Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘mare’

Cine esti?

cine esti tuSunteti fiinte umane. Ce inseamna aceasta? Arta de a trai nu este o chestiune de control, ci de gasire a unui echilibru intre uman si fiinta. Mama, tata, fiica, sotie, tanar, batran, rolurile pe care le jucati , functiile pe care le indepliniti, orice faceti – toate acestea tin de dimensiunea umana. Aceasta isi are locul ei si trebuie onorata, dar nu este in sine suficienta pentru o relatie sau o viata cu adevarat implinite si semnificative. Componenta umana singura nu este niciodata suficienta, indiferent cat de mult va straduiti sau ce realizati. Apoi mai este Fiintarea. Ea se afla in prezenta vigilenta, calma a Constiintei insasi, a Constiintei care este totuna cu voi. Umanul este forma. Fiinta este fara de forma. Umanul si Fiinta nu sunt separate, ci se intrepatrund.

In dimensiunea umana sunteti, fara discutie, superiori copilului vostru. Sunteti mai mari, mai puternici, stiti mai multe, puteti face mai multe. Daca dimensiunea aceasta reprezinta tot ceea ce cunoasteti, va veti simti superiori copilului vostru, poate in mod inconstient. Si va veti face copilul sa se simta inferior, poate in mod inconstient. Nu exista egalitate intre voi si copilul vostru deoarece in aceasta relatie exista doar forma, iar in forma nu sunteti, desigur, egali. Poate ca va iubiti copilul, dar iubirea va fi doar omeneasca, cu alte cuvinte conditionata, posesiva, intermitenta. Doar dincolo de forma, in Fiintare sunteti egali, si doar cand ajungeti la dimensiunea lipsita de forma din voi poate exista iubire adevarata in relatia respectiva. Prezenta care este totuna cu voi, atemporalul Eu Sunt se recunoaste in altcineva, iar celalalt, copilul in cazul de fata, se simte iubit, adica recunoscut.

A iubi inseamna a te recunoaste in altcineva. „Alteritatea” celuilalt se descopera atunci ca fiind o iluzie ce apartine taramului exclusiv uman, taramul formei. Nevoia de iubire care exista in fiecare copil este nevoia de a fi recunoscut, nu la nivel de forma, ci la nivel de Fiintare. Daca parintii pretuiesc doar dimensiunea umana a copilului si neglijeaza Fiintarea, copilul va simti ca relatia este neimplinita, ca lipseste ceva absolut vital, motiv pentru care in el se va acumula durerea si va da nastere uneori unei ostilitati inconstiente fata de parinti. „De ce nu ma recunosti?”, pare sa spuna durerea sau ostilitatea.

Cand altcineva te recunoaste, recunoasterea aceea aduce dimensiunea Fiintarii mai plenar in aceasta lume, prin intermediul amandurora. Aceasta este iubirea care mantuieste lumea. Am vorbit despre ea cu referire la relatia cu copiii vostri, dar ea se aplica, desigur, in egala masura tuturor relatiilor.

S-a spus ca „Dumnezeu este iubire”, dar afirmatia nu este absolut corecta. Dumnezeu este Unica Viata din si de dincolo de nenumaratele forme de viata. Iubirea implica dualitate: cel care iubeste si cel care este iubit, subiect si obiect. Asadar, iubirea reprezinta recunoasterea unitatii in lumea dualitatii. Aceasta este nasterea lui Dumnezeu in lumea formei. Iubirea face lumea mai putin lumeasca, mai putin densa, mai transparenta fata de dimensiunea divina, fata de lumina constiintei insasi.

Eckhart Tolle – Un Pamant Nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Profunzimile sufletului

profunzimea sufletului 2Este absolut clar ca sufletul are mai multe niveluri, unul de suprafata si unul mult mai profund. La acest nivel profund, tot ce experimentam ca fiind contradictoriu, bine si rau, de exemplu, este unul. Viata si moartea si boala si sanatatea sunt de asemenea parte din ceva mult mai mare. Este imposibil sa prevezi profunzimile catre care ne va conduce o constelatie. Eu o experimentez seminar dupa seminar, cum se adanceste, dar nu pot s-o redirectionez sau s-o prevad.

Cand vorbesc aici despre suflet, ma refer la altceva decat la ceea ce este inteles in mod normal cand este utilizat acest termen. Nu ma refer la ceva pe care-l putem avea sau stapani; ci mai degraba este ceva care ne conecteaza la o comunitate a celorlalti, la cercuri mult mai inalte: partile corpului fizic, familia noastra, grupul nostru de rude, rasa si natiunea noastra si mult mai departe, diferite cercuri in care se dezvaluie ceva comun. Cu cat ne lasam mai mult purtati de acesta miscare de dezvaluire, cu atat mai mult reusim sa daramam diviziunile in asa fel incat granitele dintre mine si ceilalti dispar. Ceva ne leaga cu o intelepciune impartasita si, imi pare de asemenea, ca si cu un scop comun. Eu numesc acest nivel profund marele suflet.

Totusi trebuie sa fim atenti atunci cand folosim acest cuvant „suflet” ca ceva in legatura cu care ne-am clarificat. Semnificatia lui ramane evaziva. Il numesc marele suflet doar pentru ca nu pot gasi cuvinte mai potrivite cu care sa-l denumesc. Dar, ca o consecinta, il tratez cu cea mai mare reverenta si respect. Cand lucrez cu cineva, incerc sa rezonez cu orice ne uneste in profunzimile sufletului. Am nevoie sa simt daca sufletul lui rezoneaza cu mine si viceversa. Nu pot lucra cu cineva cu care nu simt aceasta rezonanta. Nu pot si nu trebuie sa intervin dinafara, daca asta nu este in acord cu miscarile sufletului, si ma refer la sufletul lui, sufletul meu si marele suflet. Cand voi toti va implicati in acest mod de a lucra si cu ajutorul acestei rezonante, atunci ne vom intelege mai bine unii pe altii.

As vrea sa va mai supun atentiei ceva ce consider a fi important. Unii oameni sunt atat de oprimati de familia lor, incat nu li se permite sa stie ceea ce s-a intamplat in trecut si nici ce se intampla acum in prezent. Lor nu li se permite sa cunoasca anumiti membri ai familiei si nu li se permite sa cunoasca anumite evenimente care au avut loc in familie. Si, in consecinta, nu doar ca ei sunt conectati numai la un nivel superficial cu sufletul familiei, dar sunt si deconectati de marele suflet.

Daca unei persoane ii este teama sa exprime ceea ce este si ii este teama  sa exprime adevarul despre familia sa, atunci acea persoana ramane prizoniera unui nivel superficial si in consecinta, solutia este blocata nu numai pentru ea, ci si pentru intreaga familie. Dar, daca acesta persoana simte aceasta situatie, atunci ea se poate lasa pe mana marelui suflet. Si ea se poate incredinta nu numai pe sine marelui suflet, ci si pe intreaga familie cu tot ceea ce apartine de ea. Cand atinge acest nivel, ea este capabila, cu respect pentru intregul sistem, sa faca ceea ce este just, sa vindece si sa elibereze.

Un val, un ocean – Bert Hellinger

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: