Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘lumi’

Poveste…

ganduri de suflet“Am sa-ti spun povestea maimutei inchise intr-o camaruta din turnul unui castel. Nimic nu se intampla in camera aceea, iar maimuta era nelinistita. Ea se putea distra doar mergand la fereastra si privind lumea de afara. Aceasta activitate i-a captat atentia pentru o vreme, dar apoi a inceput sa se gandeasca la situatia sa. Cum de ajunsese in acest turn? De ce fusese prinsa si inchisa aici? Dispozitia ei a inceput sa se schimbe. Nu avea ce sa faca si nici cu cine sa vorbeasca. Gandurile acestea o deprimara tot mai mult. Camera parea sa se micsoreze in jurul sau. Maimuta a inceput sa naduseasca, agitata. Nu, isi dadu ea seama brusc, nu sunt intr-o camera, sunt in Iad. Rapid, depresia s-a transformat in angoasa, iar angoasa in chin. Maimuta a inceput sa vada peste tot in jur demoni care-i starneau toate durerile inimaginabile. Asta este, s-a gandit ea.  Sunt in Iadul etern. Astfel continua chinul, inrautatindu-se tot mai mult. Maimuta nu vedea nicio cale de scapare. Dar, incet-incet, s-a obisnuit cu durerea. Cat timp trecuse? Nu-si amintea. A hotarat sa accepte locul in care se afla. La urma urmelor, nu era o camera chiar atat de ingrozitoare. De fapt, era chiar placut sa fie singura si sa priveasca pe fereastra, toate lucrurile fascinante care se petreceau afara. Incet – incet, demonii au incetat sa o mai tortureze si s-au retras. Ea a inceput sa se simta mai bine si, curand, a venit si ziua in care se simtea optimista. A devenit tot mai vesela, iar apoi…”

Ramana s-a intrerupt.

“Sunt sigur ca iti dai seama incotro se indreapta aceasta poveste.” Savitri a incuviiintat.

“Maimuta a mers in Rai.”

“Exact. A inceput sa se simte tot mai bine, pana cand s-a imaginat in Paradis si, in loc sa fie pedepsita de demoni, a fost alintata de ingeri. Ah, a gandit ea, sunt in beatitudine eterna.”

“Pana cand s-a plictisit.” Ramana a incuviintat.

“Maimuta este mintea, care sta singura in turnul mintii. Pe masura ce mintea se extinde datorita placerii si se contracta din pricina durerii, creeaza toate lumile posibile, crezand mereu in propriile-i creatii. Ea va crede in Rai pentru o vreme, dar apoi se va instala plictiseala care, fiind samanta nemultumirii, o va atrage inapoi in Iad.”

Savitri se simtea descurajata.

“Asadar suntem prinsi in cursa.”

Doar daca accepti sa fii prinsa in cursa. N-am spus ca turnul e incuiat”, a zis Ramana.

“Exista un spatiu infinit dincolo de zidurile castelului. Iti poti duce mintea dincolo de ziduri. Afara exista libertatea si, atunci cand o obtii, nu mai trebuie sa mergi in Rai sau in Iad.”

Deepak Chopra – Viata dupa moarte. Puterea dovezilor.

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Anunțuri

Spatiul launtric

spatiul-cosmic 2Atunci cand priviti noaptea cerul senin, ati putea foarte usor realiza un adevar totodata extrem de simplu si extraordinar de profund. Ce vedeti? Luna, planetele, stelele, fasia luminoasa reprezentata de Calea Lactee, eventual o cometa sau chiar galaxia vecina Andromeda, situata la o distanta de doua milioane de ani-lumina. Asa este, dar daca simplificati si mai mult, ce vedeti? Obiectele care plutesc in spatiu. Asadar din ce este constituit universul? Din obiecte si spatiu.

Daca nu ramaneti fara cuvinte atunci cand priviti spatiul intr-o noapte senina inseamna ca nu va uitati cu adevarat, nu sunteti total constienti de vastitatea a ceea ce este acolo. Probabil ca va uitati doar la obiecte si, eventual, cautati sa le numiti. Daca v-ati simtit vreodata coplesiti in timp ce priveati spatiul, daca ati simtit chiar un respect profund in fata acestui mister de neinteles, inseamna ca pentru o clipa ati anulat dorinta de a explica, de a eticheta si ati devenit constienti nu doar de obiectele din spatiu, ci si de profunzimea infinita a spatiului insusi. Si mai inseamna ca ati devenit suficient de linistiti in interior pentru a observa vastitatea in care exista aceste nenumarate lumi. Sentimentul coplesitor nu este dat de faptul ca exista miliarde de lumi acolo, afara, ci de adancimea care le contine pe toate.

Desigur, nu puteti vedea spatiul, nici nu-l puteti auzi, atinge sau mirosi, atunci cum de puteti sti ca exista? Aceasta intrebare ce pare logica contine deja in ea o eroare fundamentala. Esenta spatiului este neantul, asadar el nu „exista” in sensul normal al cuvantului. Doar lucrurile – formele – exista. Chiar si faptul de a-l numi spatiu induce in eroare: numindu-l, il transformati intr-un obiect.

Sa formulam ideea astfel: in voi exista ceva care are afinitate cu spatiul, de aceea puteti fi constienti de el. Constienti de el? Nici exprimarea aceasta nu este in totalitate adevarata, caci cum puteti fi constienti de spatiu, daca nu exista nimic de care sa fiti constienti?

Raspunsul este simplu si in acelasi timp profund. Atunci cand sunteti constienti de spatiu, nu sunteti in realitate constienti de nimic, in afara de constiinta insasi – spatiul interior al constiintei. Prin voi, universul devine constient de el insusi!

Cand ochii nu gasesc nimic de vazut, acel nimic este perceput ca spatiu. Cand urechile nu gasesc nimic de auzit, acel nimic este perceput ca liniste. Cand simturile, menite sa perceapa forma, intalnesc absenta formei, constiinta fara de forma care se afla in spatele perceptiei si face posibila orice perceptie si orice experienta nu mai este eclipsata de forma. Atunci cand contemplati profunzimea nepatrunsa a spatiului sau ascultati linistea din primele ore ale diminetii, chiar inainte de rasarit, ceva din voi rezoneaza cu ele ca si cum le-ar recunoaste. atunci simtiti profunzimea vasta a spatiului ca pe propria voastra profunzime si stiti ca linistea nepretuita lipsita de forma reprezinta ceea ce sunteti voi, dar la un nivel mai profund decat oricare dintre lucrurile care formeaza continutul vietii voastre.

Eckhart Tolle – Un Pamant nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: