Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘lume’

Percepeti fara sa numiti

percepeti fara sa numitiMajoritatea oamenilor sunt constienti doar la un nivel periferic de lumea care-i inconjoara, mai ales daca isi duc existenta intre lucruri familiare. Cea mai mare parte a atentiei le este absorbita de vocea din minte. Unii dintre oameni se simt mai vii cand calatoresc si viziteaza locuri necunoscute sau tari straine, caci atunci perceptia senzoriala – experienta – ia in stapanire o parte mai mare a constiintei decat o face gandirea, iar ei devin mai prezenti. Altii insa raman complet posedati de vocea din minte chiar si in astfel de imprejurari. Perceptiile si experientele lor sunt deformate de judecati pe care le emit imediat. In realitate n-au plecat nicaieri. Doar corpul lor calatoreste, in timp ce ei raman acolo unde au fost intotdeauna: in mintea lor.

Aceasta este realitatea celor mai multi oameni: de indata ce percep un lucru ii si dau nume, il interpreteaza, il compara cu altceva, simt fata de el placere, sau neplacere, sau sinele lor fantomatic, eul, il eticheteza drept bun sau rau. Sunt prizonierii formelor mentale, ai constiintei obiectelor.

Trezirea in plan spiritual nu se va produce pana cand obiceiul de a denumi toate lucrurile in mod inconstient si necontrolat nu inceteaza sau macar pana cand nu deveniti constienti de el, fiind astfel capabili sa-l observati in derulare. Prin aceste proces constant de aplicare a unor denumiri egoul ramane neclintit, sub forma mintii neobservate. Atunci cand procesul inceteaza sau macar cand deveniti constienti de el, apare spatiul interior iar voi nu mai sunteti posedati de minte.

Alegeti un obiect care va este la indemana – un stilou, un scaun, o ceasca, o planta – si cercetati-l cu privirea, adica priviti-l cu mare interes, aproape curiosi. Eviatati orice obiecte pe care le asociati aproape inevitabil cu ceva personal si care va amintesc de trecut, de exemplu va amintesc de unde le-ati cumparat, de persoana care vi le-a dat si asa mai departe. Evitati si orice poarta un inscris, cum ar fi o carte sau o sticla, caci v-ar stimula gandirea. Fara sa va fortati, relaxati dar vigilenti,  indreptati-va toata atentia catre obiectul respectiv, studiati-i fiecare detaliu. Daca apar ganduri nu cooperati cu ele. Nu gandurile va intereseaza, ci actul perceptiei. Puteti percepe fara interferenta gandirii? Puteti privi fara ca vocea din minte sa comenteze, sa traga concluzii, sa compare sau sa incerce sa-si imagineze ceva? Dupa vreo doua minute lasati-va privirea sa rataceasca prin incapere sau oriunde va aflati, atentia voastra luminand fiecare lucru asupra caruia staruie.

Ascultati apoi orice sunete se fac auzite. Ascultati-le in acelasi mod in care ati privit lucrurile din jur. Pot fi sunete naturale – apa, vant, pasari – sau pot fi produse de om. Unele ar putea fi placute, altele nu. Insa voi nu faceti diferenta intre bune sau rele. Permiteti fiecarui sunet sa fie asa cum este el, fara sa interpretati. Si de data aceasta cheia o reprezinta atentia relaxata, dar vigilenta.

Privind si ascultand in acest fel s-ar putea sa deveniti constienti de un sentiment de calm, un sentiment subtil si o liniste in fundal. Altii il numesc pace. Cand constiinta nu mai este total absorbita de gandire, o parte a ei ramane in starea de forma, neconditionata, originara. Acesta este spatiul interior.

Cel mai mare impediment in descoperirea spatiului interior, cel mai mare impediment in aflarea experimentatorului il constituie faptul de a deveni atat de subjugati de experienta, incat sa va pierdeti in ea. Atunci, constiinta se pierde in propriul sau vis. Fiecare gand, emotie si experienta pune stapanire pe voi intr-o asemenea masura, incat sunteti de fapt intr-o stare de vis. Aceasta este starea normala a umanitatii de mii de ani.

Deveniti constienti de respiratia voastra. Observati senzatia pe care o produce suflul. Simtiti aerul intrand si iesind din corp. Observati cum se dilata si se contracta usor pieptul si abdomenul in timpul inspiratiei, respectiv al expiratiei. O singura respiratie constienta este suficienta pentru a crea un spatiu acolo unde inainte era o succesiune neintrerupta de ganduri. O singura respiratie constienta (doua sau trei sunt chiar mai bune), efectuata de mai multe ori pe zi, reprezinta un mod excelent de a aduce spatiu in viata voastra. Chiar daca ati medita asupra respiratiei timp de doua ore sau mai mult – asa cum fac unii oameni – doar de o singura respiratie trebuie sa fiti constienti si doar de o singura respiratie puteti fi constienti. Restul este amintire sau anticipare, adica gandire. Respiratie nu este ceva ce faceti voi, ci ceva ce se intampla si ai carei martori deveniti voi. Respiratia se intampla de la sine. Inteligenta din interiorul corpului este cea care face aceasta. Tot ce aveti voi de facut este sa urmariti cum se intampla. Nu este implicat nici un efort si nicio incordare. Observati, de asemenea, intervalul scurt in care respiratia inceteaza, in special momentul de nemiscare de la sfarsitul expiratiei, inainte de urmatoarea respiratie.

Respiratia multor oameni este nefiresc de superficiala. Cu cat deveniti mai constienti de respiratie, cu atat se restabileste profunzimea ei naturala.

Faptul ca respiratia nu are forma este unul din motivele pentru care constientizarea respiratiei reprezinta o modalitate extrem de eficienta de a aduce spatiu in viata voastra, de a genera constiinta. Ea reprezinta un excelent obiect de meditatie tocmai pentru ca nu este un obiect, nu are forma. Un alt motiv il reprezinta faptul ca respiratia este unul dintre cele mai subtile si aparent nesemnificative fenomene, lucrul „cel mai mic” care conform celor spuse de Nietzsche, da nastere „celei mai mari fericiri”. Ca practicati sau nu constientizarea respiratiei ca pe o meditatie formala propriu-zisa depinde de voi. Dar meditatia formala nu inlocuieste aducerea constiintei spatiului in viata voastra de fiecare zi.

Constientizarea respiratiei va obliga sa traiti in momentul prezent – cheia transformarii interioare. Cand sunteti constienti de respiratie, sunteti complet prezenti. Veti putea observa ca nu puteti gandi si fi constienti de respiratie. Respiratia constienta face ca mintea sa se opreasca. Dar departe de a fi in transa sau pe jumatate adormiti, sunteti pe deplin treji si foarte atenti. Nu cadeti sub nivelul gandirii, ci va ridicati deasupra lui. Iar daca priviti mai indeaproape, veti vedea acele doua lucuri – a trai deplin in momentul prezent si a inceta sa ganditi fara sa va pierdeti starea constienta – sunt de fapt unul si acelasi: aparitia constiintei spatiului.

Eckhart Tolle – Un pamant nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Nu exista alt timp, in afara de acum

Al doisprezecelea secret

Nu exista alt timp, in afara de acum

imagesAu fost momente cand toata viata mea avea sens. Stiam exact cine sunt. Oamenii din viata mea se aflau acolo, fiecare cu un motiv. In mod clar, stiam ca motivul este iubirea –astfel ca, pentru moment, puteam sa rad de ideea absurda ca as avea dusmani, sau ca as fi un strain in aceasta lume.

Perfectiunea are un mod misterios de a se strecura inauntru si afara din timp. Imi imaginez ca sunt putini aceia care nu au simtit genul de clipa pe care tocmai ai descris-o, dar nu am intalnit nicio persoana care sa poata sa pastreze acea clipa. Insa oamenii vor asta cu disperare – si, adesea, aceasta foame le motiveaza viata spirituala. In traditia budista, exista o multime de exercitii dedicate mintii deplin constiente – o stare de constienta, in care poti fi constient de momentele perfecte. Sa speram ca toate vor deveni perfecte. Dar, ca sa fiti constienti, trebuie mai intai sa va surprindeti cand sunteti inconstienti – lucru extrem de dificil; la urma urmei, a fi inconstient poate fi definit ca a nu sti ca nu esti constient.

Toate aceste alunecusuri mi-au dat de furca, pana cand cineva mi-a spus: “E ca atunci cand esti fericit. Cand esti fericit, esti doar fericit. Nu trebuie sa te gandesti la asta. Si apoi vine o clipa cand spui cu voce tare: “Chiar ma simt fericit acum, iar fericirea incepe sa dispara. De fapt, poti sa risipesti vraja, doar gandind cuvintele: Sunt fericit acum.”

Acest exemplu mi-a explicat ce inseamna sa ai mintea complet constienta: inseamna sa surprinzi momentul prezent, fara cuvinte sau ganduri. Putine lucruri sunt mai usor de descris si mai greu de facut, decat asta. Piatra de incercare este timpul. Timpul e la fel de alunecos ca si acel moment binecuvantat,dinainte de a spune: “Acum sunt fericit”. Sa fi fost momentul acela cu adevarat trecator – sau este etern?

Multi dintre noi luam de buna afirmatia ca timpul zboara – adica, trece prea repede. Dar, de fapt, in starea de minte complet constienta, timpul nu trece deloc. Exista numai un singur moment de timp, care se reinnoieste mereu si mereu, cu o varietate infinita. Astfel, secretul in ceea ce priveste timpul este ca el exista doar asa cum ne gandim de obicei la el. Trecutul, prezentul si viitorul sunt doar niste cutii mentale, pentru lucrurile pe care vrem sa le tinem aproape sau departe de noi; spunand ca “timpul zboara”, conspiram ca sa impiedicam realitatea sa se apropie prea mult. Sa fie timpul un mit, pe care il folosim doar cand ne convine?

Dr. Deepak Chopra – Cartea Secretelor

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

Citat

Constiinta – Materie

3499856526_0673e27ec4Constiinta ca o forma mai subtila a materiei 

Pe langa faptul ca explica de ce fizicienii gasesc atat de multe exemple de interconectabilitate cand sondeaza adancurile materiei, universul holografic al lui Bohm explica multe alte enigme. Una este efectul pe care constiinta pare sa il aiba asupra lumii subatomice. Dupa cum am vazut, Bohm respinge ideea ca particulele nu exista pana ce nu sunt observate. Dar, in principiu, nu este impotriva incercarii de a aduce impreuna constiinta si fizica. El, pur si simplu, are impresia ca majoritatea fizicienilor umbla dupa asta pe un drum gresit, incercand inca o data sa fragmenteze realitatea si sa spuna ca un lucru separat, constiinta, interactioneaza cu un alt lucru separat, o particula subatomica.

Pentru ca toate lucrurile sunt aspecte ale holomiscarii nu are sens sa se vorbeasca despre constiinta si materie ca interactionand. Intr-un sens, observatorul este cel observat.

Observator este si instrumentul de masura, rezultatele experimentale, laboratorul si briza care adie in afara laboratorului. De fapt, Bohm considera constiinta ca fiind o forma mai subtila a materiei si baza pentru orice relatie intre cele doua situatii/pozitii, nu la nivelul de realitate propriu noua, ci adanc in ordinea implicita. Constiinta este prezenta in masuri diferite de infasurare sau desfasurare in toata materia, si probabil ca de aceea plasmele poseda cateva din trasaturile fiintelor vii. Asa cum o spune Bohm: “Capacitatea formei de a fi activa este ca mai caracteristica trasatura a mintii si noi avem deja ceva asemanator mintii in electron”.

In mod asemanator, el crede ca nu are sens impartirea universului in lucruri cu viata si fara viata. Material insufletita si cea neinsufletita sunt intretesute inseparabil, iar viata, de asemenea, este continuta in totalitatea universului. Intr-un fel, chiar si o piatra este vie, spune Bohm, pentru ca viata si inteligenta sunt prezente nu numai in toata materia, dar si in “energie”, “spatiu”, “timp”, “substanta intregului univers”, si in orice altceva extragem noi din holomiscare si in mod eronat il consideram ca fiind un lucru separat.

Ideea ca atat constinta cat si viata ( si, intr-adevar, toate lucrurile) sunt ansambluri continute in tot universul, are o cealalta fata la fel de stralucitoare. Asa cum fiecare portiune din holograma contine imaginea intregului, tot asa fiecare portiune din univers contine intregul. Aceasta inseamna ca, daca am sti cum sa avem acces, am putea gasi galaxia Andromeda pe unghia degetului mare de la unghia stanga. Am putea, de asemenea, s-o gasim pe Cleopatra intalnindu-se cu Cezar pentru intaia oara, pentru ca, in principiu, tot trecutul si implicatiile pentru intreg viitorul sunt, de asemenea, continute in fiecare regiune miniscula a spatiului si timpului. Fiecare celula din corpul nostru contine intregul cosmos. La fel si fiecare frunza, fiecare picatura de ploaie si chiar fiecare fir de praf, ceea ce confera un nou inteles cunoscutei poezii ai lui William Blake:

 

Sa vezi o Lume intr-un Bob de Nisip

Si un Cer intr-o Floare Salbatica

Sa cuprinzi Infinitul in palma mainii tale

Si Eternitatea intr-o ora.

 Universul Holografic – Michael Talbot

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Citat

Poveste terapeutica

5556051-mind-power“Am sa-ti spun povestea maimutei inchise intr-o camaruta din turnul unui castel. Nimic nu se intampla in camera aceea, iar maimuta era nelinistita. Ea se putea distra doar mergand la fereastra si privind lumea de afara. Aceasta activitate i-a captat atentia pentru o vreme, dar apoi a inceput sa se gandeasca la situatia sa. Cum de ajunsese in acest turn? De ce fusese prinsa si inchisa aici? Dispozitia ei a inceput sa se schimbe. Nu avea ce sa faca si nici cu cine sa vorbeasca. Gandurile acestea o deprimara tot mai mult. Camera parea sa se micsoreze in jurul sau. Maimuta a inceput sa naduseasca, agitata. Nu, isi dadu ea seama bruc, nu sunt intr-o camera, sunt in Iad. Rapid, depresia s-a transformat in angoasa, iar angoasa in chin. Maimuta a inceput sa vada peste tot in jur demoni care-i starneau toate durerile inimaginabile. Asta este, s-a gandit ea.  Sunt in Iadul etern. Astfel continua chinul, inrautatindu-se tot mai mult. Maimuta nu vedea nicio cale de scapare. Dar, incet-incet, s-a obisnuit cu durerea. Cat timp trecuse? Nu-si amintea. A hotarat sa accepte locul in care se afla. La urma urmelor, nu era o camera chiar atat de ingrozitoare. De fapt, era chiar placut sa fie singura si sa priveasca pe fereastra, toate lucrurile fascinante care se petreceau afara. Incet – incet, demonii au incetat sa o mai tortureze si s-au retras. Ea a inceput sa se simta mai bine si, curand, a venit si ziua in care se simtea optimista. A devenit tot mai vesela, iar apoi…”

Ramana s-a intrerupt.

“Sunt sigur ca iti dai seama incotro se indreapta aceasta poveste.” Savitri a incuviiintat.

“Maimuta a mers in Rai.”

“Exact. A inceput sa se simte tot mai bine, pana cand s-a imaginat in Paradis si, in loc sa fie pedepsita de demoni, a fost alintata de ingeri. Ah, a gandit ea, sunt in beatitudine eterna.”

“Pana cand s-a plictisit.” Ramana a incuviintat.

“Maimuta este mintea, care sta singura in turnul mintii. Pe masura ce mintea se extinde datorita placerii si se contracta din pricina durerii, creeaza toate lumile posibile, crezand mereu in propriile-i creatii. Ea va crede in Rai pentru o vreme, dar apoi se va instala plictiseala care, fiind samanta nemultumirii, o va atrage inapoi in Iad.”

Savitri se simtea descurajata.

“Asadar suntem prinsi in cursa.”

Doar daca accepti sa fii prinsa in cursa. N-am spus ca turnul e incuiat”, a zis Ramana.

“Exista un spatiu infinit dincolo de zidurile castelului. Iti poti duce mintea dincolo de ziduri. Afara exista libertatea si, atunci cand o obtii, nu mai trebuie sa mergi in Rai sau in Iad.”

Deepak Chopra – Viata dupa moarte. Puterea dovezilor

%d blogeri au apreciat asta: