarea patimilor intunecate. Ea vine prin rugaciune si dupa ce descoperiti ca va este mai bine in adevar, decat in teama. Gratia divina vine pe masura ce invatati sa aveti incredere in ea, folosind-o ca resursa principala, in ganduri si actiuni.

I-am intrebat adesea pe participantii la seminariile mele: “Cand nu sunteti distrasi de gandurile obisnuite, la ce aveti tendinta sa va ganditi in mod normal?”. Cei mai multi raspund ca gandurile lor se indreapta, in mod automat, catre zone negative din mintea sau inima lor, cum ar fi stresul financiar, problemele din relatii, crizele emotionale nerezolvate, problemele de sanatate sau de la servici.

Gandurile celor mai multi oameni se intorc in trecut. Si daca totusi se indreapta spre viitor, exista tendinta ca ei sa-si faca griji pentru ceva ce nu s-a intamplat inca. Nu-mi amintesc de nici o persoana care sa-mi fi spus ca se gandeste la recunostinta, sau la un loc interior de pace. Societatea noastra este preocupata de ceea ce nu merge bine, de ceea ce doare si de ceea ce lipseste din vietile noastre – nu de ce e bun si suficient. Nu a fost realizata nici o reclama in care sa li se spuna oamenilor: “Probabil ca aveti deja mai mult decat suficient. Ce altceva va mai trebuie?” Decizia de a aluneca, constient, spre un camp al gratiei divine se opune unui curent puternic de furie, care consolideaza permanent negativul din vietile noastre.

Din cauza faptului ca acest curent este atat de puternic, alegerea de a ramane in starea de gratie trebuie intarita, iar si iar, pana ce devine a doua natura. Iar apoi, cea de-a doua natura va prelua treptat controlul, iar gratia divina va incepe sa se manifeste pe deplin.

Caroline Myss – Sfideaza Gravitatia

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Drumul catre propria lumina

Light ForceLa fel  cum  trebuie sa fiti condusi spre  propriul intuneric, tot asa trebuie sa fiti condusi si spre  propria lumina. Desi gravitatia divina este o a doua natura, insufletirea harurilor voastre necesita mai mult decat capacitatea de a sti ce inseamna denumirea fiecarui har. Mintea nu poate intelege esenta gratiei  divine, ca si cand ar fi o ecuatie matematica. Cuvintele folosite pentru a o defini   nu pot exprima, pe deplin, puterea gratiei divine. Momentele pline de gratie sunt prezente in toate aspectele vietii  noastre. Ele vin si pleaca neobservate, din punctul de vedere al ”gratiei divine”, desi le recunoastem ca fiind un produs special al acesteia.

De exemplu, o reconciliere intre voi si o persoana draga, care nu credeati niciodata ca se va intampla,  este clar un  act de gratie. Intalnirea intamplatoare cu cineva foarte drag, pe care nu l-ai mai vazut de mult timp, este mult mai mult decat o coincidenta placuta;  este tot un act de gratie divina. Faptul ca iti amintesti ca astazi este ziua de nastere a cuiva  si stii cat de mult l-ar durea daca ai uita,  este tot un act de gratie. Acestea sunt doar cateva exemple simple ale puterii gratiei divine, pe masura ce isi face loc prin gandurile voastre cotidiene, inspirindu-va sa actionati in moduri  care intotdeauna – intotdeauna – vindeca sau imbunatatesc  viata altcuiva, sau a voastra. Faptul  ca nu credeti ca gratia divina  este sursa acestor inspiratii, nu este relevat.

Apoi exista un moment in  care va rugati, direct, pe tacute, ca gratia divina sa vina in viata voastra. De obicei, aceasta rugaciune se rosteste intr-o perioada mai dificila si atunci poate ca te intrebi: ”Ce este gratia divina? Cum voi recunoaste ca aceasta gratie, pentru  care m-am rugat, a sosit in viata mea?” Acesta este momentul in care intelegerea naturii gratiei divine devine un  lucru de semnificatie spirituala. Gratia divina este o substanta mistica, nu un concept mental. Ca substanta mistica, trebuie experimentata pentru a fi cunoscuta. Nu o poti intelege dintr-o descriere pe care o citesti, sau despre care discuti, nici nu poti gasi o definitie care sa deschida, in final, un culoar catre o experienta de iluminare interioara.

Caroline Myss – Sfideaza Gravitatia

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

Poveste – Parinti si copii

bunicExista o poveste despre un om in varsta care muncise toata viata ca sa puna pe picioare o ferma ce-i intretinea familia. Batranul, care muncise multi ani cultivand pamantul si luptandu-se cu natura pentru a-si hrani si adaposti familia, a ajuns, intr-un moment in care a simtit ca era potrivit sa se retraga, sa stea pe veranda si sa contemple Universul. Fiul lui era puternic si capabil, si, avand o familie a lui, parea sa fie timpul ca el sa preia totul. Asa ca batranul i-a dat ferma fiului sau si s-a asezat intr-un scaun confortabil pe veranda, ca sa se bucure de anii ce-i raman dupa o viata de truda din greu. Fiul lui a fost la inceput mandru ca in sfarsit era stapan al propriei ferme. Dar pe masura ce lunile treceau, muncind pe camp, inactivitatea tatalui a inceput sa-i repugne. Tatal statea pe verdanda, leganand copiii pe genunchi, in timp ce el trebuia sa munceasca toata ziua. Resentimentul a aparut in mintea fiului si a inceput sa se uite la tatal lui ca la o alta gura de hranit. El s-a gandit: “Am nevasta si copiii de care sa am grija acum. Batranul nu intelege. Doar sta acolo. Nu conteaza ce-a fost inainte. Asta este o munca grea si as fi vrut sa nu trebuiasca sa am grija si de el.” Asa ca fiul a continuat sa sape si sa planteze, devenind din ce in ce mai furios, pana ce la vreme recoltei a inceput sa se gandeasca ca nu vrea sa imparta mancarea cu  “omul ala inutil de pe veranda”. O vroia pe toata pentru el si familia lui si s-a gandit: “Timpul lui s-a sfarsit. Nu mai trebuie sa fie prin preajma.” Asa ca fiul a construit o cutie mare de lemn din tek greu si, cand a fost gata, a pus cutia pe o roaba si a dus-o pe veranda si i-a spus hotarat tatalui sau: “Tata, vreau sa intri in cutie. Fa-o acum.” Tatal lui s-a inclinat si, fara un cuvant, a coborat de pe veranda si a intrat in cutie. Fiul a pus capacul masiv deasupra tatalui sau si a inchis balamalele din alama. Rostogolind cutia pe un deal, era chiar pe punctul de a o arunca in prapastia de dedesubt cand a auzit un ciocanit dinauntru. “Ce vrei?” a spus el artagos. Din cutie s-a auzit vocea blanda a tatalui lui: “Stii, inteleg. Daca vrei sa scapi de mine, e in regula. Crezi ca sunt doar un batran inutil. Dar daca vrei sa ma arunci de pe deal, scoate-ma din cutie si arunca-mi doar corpul. As pastra aceasta cutie, dac-as fi in locul tau. Cred ca copiii tai o vor folosi intr-o zi!”

Stephen Levine – Cine moare?

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: