Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘minte’

De la decizie la actiune

invatareOrice lucru nou am invata si l-am duce pe o treapta de maiestrie si arta, urmam patru pasi de baza:

  1. La inceput, suntem inconstient de nepriceputi, nu stim nici macar ca nu stim.
  2. Pe masura ce inaintam cu invatatul si constientizam ce dorim, devenim constient nepriceputi.
  3. In timp ce ne pregatim sa incepem procesul de demonstrare (punerea in practica, actiunea), si daca insistam sa aplicam cele invatate, ajungem in cele din urma constient priceputi, adica putem efectua o actiune cu un anumit grad de efort constient.
  4. Daca mergem mai departe, aplicandu-ne constientul asupra propriei demonstratii si reusim sa realizam actiunea in mod repetat, devenim inconstient de priceputi. La inceputul procesului de schimbare, aici vrem sa ajungem.

Acum cativa ani, m-am hotarat sa invat sa folosesc snowboardul. Eram inconstient de nepriceput. In momentul in care am decis ca vreau sa invat acest lucru nou, am patruns pe teritoriul constientizarii nepriceperii – stiam ca nu stiu s-o fac. Prin procesul de instruire, prin care am capatat cunostinte despre cum se face si in cadrul caruia mi-am pus cunostintele respective in practica, am facut trecerea la constientizarea priceperii, adica trebuia sa ma gandesc la ce aveam de facut aproape in fiecare clipa ca sa stau drept, sa raman la poalele dealului si sa nu pierd controlul. Trebuia sa fiu constient clipa de clipa, sa nu pierd din minte hotararea si, cand mi-am pierdut concentrarea, rezultatul a fost destul de dureros. Formula aceasta se aplica indiferent ce invatam – un sport, o atitudine, o virtute sau o trasatuta supranaturala. A stapani ceva inseamna a-l transforma intr-o amintire implicita si a-l face sa para usor de facut.

In timp si cu mai mult exercitiu si cu mai putine cazaturi, am reusit sa ajung pana jos fara sa fiu nevoit sa-mi reamintesc tot ce fusesem invatat despre snowboard. Pe urma, corpul a trebuit sa se relaxeze suficient ca sa-l transforme intr-o a doua natura, care sa nu mai solicite atata efort. Am inceput sa ma gandesc mai putin si sa-mi las corpul sa-si aminteasca ce sa faca. Cand am ajuns in punctul in care nu mai eram nevoit sa ma gandesc la ce faceam si am reusit pur si simplu s-o fac, ma aflam in etapa in care eram inconstient de priceput.

Joe Dispenza – Antreneaza-ti creierul

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Anunțuri

Poveste…

ganduri de suflet“Am sa-ti spun povestea maimutei inchise intr-o camaruta din turnul unui castel. Nimic nu se intampla in camera aceea, iar maimuta era nelinistita. Ea se putea distra doar mergand la fereastra si privind lumea de afara. Aceasta activitate i-a captat atentia pentru o vreme, dar apoi a inceput sa se gandeasca la situatia sa. Cum de ajunsese in acest turn? De ce fusese prinsa si inchisa aici? Dispozitia ei a inceput sa se schimbe. Nu avea ce sa faca si nici cu cine sa vorbeasca. Gandurile acestea o deprimara tot mai mult. Camera parea sa se micsoreze in jurul sau. Maimuta a inceput sa naduseasca, agitata. Nu, isi dadu ea seama brusc, nu sunt intr-o camera, sunt in Iad. Rapid, depresia s-a transformat in angoasa, iar angoasa in chin. Maimuta a inceput sa vada peste tot in jur demoni care-i starneau toate durerile inimaginabile. Asta este, s-a gandit ea.  Sunt in Iadul etern. Astfel continua chinul, inrautatindu-se tot mai mult. Maimuta nu vedea nicio cale de scapare. Dar, incet-incet, s-a obisnuit cu durerea. Cat timp trecuse? Nu-si amintea. A hotarat sa accepte locul in care se afla. La urma urmelor, nu era o camera chiar atat de ingrozitoare. De fapt, era chiar placut sa fie singura si sa priveasca pe fereastra, toate lucrurile fascinante care se petreceau afara. Incet – incet, demonii au incetat sa o mai tortureze si s-au retras. Ea a inceput sa se simta mai bine si, curand, a venit si ziua in care se simtea optimista. A devenit tot mai vesela, iar apoi…”

Ramana s-a intrerupt.

“Sunt sigur ca iti dai seama incotro se indreapta aceasta poveste.” Savitri a incuviiintat.

“Maimuta a mers in Rai.”

“Exact. A inceput sa se simte tot mai bine, pana cand s-a imaginat in Paradis si, in loc sa fie pedepsita de demoni, a fost alintata de ingeri. Ah, a gandit ea, sunt in beatitudine eterna.”

“Pana cand s-a plictisit.” Ramana a incuviintat.

“Maimuta este mintea, care sta singura in turnul mintii. Pe masura ce mintea se extinde datorita placerii si se contracta din pricina durerii, creeaza toate lumile posibile, crezand mereu in propriile-i creatii. Ea va crede in Rai pentru o vreme, dar apoi se va instala plictiseala care, fiind samanta nemultumirii, o va atrage inapoi in Iad.”

Savitri se simtea descurajata.

“Asadar suntem prinsi in cursa.”

Doar daca accepti sa fii prinsa in cursa. N-am spus ca turnul e incuiat”, a zis Ramana.

“Exista un spatiu infinit dincolo de zidurile castelului. Iti poti duce mintea dincolo de ziduri. Afara exista libertatea si, atunci cand o obtii, nu mai trebuie sa mergi in Rai sau in Iad.”

Deepak Chopra – Viata dupa moarte. Puterea dovezilor.

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Percepeti fara sa numiti

percepeti fara sa numitiMajoritatea oamenilor sunt constienti doar la un nivel periferic de lumea care-i inconjoara, mai ales daca isi duc existenta intre lucruri familiare. Cea mai mare parte a atentiei le este absorbita de vocea din minte. Unii dintre oameni se simt mai vii cand calatoresc si viziteaza locuri necunoscute sau tari straine, caci atunci perceptia senzoriala – experienta – ia in stapanire o parte mai mare a constiintei decat o face gandirea, iar ei devin mai prezenti. Altii insa raman complet posedati de vocea din minte chiar si in astfel de imprejurari. Perceptiile si experientele lor sunt deformate de judecati pe care le emit imediat. In realitate n-au plecat nicaieri. Doar corpul lor calatoreste, in timp ce ei raman acolo unde au fost intotdeauna: in mintea lor.

Aceasta este realitatea celor mai multi oameni: de indata ce percep un lucru ii si dau nume, il interpreteaza, il compara cu altceva, simt fata de el placere, sau neplacere, sau sinele lor fantomatic, eul, il eticheteza drept bun sau rau. Sunt prizonierii formelor mentale, ai constiintei obiectelor.

Trezirea in plan spiritual nu se va produce pana cand obiceiul de a denumi toate lucrurile in mod inconstient si necontrolat nu inceteaza sau macar pana cand nu deveniti constienti de el, fiind astfel capabili sa-l observati in derulare. Prin aceste proces constant de aplicare a unor denumiri egoul ramane neclintit, sub forma mintii neobservate. Atunci cand procesul inceteaza sau macar cand deveniti constienti de el, apare spatiul interior iar voi nu mai sunteti posedati de minte.

Alegeti un obiect care va este la indemana – un stilou, un scaun, o ceasca, o planta – si cercetati-l cu privirea, adica priviti-l cu mare interes, aproape curiosi. Eviatati orice obiecte pe care le asociati aproape inevitabil cu ceva personal si care va amintesc de trecut, de exemplu va amintesc de unde le-ati cumparat, de persoana care vi le-a dat si asa mai departe. Evitati si orice poarta un inscris, cum ar fi o carte sau o sticla, caci v-ar stimula gandirea. Fara sa va fortati, relaxati dar vigilenti,  indreptati-va toata atentia catre obiectul respectiv, studiati-i fiecare detaliu. Daca apar ganduri nu cooperati cu ele. Nu gandurile va intereseaza, ci actul perceptiei. Puteti percepe fara interferenta gandirii? Puteti privi fara ca vocea din minte sa comenteze, sa traga concluzii, sa compare sau sa incerce sa-si imagineze ceva? Dupa vreo doua minute lasati-va privirea sa rataceasca prin incapere sau oriunde va aflati, atentia voastra luminand fiecare lucru asupra caruia staruie.

Ascultati apoi orice sunete se fac auzite. Ascultati-le in acelasi mod in care ati privit lucrurile din jur. Pot fi sunete naturale – apa, vant, pasari – sau pot fi produse de om. Unele ar putea fi placute, altele nu. Insa voi nu faceti diferenta intre bune sau rele. Permiteti fiecarui sunet sa fie asa cum este el, fara sa interpretati. Si de data aceasta cheia o reprezinta atentia relaxata, dar vigilenta.

Privind si ascultand in acest fel s-ar putea sa deveniti constienti de un sentiment de calm, un sentiment subtil si o liniste in fundal. Altii il numesc pace. Cand constiinta nu mai este total absorbita de gandire, o parte a ei ramane in starea de forma, neconditionata, originara. Acesta este spatiul interior.

Cel mai mare impediment in descoperirea spatiului interior, cel mai mare impediment in aflarea experimentatorului il constituie faptul de a deveni atat de subjugati de experienta, incat sa va pierdeti in ea. Atunci, constiinta se pierde in propriul sau vis. Fiecare gand, emotie si experienta pune stapanire pe voi intr-o asemenea masura, incat sunteti de fapt intr-o stare de vis. Aceasta este starea normala a umanitatii de mii de ani.

Deveniti constienti de respiratia voastra. Observati senzatia pe care o produce suflul. Simtiti aerul intrand si iesind din corp. Observati cum se dilata si se contracta usor pieptul si abdomenul in timpul inspiratiei, respectiv al expiratiei. O singura respiratie constienta este suficienta pentru a crea un spatiu acolo unde inainte era o succesiune neintrerupta de ganduri. O singura respiratie constienta (doua sau trei sunt chiar mai bune), efectuata de mai multe ori pe zi, reprezinta un mod excelent de a aduce spatiu in viata voastra. Chiar daca ati medita asupra respiratiei timp de doua ore sau mai mult – asa cum fac unii oameni – doar de o singura respiratie trebuie sa fiti constienti si doar de o singura respiratie puteti fi constienti. Restul este amintire sau anticipare, adica gandire. Respiratie nu este ceva ce faceti voi, ci ceva ce se intampla si ai carei martori deveniti voi. Respiratia se intampla de la sine. Inteligenta din interiorul corpului este cea care face aceasta. Tot ce aveti voi de facut este sa urmariti cum se intampla. Nu este implicat nici un efort si nicio incordare. Observati, de asemenea, intervalul scurt in care respiratia inceteaza, in special momentul de nemiscare de la sfarsitul expiratiei, inainte de urmatoarea respiratie.

Respiratia multor oameni este nefiresc de superficiala. Cu cat deveniti mai constienti de respiratie, cu atat se restabileste profunzimea ei naturala.

Faptul ca respiratia nu are forma este unul din motivele pentru care constientizarea respiratiei reprezinta o modalitate extrem de eficienta de a aduce spatiu in viata voastra, de a genera constiinta. Ea reprezinta un excelent obiect de meditatie tocmai pentru ca nu este un obiect, nu are forma. Un alt motiv il reprezinta faptul ca respiratia este unul dintre cele mai subtile si aparent nesemnificative fenomene, lucrul „cel mai mic” care conform celor spuse de Nietzsche, da nastere „celei mai mari fericiri”. Ca practicati sau nu constientizarea respiratiei ca pe o meditatie formala propriu-zisa depinde de voi. Dar meditatia formala nu inlocuieste aducerea constiintei spatiului in viata voastra de fiecare zi.

Constientizarea respiratiei va obliga sa traiti in momentul prezent – cheia transformarii interioare. Cand sunteti constienti de respiratie, sunteti complet prezenti. Veti putea observa ca nu puteti gandi si fi constienti de respiratie. Respiratia constienta face ca mintea sa se opreasca. Dar departe de a fi in transa sau pe jumatate adormiti, sunteti pe deplin treji si foarte atenti. Nu cadeti sub nivelul gandirii, ci va ridicati deasupra lui. Iar daca priviti mai indeaproape, veti vedea acele doua lucuri – a trai deplin in momentul prezent si a inceta sa ganditi fara sa va pierdeti starea constienta – sunt de fapt unul si acelasi: aparitia constiintei spatiului.

Eckhart Tolle – Un pamant nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Exersarea mentala

exersarea mentalaFolosesc termenul de exersare mentala ca sa descriu cum ne putem folosi cel mai bine lobul frontal si sa beneficiem de facultatile sale avansate ca sa realizam schimbari importante in viata. Cand exersam, intentia noastra se canalizeaza si se concentreaza. Nu mai trecem printr-o simpla rutina de exercitii, ci interpretam ca si cum am fi in concert. Iata diferenta esentiala din minte. Exercitiul trebuie sa imite experienta reala a actiunii respective. In acest caz, exersarea mentala si realizarea efectiva sunt unul si acelasi lucru. De fiecare data cand incepem o actiune oarecare, cand ne comportam in vreun fel, demonstram o pricepere, exprimam o emotie sau ne schimbam in vreun fel atitudinea , ar trebui sa ne fie mai bine. Din acest motiv exersam – ca sa ne fie mai bine si, prima data cand o mai facem ne va fi mai usor.

Simplu spus, iata ce definitie dau eu exercitiului: sa-ti amintesti ce vrei sa demonstrezi si apoi sa traiesti la nivel cognitiv cum sa realizezi fizic actiunea respectiva, pas cu pas. Inseamna vizualizarea mentala a „sinelui” care demonstreaza sau exerseaza fizic o actiune sau o abilitate. In termeni de schimbare personala, exersarea mentala reprezinta conceperea sinelui intr-o anumita situatie si adoptarea unui comportament diferit (sau pur si simplu, transformarea personalitatii) fata de comportamentul sau personalitatea anterioara. In loc sa traiesti in regim de supravietuire si sa fii furios, deprimat, victima, agresor, bolnav sau oricare dintre lucrurile acelea limitate impuse de dependenta noastra emotionala, putem exersa, din punct de vedere pur cognitiv, starea de sanatate, calm, compasiune sau orice alte lucruri pozitive pe care le-am dorit.

Unul dintre multele lucruri interesante referitoare la procesul de exersare mentala este acela ca nu trebuie sa ne implicam corpul deloc sau mult mai putin decat ne-am imagina, si tot ne vom bucura de avantaje. Daca va aduceti aminte experienta cu cantatul la pian din Capitolul 2, aceasta ne-a demonstrat ca persoanele care atingeau fizic claviatura ca sa produca sunete muzicale si-au dezvoltat performanta (adica aveau acelasi volum de retele nervoase la masurarea prin tomografie) doar in aceeasi masura ca si cei care nu-si exersasera decat mental aceasta pricepere. Sa nu uitam ca acest grup avea in fata o claviatura, si, timp de cinci zile, exersa gamele de doua ori pe zi, in timp ce celalalt grup privea si memora tehnica de exersare si petrecea apoi exersand acelasi interval de timp, numai ca fara o claviatura materiala – doar pe cea din minte. Subiectii din acest grup au reusit sa-si modifice structura fizica a creierului doar prin activarea lobului frontal care a facut exersarea mentala atat de reala, incat creierul l-a perceput de fapt ca pe o realitate tridimensionala. Fara sa-l intereseze daca clapele sunt fizic prezente sau nu, el tot a fabricat circuitele respective, atat au devenit de reale gandurile celor din grupul care exersau mental. In conditiile unei astfel de repetitii, daca putem ramane concentrati, creierul nu-si da seama de diferenta dintre actiunea concreta si evocarea acesteia.

Ideea ca ne putem modifica creierul prin simpla gandire are implicatii majore asupra realizarii oricarui fel de schimbare in viata. Exersarea mentala ne ofera posibilitatea sa cream un nou nivel de constiinta, fara sa intreprindem nimic fizic, doar sa gandim.

Interesant este faptul ca, suntem destul de inzestrati in ceea ce priveste estomparea celorlalte semnale de mediu. Cand vrem, ne putem folosi selectiv auzul ca sa auzim numai ce dorim. (Singurul lucru pe care-l avem de facut ca sa vedem cat de dotati suntem din acest punct de vedere este sa ne intrebam partenerul, un membru de familie sau persoana cea mai apropiata.) Ne disociem, in sensul literal al cuvantului, prin deplasarea atentiei dinspre exterior spre inauntru. Este limpede ca subiectii care cantasera mental la pian au reusit sa canalizeze foarte multa atentie asupra proiectului in care erau implicati si sa blocheze toate gandurile straine care reprezinta atat de mult din activitatea noastra mentala.

Atenuarea activitatii celorlalti centri cerebrali si concentrarea pe formarea unei anumite deprinderi constituie primii pasi in finalizarea tiparului de gandire pe calea senzatiilor familiare si a increderii in stari emotionale. Lobul frontal este destul de priceput la aceasta activitate, atunci cand i-o cerem.

Urmatorii pasi sunt la fel de usori: trebuie sa ne cream in minte un model a ceea ce vrem sa exersam. Trebuie sa ne punem intrebarile potrivite de autoanaliza.

  • Ce vreau sa fiu?
  • Ce trebuie sa schimb in mine ca sa ajung acolo?
  • Pe cine cunosc sau ce resurse pot gasi ca sa ma ajute sa-mi dezvolt acest model de lucru in minte?

Un alt lucru interesant este ce se intampla atunci cand dirijorul paseste pe podium si comanda tuturor instrumentelor sa taca. Cand lobul frontal cere sa se faca liniste, se potolesc nu numai centrii respectivi ci e ca si cum constiinta noastra ar parasi cu totul celelalte circuite. Pentru a extinde aceasta metafora, sectiunea corn, sectiunea suflatori sau ce alte instrumente mai vrea lobul frontal raman pe scena, in timp ce toate se retrag in culise. Cand ne asiguram de concentrarea atentiei, in activitatea cerebrala si in perceptia noastra se produc modificari substantiale. Pierdem notiunea de spatiu si timp si, cel mai important, organismul tace, iar noi intram intr-o stare ca de transa. In aceste momente, in care zgomotele au incetat de-adevarat, putem invata si modifica modul obisnuit de functionare a creierului si, implicit, mintea.

Inainte de a trece la procesul de invatare, sa discutam putin cum putem folosi exersarea mentala cu un maximum de avantaj.

Antreneaza-ti creierul – Joe Dispenza

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Subconstientul

subconstientulIn ultimii sapte ani, am studiat cazuri de persoane care si-au revenit din boli foarte grave. Informatiile pe care le-am strans si cele povestite de persoanele respective in intrevederile avute cu ele sunt de-a dreptul uluitoare. Starea lor de sanatate dadea semne de o substantiala revenire dupa boli ca tumori maligne si benigne, suferinte cardiace, diabet, boli respiratorii, hipertensiune, colesterol crescut, varice, boli ale tiroidei, probleme dentare si ale gingiilor, tulburari de vedere, dureri de oase si musculare, precum si tulburari genetice grave, pentru care stiinta medicala nu oferea solutii.

Barbatii si femeile in cauza isi revenisera in conditiile in care nici un tratament conventional sau alternativ nu daduse rezultate. Fiecare isi vindecase singur propriul trup. Cand am analizat din punct de vedere terapeutic istoricul fiecarui caz n-am identificat nici un factor comportamental sistematic care sa le poata explica vindecarea.

Diferitele tratamente pe care le incercasera le modificasera oarecum starea, fara insa a le vindeca boala definitiv. Unora dintre ei, de exemplu, li se aplicasera terapii cu radiatii si/sau chimioterapie, dar cancerul rezista sau reaparea rapid. Altii se supuneau unor interventii chirurgicale de rutina sau experimentale, care le ameliorau simptomele, dar nu le rezolvau complet problemele. Multi luasera ani de zile medicamente ca sa-si trateze boli precum hipertensiunea, fara a ajunge insa la rezultate semnificative sau de durata. Unii luau parte la studii clinice cu medicamente experimentale, care insa nu-i vindecau. Nici vitaminele si nici regimurile alimentare nu le restabileau sanatatea. Cativa afirmau ca postul le ameliora oarecum simptomele, dar nu ducea la o ameliorare completa. Terapiile alternative dadusera si ele gres. In anumite cazuri, consilierea ii ajuta sa mai reduca din stres, dar nu reusea sa-i vindece.

In momentul in care-si dadeau seama ca nu obtin rezultate, multi subiecti intrerupeau orice tratament, unii dintre ei renuntand chiar sa mai caute solutii medicale sau alternative. Ce anume facusera oare acesti fosti bolnavi ca sa-si recapete sanatatea?

Dupa ce am analizat informatia cu prilejul interviurilor, am banuit ca, din punct de vedere stiintific, aceste vindecari spontane reprezentau ceva mai mult decat niste intamplari fericite. Daca un lucru se produce o data, inseamna ca este o intamplare, un incident, dar daca s-ar intampla din nou, fara vreun motiv aparent, atunci l-am putea numi co-incident (o a doua intamplare) sau coincidenta – producerea surprinzatoare a doua evenimente care par a se fi petrecut din pur hazard, motiv pentru care par a se afla intr-o relatie cauzala.

Dar daca acelasi tip de eveniment, se produce pentru a treia, a patra sau chiar a cincea oara, atunci posibilitatea unei coincidente trebuie exclusa. Trebuie sa existe ceva care se petrece in mod sistematic si care genereaza aparitia repetata a aceluiasi fenomen.In lumina unei astfel de aparitii repetate, putem utitliza rationamentul conform caruia nu exista efect fara cauza. Si atunci, presupunand ca s-ar putea ca si in cazul acesta sa existe o relatie intre, cauza si efect, mi-am pus intrebarea: daca efectul la care ma refeream este restabilirea spontana a sanatatii, ce anume a determinat aparitia transformarilor la toti acesti indivizi?

Am inceput prin a presupune ca, daca vindecarea persoanelor respective nu poate fi pusa pe seama nici unui tratament sau terapii care sa fi actionat asupra corpului, transformarile clinice fusesera produse de vreun proces intern petrecut in mintea si in creierul lor. Oare mintea poate sa aiba o asemenea forta? Majoritatea medicilor recunosc ca atitudinea pacientilor le influenteaza capacitatea de a se bucura de beneficiile tratamentului medical. Este oare posibil ca, in cazul acestor oameni, vindecarea bolii sa nu fi fost decat o chestiune de metamorfoza a propriei minti?

Ma mai gandeam daca nu exista cumva o relatie verificabila stiintific intre cele intamplate in mod sistematic in creierele respective si mintea umana. Daca probele rezultate din cazuri precum acestea li se aplica metoda stiintifica, am putea oare descoperi vreun proces care sa se fi petrecut in minte – si deci chiar in tesuturile cerebrale – si care sa produca astfel de vindecari? Se poate repeta procesul pentru a produce acelasi efect? Studierea vindecarilor spontane ne-ar ajuta oare sa descoperim niste legi stiintifice care sa poata explica raportul dintre minte si trup?

Oamenii cu care am discutat si care isi revenisera spontan credeau ca in ei exista o ordine sau o inteligenta superioara. Fie ca o numeau scanteie divina, spiritualitate sau subconstient, ei recunosteau existenta unei forte interioare care le dadea viata clipa de clipa si care stia mai multe decat puteau ei cunoaste ca fiinte umane. Mai mult decat atat, daca s-ar fi putut racorda la aceasta inteligenta, ar fi putut s-o determine sa actioneze in favoarea lor.

Am ajuns sa-mi dau seama ca aceasta inteligenta superioara nu are nimic mistic, ci este acelasi spirit care organizeaza si regleaza toate functiile corpului. Aceasta este forta care face inima sa bata neintrerupt de peste 100 000 de ori pe zi, fara sa se opreasca vreodata ca sa se gandeasca ce face. Asta inseamna peste 40 de milioane de batai pe an, aproape 3 miliarde de pulsatii pe parcursul unei vieti de 70 – 80 de ani. Si toate acestea se petrec automat, fara pauze de intretinere, curatenie, reparatii sau inlocuire. O constiinta superioara  care da dovada de o vointa care o depaseste cu mult pe a noastra.

Tot asa, nu ne gandim o clipa la ce anume pompeaza inima: 7,5 litri de sange pe minut, cu mult peste 350 litri pe ora, printr-un sistem de canale vasculare cu o lungime de 96 000 de kilometri, reprezentand dublul circumferintei Pamantului. Si, cu toate acestea, sistemul circulator nu reprezinta decat 3% din masa noastra corporala. La fiecare 20 – 60 de secunde, fiecare celula de sange face un tur complet prin corp si fiecare globula rosie circula prin organism cam de 75 000 – 250 000 de ori pe parcursul unei vieti. (Pentru ca veni vorba, daca toate globulele rosii ar fi puse cap la cap, s-ar inalta spre cer pana la 49 600 de kilometri). In secunda de care ai nevoie ca sa tragi aer in piept, pierzi 3 milioane de globule rosii care sunt inlocuite in secunda urmatoare. Cat am putea trai daca ar trebui sa ne concentram ca sa realizam toate aceste lucruri? Trebuie sa existe o constiinta superioara (mai cuprinzatoare) care orchestreaza toate acestea in locul nostru.

Opriti-va o clipa din citit. Exact in acest moment, in fiecare celula din corp au avut loc 100 000 de reactii chimice cu 70 – 100 trilioane de celule, cate ne alcatuiesc corpul. Rezultatul are mai multe zerouri decat poate afisa majoritatea calculatoarelor si, cu toate acestea, la fiecare secunda, in organism are loc un numar ametitor de reactii chimice. Suntem obligati sa ne gandim s-o facem pe fiecare? Multi dintre noi nu reusesc nici sa-si faca socoteala cat au cheltuit si cati bani mai au sau sa-si aminteasca mai mult de sapte articole de pe lista de cumparaturi, asa ca avem mare noroc ca exista o inteligenta superioara mintii noastre constiente, care detine rolul coducator.

In aceeasi secunda de care vorbeam, au murit 10 milioanme de celule si in clipa urmatoare le-au inlocuit aproape tot 10 milioane de celule noi. Intr-o singura zi, pancreasul isi regenereaza aproape toate celulele. Si totusi, nu ne gandim o clipa la modul in care se elimina celulele moarte sau la toate functiile necesare realizarii mitozei, procesul prin care se produc celulele noi pentru regenerarea tesuturilor si crestere. Calcule recente estimeaza ca, in realitate, transferul de informatii dintre celule are loc cu o viteza mai mare decat cea a luminii.

Acest aspect al sinelui este obiectiv si independent de conditii. Daca suntem in viata, acesta forta insufletitoare se exprima prin noi. Impartasim cu totii acesti for superior, indiferent de sex, varsta si cod genetic. Aceasta inteligenta transcede hotarele legate de rasa, cultura, pozitie sociala, statut economic si cultura religioasa. Ne insufleteste pe toti, fie ca ne gandim la ea sau nu, ca suntem treji sau dormim, ca suntem tristi sau fericiti. O inteligenta mai profunda ne permite sa sa credem ce vrem, sa ne placa umele lucruri si sa ne displaca altele, sa fim toleranti sau critici. Acest izvor de viata confera forta formei de existenta careia ii apartinem, ne inzestreaza cu puterea de a exprima viata pe orice cale dorim.

Aceasta inteligenta stie cum sa pastreze ordinea in toate celulele, tesuturile, organele si sistemele corpului, pentru ca ea le-a creat din celulele separate. Si iarasi, forta care a facut corpul este forta care il intretine si il vindeca.

Bolile de care sufereau cei de care ma ocupasem aratau ca, intr-o anumita masura, pierdusera o parte din contactul cu acest for superior sau se departasera de el. Poate ca propria lor ratiune canalizase cumva aceasta inteligenta catre boala, indepartand-o de sanatate. Dar au ajuns sa inteleaga ca, daca se racordau la aceasta forta si-si foloseau gandurile ca s-o orienteze, ea va sti cum sa le vindece bolile. Constiinta lor superioara stia deja ce are de facut, iar lor nu le mai ramanea decat sa intre in contact cu ea.

Capacitatile aceste inteligente innascute, ale acestui subconstient sau naturi spirituale sunt mult mai mari decat cele ale unei pastile, terapii sau tratament, si nu fac decat sa astepte sa le permitem sa actioneze constient. Un urias ne duce in spate si inca pe gratis.

Antreneaza-ti creierul – Joe Dispenza

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

A trai in prezent

The-Passage-of-Time-4d31871c335dc_hiresA trai in prezent inseamna sa renunti la valiza, nu s-o mai cari cu tine. Dar cum se face asta? In realitatea unica, singura ora de pe ceas este acum. Pentru a lasa trecutul deoparte, trucul e sa aflam cum sa traim in acum, ca si cum acesta ar fi vesnic. Fotonii se deplaseaza in timpul Planck, care corespunde vitezei luminii, iar galaxiile se dezvolta in miliarde de ani. Astfel, daca timpul este un rau, trebuie sa fie unul foarte adanc si suficient de larg, incat sa contina si cea mai mica farama de timp – dar si infinitatea atemporalitatii. Asta inseamna ca “acum” este mai complex decat pare. Oare suntem in acum, atunci cand suntem mai activi si mai energici, sau atunci cand suntem intr-o stare de liniste? Sa ne uitam putin la un rau. La suprafata, curentul este rapid si agitat. La adancime medie, cursul se incetineste, spre la fund abia daca se simte vreo miscare, iar cand atingi piatra de jos, totul e nemiscat. Mintea este capabila sa actioneze pe toate nivelurile raului. Puteti fi antrenati de cel mai rapid curent – lucru pe care cei mai multi incearca sa-l faca, in viata lor de zi cu zi. Versiunea lor despre “acum” este orice trebuie facut chiar acum. Pentru ei, momentul prezent contine o drama continua. Timpul inseamna actiune, cum se intampla la suprafata raului.

Intr-un sfarsit, cand sunt epuizati de aceasta cursa (sau simt ca o pierd), oamenii care se grabesc s-ar putea sa incetineasca si sunt surprinsi sa afle cat de greu e sa treci de la alergare, la un mers linistit. Insa, daca decideti: “Ok, o s-o tin tot asa”, viata va va aduce alte probleme – cum ar fi fixatiile, obsesiile, gandirea “circulara” si asa-numita depresie a alergatorilor de cursa lunga. Intr-un fel, toate acestea sunt tulburari asociate cu timpul.

Dr. Deepak Chopra – Cartea Secretelor

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

Nu exista alt timp, in afara de acum

Al doisprezecelea secret

Nu exista alt timp, in afara de acum

imagesAu fost momente cand toata viata mea avea sens. Stiam exact cine sunt. Oamenii din viata mea se aflau acolo, fiecare cu un motiv. In mod clar, stiam ca motivul este iubirea –astfel ca, pentru moment, puteam sa rad de ideea absurda ca as avea dusmani, sau ca as fi un strain in aceasta lume.

Perfectiunea are un mod misterios de a se strecura inauntru si afara din timp. Imi imaginez ca sunt putini aceia care nu au simtit genul de clipa pe care tocmai ai descris-o, dar nu am intalnit nicio persoana care sa poata sa pastreze acea clipa. Insa oamenii vor asta cu disperare – si, adesea, aceasta foame le motiveaza viata spirituala. In traditia budista, exista o multime de exercitii dedicate mintii deplin constiente – o stare de constienta, in care poti fi constient de momentele perfecte. Sa speram ca toate vor deveni perfecte. Dar, ca sa fiti constienti, trebuie mai intai sa va surprindeti cand sunteti inconstienti – lucru extrem de dificil; la urma urmei, a fi inconstient poate fi definit ca a nu sti ca nu esti constient.

Toate aceste alunecusuri mi-au dat de furca, pana cand cineva mi-a spus: “E ca atunci cand esti fericit. Cand esti fericit, esti doar fericit. Nu trebuie sa te gandesti la asta. Si apoi vine o clipa cand spui cu voce tare: “Chiar ma simt fericit acum, iar fericirea incepe sa dispara. De fapt, poti sa risipesti vraja, doar gandind cuvintele: Sunt fericit acum.”

Acest exemplu mi-a explicat ce inseamna sa ai mintea complet constienta: inseamna sa surprinzi momentul prezent, fara cuvinte sau ganduri. Putine lucruri sunt mai usor de descris si mai greu de facut, decat asta. Piatra de incercare este timpul. Timpul e la fel de alunecos ca si acel moment binecuvantat,dinainte de a spune: “Acum sunt fericit”. Sa fi fost momentul acela cu adevarat trecator – sau este etern?

Multi dintre noi luam de buna afirmatia ca timpul zboara – adica, trece prea repede. Dar, de fapt, in starea de minte complet constienta, timpul nu trece deloc. Exista numai un singur moment de timp, care se reinnoieste mereu si mereu, cu o varietate infinita. Astfel, secretul in ceea ce priveste timpul este ca el exista doar asa cum ne gandim de obicei la el. Trecutul, prezentul si viitorul sunt doar niste cutii mentale, pentru lucrurile pe care vrem sa le tinem aproape sau departe de noi; spunand ca “timpul zboara”, conspiram ca sa impiedicam realitatea sa se apropie prea mult. Sa fie timpul un mit, pe care il folosim doar cand ne convine?

Dr. Deepak Chopra – Cartea Secretelor

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

Crearea realitatii-Crearea sanatatii

mind-blowing-554x260Trupul-minte uman este o parte a unui camp de inteligenta constient, ganditor. In fiecare secunda a existentei, expresia locala pe care o numim “trup-minte” schimba energie si informatie cu expresia nonlocala pe care o numim “univers”. Singura problema este ca noi facem acest lucru in mod inconstient. Un om obisnuit gandeste aproximativ saizeci de mii de ganduri pe zi. Acest fapt nu este deloc surprinzator. Ceea ce este putin tulburator este ca 95 de procente din gandurile pe care le avem astazi sunt identice cu gandurile de ieri. In fiecare zi, cream in mod inconstient aceleasi tipare de energie, care dau nastere aceleasi expresii fizice a trupului.

Imaginati-va ca, o data pe an, ati putea sa schimbati toate caramizile din care e construita o cladire, dar, din obisnuinta, sau pentru ca, pur si simplu, nu va vine o idee mai buna, ati tine cu dintii de conceptia ca nu exista decat un singur fel de a construi acea cladire. Prin urmare, ati aseza caramizile in aceleasi locuri, an dupa an, si ati obtine aceiasi constructie. Ei bine, daca aveti impresia ca trupul slabeste cu timpul, ca imbatraneste sau se poate imbolnavi, aceasta credinta va fi transpusa in tiparele de energie corespunzatoare.

Fiecare interpretare pe care o facem, in orice moment, are un efect asupra tiparelor de energie ale trupului. Dar putem sa schimbam aceste tipare, fiindca noi suntem cei care le-am creat de la inceput. Avem puterea de a face alegeri. Dar majoritatea oamenilor sunt victime ale gandirii societatii, se afla sub hipnoza conditionarii sociale. Simturile noastre proceseaza mai putin de o miliardime dintre stimuli ce ne stau la dispozitie, iar conditionarea sociala accentueaza lucrurile pe care noi le credem posibile si le elimina pe acelea pe care nu le credem posibile. Trebuie sa ne trezim si sa depasim aceasta hipnoza; trebuie sa depasim conditionarea sociala, la un nivel mai profund. Cum putem face asta? Observand intregul proces si devenind constienti de el. Atunci ne dam seama ca exista mai multe variante.

Deepak Chopra – Putere, libertate si gratie divina

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

Modificarea realitatii voastre, pentru a-i face loc celui de al noualea secret

Modificarea realitatii voastre, pentru a-i face loc celui de al noualea secret

blackandwhiteandcolorchangeperception

Motivul pentru care Christos, Buddha, Socrate sau orice alt invatator spiritual rezoneaza cu noi personal este ca, in constiinta limitata, exista strafulgeri bruste si clare ale unei realitati transcedentale. Mintea ta vrea sa transceada. Atentia limitata este ca si cum ai avea o singura luminita, care straluceste pe un singur obiect. Ea exclude tot ce se afla in afara razei ei; echivalentul mental este respingerea. Dar ce-ar fi daca am renunta la tot procesul de respingere? Daca am face asta, ne-am trezi ca dam atentie la toate lucrurile, in mod egal. Respingerea este un obicei. Fara ea, puteti participa la viata, asa cum vi se prezinta ea.

Exercitiul 1

Luati fiecare domeniu de constienta si scrieti cum va puneti singuri piedici sa patrundeti in el. In acest fel, veti deveni constienti de ceea ce faceti pentru a va limita constiinta; astfel, daca va surprindeti la timp, fiecare dintre aceste reflexe inradacinate profund poate incepe sa se schimbe. De exemplu:

Fiinta pura: nu incentinesc ritmul suficient de mult, incat sa fiu cu adevarat linistit in interior. Nu-mi fac timp sa meditez. In ultima vreme, n-am stat destul in natura, ca sa ma bucur de liniste. Voi fi atent la momentele cand resping pacea launtrica si voi gasi timp pentru ea.

Extazul conditionat: nu am simtit bucuria simplului fapt ca sunt viu. Nu caut ocazii sa ma minunez. Se pare ca nu sunt destul de mult in preajma copiilor de varste mici. Nu am admirat cerul noptii. De acum voi fi atent, atunci cand resping momentele de bucurie si imi voi gasi timp pentru ele.

Iubirea: am considerat ca cei pe care ii iubesc mi s-ar cuveni de drept, asa ca nu mi-am exprimat prea mult iubirea. Nu ma simt bine, atunci cand primesc iubire de la altii. Am pus iubirea pe raftul de sus, ca pe ceva pretios. Acum voi fi atent cand resping aceste ocazii de a face iubirea sa fie importanta in viata mea si imi voi gasi timp pentru ea.

Starea de cunoastere: cedez prea mult in fata indoielii. Adopt automat o pozitie sceptica si nu accept decat dovezi clare. Se pare ca nu cunosc niciun om inteles si imi aloc putin timp pentru filosofie si lecturi spirituale. Acum voi fi atent, cand resping intelepciunea traditionala si imi voi gasi timp pentru ea.

Miturile si arhetipurile: nu prea mai am niciun erou. Nu-mi amintesc de cand nu am mai gasit pe cineva sau ceva care sa fie un exemplu demn de urmat. Imi urmez propria cale – care e la fel de buna ca a oricui altcuiva. De acum voi fi atent atunci cand resping ideea ca inspiratia superioara este necesara si imi voi gasi timp pentru ea.

Intuitia: imi folosesc capul. Nu ma intereseaza chestii cum ar fi intuitia. Eu caut dovezi, inainte sa cred in ceva. Cred ca toate puterile extrasenzoriale sunt numai dorinte neimplinite. Analizez o situatie si iau deciziile in consecinta. Acum voi fi atent cand imi resping primele banuieli si voi incepe sa le cred.

Imaginatia: arta nu e pentru mine. Nu merg la muzee sau la concerte. Hobby-ul meu este televizorul si pagina de stiri sportive. Pentru mine, oamenii care creeaza nu sunt cu picioarele pe pamant. De acum voi fi atent la momentele cand imi resping imaginatia si voi gasi moduri ca sa exprim.

Ratiunea: eu stiu ce stiu, si nu ma abat de la asta. Nu ascult prea des argumentul celeilalte parti – vreau doar sa dovedesc ca am dreptate. Tind sa am aceleasi reactii, in situatii similare. Nu ma tin intotdeauna de planurile pe care mi le fac, nici chiar atunci cand sunt bune. De acum voi fi atent cand actionez irational si ma voi opri, ca sa iau in considerare toate punctele de vedere.

Emotiile: nu fac scene si nu-mi place cand altcineva face o scena. Nu ma impresioneaza oamenii care se abandoneaza emotiilor lor. Motto-ul meu este sa le tin in mine – nimeni nu o sa ma vada, vreodata, plangand. Nu-mi amintesc ca cineva sa-mi fi spus ca emotiile sunt pozitive. De acum voi fi atent cand imi resping sentimentele reale si voi cauta sa le exprim intr-un mod care sa nu ma lezeze.

Corpul fizic: ar trebui sa am grija de mine. Sunt intr-o forma fizica mult mai proasta decat acum cinci sau zece ani. Nu sunt multumit de corpul meu si nu fac o pasiune pentru activitati fizice. Am auzi despre terapii corporale, dar cred ca sunt prea ingaduitoare si un pic cam ineficiente. Acum voi fi atent cand sunt gata sa renunt la partea fizica a vietii mele si imi voi gasi timp pentru ea.

Am oferit cateva insemnari foarte generale, dar trebuie sa fiti cat mai exacti cu putinta. La “Iubire”, scrieti numele cuiva caruia nu i-ati aratat iubirea, sau un incident pe care vi-l amintiti si in care nu v-ati simtit bine, primind iubire. La “Imaginatie”, notati muzeul din oras pe care nu l-ati vizitat, sau artistul pe care l-ati ocolit. In acelasi fel, daca puteti, faceti insemnari amanuntite si cu privire la modul in care veti modifica aceste obiceiuri de respingere.

Dr. Deepak Chopra – Cartea secretelor

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Raul nu este dusmanul tau

binele-si-raul2Cel mai crunt esec al spiritualitatii apare in fata raului.Oamenii idealisti si iubitori, care nu i-ar face rau niciodata altcuiva, se trezesc atrasi in razboi. Credintele care propovaduiesc existenta unui Dumnezeu unic conduc campanii pentru a-i omori pe necredinciosi. Religiile iubirii involueaza, ajungand la atitudini de ura fata de eretici si fata de aceia care ameninta credinta. Chiar daca tu crezi ca esti posesorul adevarului suprem, nu exista nicio garantie ca vei scapa de rau. In numele religiei au avut loc mai multe violente, decat pentru orice alt motiv. De aici si amarul aforism: Dumnezeu a lasat adevarul, iar Diavolul a spus:”Lasa-ma pe mine sa-l organizez..”

Mai exista si esecul, mai subtil, al pasivitatii – sa stai deoparte si sa lasi raul sa-si faca de cap. Poate ca asta reflecta o credinta secreta- aceea ca, la urma urmei, raul este mai puternic decat binele. Una dintre personalitatile cele mai spiritualizate ale secolului al douazecilea a fost intreabata cum ar trebui sa reactioneze Anglia, la amenintarea nazismului. El a raspuns:

“Vreau sa luptati impotriva nazismului, fara arme. As vrea sa puneti deoparte armele pe care le aveti, convinsi ca sunt inutile pentru a va salva – pe voi sau omenirea. Ii veti invita pe Herr Hitler si pe Signor Mussolini sa ia ce vor din tarile pe care le numiti ale voastre. Lasati-i sa puna stapanire pe frumoasa voastra insula, pe multele si minunatele voastre cladiri. O sa dati toate acestea, dar nu le veti da sufletele si mintile voastre.”

Autorul acestui pasaj a fost Mahatma Gandhi; nu mai e nevoie sa spunem ca “scrisoarea sa deschisa” catre englezi a fost primita cu o atitudine de soc si indignare. Cu toate acestea, Ghandi respecta principiul Ahimsa – principiul non – violentei. El a folosit cu succes violeta pasiva, pentru a-i convinge pe britanici sa-i acorde Indiei libertatea; astfel, prin refuzul de a merge la razboi impotriva lui Hitler – pozitie pe care a adoptat-o de-a lungul celui de-al doilea razboi mondial – Ghandi isi respecta credintele sale spirituale. Oare ar fi functionat Ahimsa, cu adevarat, ca sa-l convinga pe Hitler – un om care a declarat ca “razboiul este tatal tuturor lucrurilor?” Nu vom sti niciodata. Cu siguranta ca pasivitatea in sine are un aspect intunecat. Biserica Catolica marcheaza anii in care a permis uciderea a milioane de evrei, in timpul nazismului – pana acolo, incat evreii italieni au fost adunati chiar sub ferestrele Vaticanului – ca pe una dintre cele mai intunecate perioade ale sale.

Astfel ca, haideti sa recunoastem ca spiritualitatea deja a esuat de nenumarate ori, in ceea ce priveste abordare raului. Indepartandu-se de invataturile care nu au facut decat sa-i permita raului sa se propage si sa se intinda, realitatea unica deschide o noua cale- pentru ca, daca exista o singura realitate, atunci raul nu are nicio putere speciala si nicio existenta separata. Nu exista niciun Satan cosmic, care sa fie rivalul lui Dumnezeu – si pana si razboiul intre bine si rau este doar o iluzie, nascuta din dualitate.

La urma urmei, atat raul, cat si binele sunt forme pe care constiinta poate alege sa le adopte. In acest sens, raul nu este diferit de bun. Similaritatea lor ne duce inapoi, la sursa. Dintre doi copii nascuti in aceeasi zi, dupa ce au crescut, unul poate sa faca rau iar altul bine, dar ca bebelusi, nici unul dintre ei nu a fost creat sa fie rau. Potentialul pentru corect si gresit exista in constiinta lor si, pe masura ce copiii cresc, constiinta lor va fi modelata de multe forte.

Aceste forte sunt atat de complexe, incat a eticheta pe cineva ca fiind cu totul rau, nu are niciun sens. Dati-mi voie sa enumar fortele care modeleaza orice copil  nou-nascut:

–          Indrumarea sau absenta indrumarii parintesti

–          Prezenta sau absenta iubirii

–          Contextul intregii familii

–          Presiunea la scoala si presiunea sociala, in viata

–          Tendintele si reactiile personale

–          Credintele doctrinare si invaturile religioase

–          Karma

–          Cursul istoriei

–          Modelele

–          Constiinta colectiva

–          Atractia fata de mituri, eroi si idealuri

Fiecare dintre fortele enumerate mai sus va influenteaza alegerile si, fara sa va dati seama, va imping sa actionati. Pentru ca realitatea este coplesita de toate aceste influente, la fel este si raul. E nevoie de toate aceste forte, pentru ca binele si raul sa apara. Daca eroul vostru din copilarie a fost Stalin, nu veti percepe lumea la fel ca atunci caand eroul vostru ar fi fost Ioana D`Arc. Daca sunteti protestant, viata voastra pe vremea persecutiei hughenote nu ar fi fost aceeasi ca cea de la periferiile americane de astazi. Ganditi-va la o persoana, ca si cum ar fi o cladire cu sute de circuite electrice, care ii transmit nenumarate mesaje si alimenteaza si o armata de proiecte diferite. Uitandu-va la cladire, o vedeti ca pe un singur lucru, ca pe un singur obiect care se afla acolo. Insa viata ei launtrica depinde de sutele de semnale care intra in ea. La fel se intampla si cu viata voastra.

In si de la sine, niciuna dintre fortele care ne alimenteaza nu este rea. Insa, prins in aceasta varietate de influente, fiecare om face alegeri. Eu cred ca orice inclinatie catre rau se reduce la o alegere facuta in constiinta. Iar, atunci cand au fost facute, aceste alegeri au parut bune. Acesta este paradoxul esential din spatele actiunilor rele, pentru ca oamenii care fac rau – cu rare exceptii – pot sa-si identifice motivele in deciziile pe care le-au considerat a fi cele mai bune in situatiile date. Spre exemplu, copiii care sunt maltratati sfarsesc adesea ca adulti care isi maltrateaza proprii copii. Ai crede ca, fiind victime ale violentei in familie, ei vor fi  ultimii care sa recurga la asta. Insa in mintea lor nu sunt disponibile alte optiuni nonviolente. Intrucat abuzul actioneaza asupra mintii lor, inca din copilarie, este atat de puternic, incat umbreste libertatea de a alege.

Oamenii care se afla in diferite stari de constienta, nu vor avea aceeasi definitie pentru bine si rau. Un exemplu esential este sclavia sociala a femeilor din toata lumea, care pare ceva complet rau in lumea moderna, dar care, in multe tari, este alimentata de traditie, de sanctiunile religioase, de valorile sociale si de practicile de familie, vechi de secole. Pana nu demult, chiar si victimele percepeau rolul femeii neajutorate, ascultatoare si copilaroase, ca fiind “bun”.

Raul depinde, in totalitate, de nivelul de constiinta.

Dr. Deepak Chopra – Cartea secretelor

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: