Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘judecata’

Percepeti fara sa numiti

percepeti fara sa numitiMajoritatea oamenilor sunt constienti doar la un nivel periferic de lumea care-i inconjoara, mai ales daca isi duc existenta intre lucruri familiare. Cea mai mare parte a atentiei le este absorbita de vocea din minte. Unii dintre oameni se simt mai vii cand calatoresc si viziteaza locuri necunoscute sau tari straine, caci atunci perceptia senzoriala – experienta – ia in stapanire o parte mai mare a constiintei decat o face gandirea, iar ei devin mai prezenti. Altii insa raman complet posedati de vocea din minte chiar si in astfel de imprejurari. Perceptiile si experientele lor sunt deformate de judecati pe care le emit imediat. In realitate n-au plecat nicaieri. Doar corpul lor calatoreste, in timp ce ei raman acolo unde au fost intotdeauna: in mintea lor.

Aceasta este realitatea celor mai multi oameni: de indata ce percep un lucru ii si dau nume, il interpreteaza, il compara cu altceva, simt fata de el placere, sau neplacere, sau sinele lor fantomatic, eul, il eticheteza drept bun sau rau. Sunt prizonierii formelor mentale, ai constiintei obiectelor.

Trezirea in plan spiritual nu se va produce pana cand obiceiul de a denumi toate lucrurile in mod inconstient si necontrolat nu inceteaza sau macar pana cand nu deveniti constienti de el, fiind astfel capabili sa-l observati in derulare. Prin aceste proces constant de aplicare a unor denumiri egoul ramane neclintit, sub forma mintii neobservate. Atunci cand procesul inceteaza sau macar cand deveniti constienti de el, apare spatiul interior iar voi nu mai sunteti posedati de minte.

Alegeti un obiect care va este la indemana – un stilou, un scaun, o ceasca, o planta – si cercetati-l cu privirea, adica priviti-l cu mare interes, aproape curiosi. Eviatati orice obiecte pe care le asociati aproape inevitabil cu ceva personal si care va amintesc de trecut, de exemplu va amintesc de unde le-ati cumparat, de persoana care vi le-a dat si asa mai departe. Evitati si orice poarta un inscris, cum ar fi o carte sau o sticla, caci v-ar stimula gandirea. Fara sa va fortati, relaxati dar vigilenti,  indreptati-va toata atentia catre obiectul respectiv, studiati-i fiecare detaliu. Daca apar ganduri nu cooperati cu ele. Nu gandurile va intereseaza, ci actul perceptiei. Puteti percepe fara interferenta gandirii? Puteti privi fara ca vocea din minte sa comenteze, sa traga concluzii, sa compare sau sa incerce sa-si imagineze ceva? Dupa vreo doua minute lasati-va privirea sa rataceasca prin incapere sau oriunde va aflati, atentia voastra luminand fiecare lucru asupra caruia staruie.

Ascultati apoi orice sunete se fac auzite. Ascultati-le in acelasi mod in care ati privit lucrurile din jur. Pot fi sunete naturale – apa, vant, pasari – sau pot fi produse de om. Unele ar putea fi placute, altele nu. Insa voi nu faceti diferenta intre bune sau rele. Permiteti fiecarui sunet sa fie asa cum este el, fara sa interpretati. Si de data aceasta cheia o reprezinta atentia relaxata, dar vigilenta.

Privind si ascultand in acest fel s-ar putea sa deveniti constienti de un sentiment de calm, un sentiment subtil si o liniste in fundal. Altii il numesc pace. Cand constiinta nu mai este total absorbita de gandire, o parte a ei ramane in starea de forma, neconditionata, originara. Acesta este spatiul interior.

Cel mai mare impediment in descoperirea spatiului interior, cel mai mare impediment in aflarea experimentatorului il constituie faptul de a deveni atat de subjugati de experienta, incat sa va pierdeti in ea. Atunci, constiinta se pierde in propriul sau vis. Fiecare gand, emotie si experienta pune stapanire pe voi intr-o asemenea masura, incat sunteti de fapt intr-o stare de vis. Aceasta este starea normala a umanitatii de mii de ani.

Deveniti constienti de respiratia voastra. Observati senzatia pe care o produce suflul. Simtiti aerul intrand si iesind din corp. Observati cum se dilata si se contracta usor pieptul si abdomenul in timpul inspiratiei, respectiv al expiratiei. O singura respiratie constienta este suficienta pentru a crea un spatiu acolo unde inainte era o succesiune neintrerupta de ganduri. O singura respiratie constienta (doua sau trei sunt chiar mai bune), efectuata de mai multe ori pe zi, reprezinta un mod excelent de a aduce spatiu in viata voastra. Chiar daca ati medita asupra respiratiei timp de doua ore sau mai mult – asa cum fac unii oameni – doar de o singura respiratie trebuie sa fiti constienti si doar de o singura respiratie puteti fi constienti. Restul este amintire sau anticipare, adica gandire. Respiratie nu este ceva ce faceti voi, ci ceva ce se intampla si ai carei martori deveniti voi. Respiratia se intampla de la sine. Inteligenta din interiorul corpului este cea care face aceasta. Tot ce aveti voi de facut este sa urmariti cum se intampla. Nu este implicat nici un efort si nicio incordare. Observati, de asemenea, intervalul scurt in care respiratia inceteaza, in special momentul de nemiscare de la sfarsitul expiratiei, inainte de urmatoarea respiratie.

Respiratia multor oameni este nefiresc de superficiala. Cu cat deveniti mai constienti de respiratie, cu atat se restabileste profunzimea ei naturala.

Faptul ca respiratia nu are forma este unul din motivele pentru care constientizarea respiratiei reprezinta o modalitate extrem de eficienta de a aduce spatiu in viata voastra, de a genera constiinta. Ea reprezinta un excelent obiect de meditatie tocmai pentru ca nu este un obiect, nu are forma. Un alt motiv il reprezinta faptul ca respiratia este unul dintre cele mai subtile si aparent nesemnificative fenomene, lucrul „cel mai mic” care conform celor spuse de Nietzsche, da nastere „celei mai mari fericiri”. Ca practicati sau nu constientizarea respiratiei ca pe o meditatie formala propriu-zisa depinde de voi. Dar meditatia formala nu inlocuieste aducerea constiintei spatiului in viata voastra de fiecare zi.

Constientizarea respiratiei va obliga sa traiti in momentul prezent – cheia transformarii interioare. Cand sunteti constienti de respiratie, sunteti complet prezenti. Veti putea observa ca nu puteti gandi si fi constienti de respiratie. Respiratia constienta face ca mintea sa se opreasca. Dar departe de a fi in transa sau pe jumatate adormiti, sunteti pe deplin treji si foarte atenti. Nu cadeti sub nivelul gandirii, ci va ridicati deasupra lui. Iar daca priviti mai indeaproape, veti vedea acele doua lucuri – a trai deplin in momentul prezent si a inceta sa ganditi fara sa va pierdeti starea constienta – sunt de fapt unul si acelasi: aparitia constiintei spatiului.

Eckhart Tolle – Un pamant nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Gratia divina

PhillipStraubUtherworldsAaberashaGratia divina se face cunoscuta prin rugaciune, prin faptul ca-ti ofera o senzatie de pace la care nu poti ajunge daca iti spui: “relaxeaza-te”. Pentru a cunoaste gratia direct si pe deplin, trebuie sa-ti indrepti atentia spre interior.

Ganditi-va, de exemplu, la natura bucuriei. A spune cuiva care este trist, sa-si “imagineze ca e bucuros”, este ca si cum i-ai spune cuiva care vorbeste numai engleza, sa inceapa dintr-o data sa vorbeasca hindusa. Ce anume ar trebui aceasta persoana sa-si inchipuie, cand incearca sa “simta” bucuria? Poezia? Apusuri de soare in Malibu? Momentul cand este coplesit de cadouri de ziua ei? Oare aceasta este semnificatia bucuriei? Daca iti lipseste experienta bucuriei, atunci a incerca sa ti-o imaginezi pana numeri la trei, sau ca exercitiu terapeutic, este absurd. Nu se poate. Bucuria este un har divin, pe care trebuie sa-l traiesti in contextul vietii tale.

Bineinteles ca ai trait intotdeauna in campul harurilor divine, dar cel mai probabil, nu ti-ai dat seama ca apelezi la ele, atat de des. Harurile precum bunatate, compasiune, rabdare si intelepciune, apar tot timpul in interactiunile noastre cu ceilalti, dar se exprima rareori la potential maxim. Aceste haruri se manifesta in vietile noastre sub forma celor mai rafinate caracteristici de personalitate. Dar, in ciuda faptului ca oamenii cred ca aceste trasaturi sunt cele mai atragatoare, ele sunt de fapt un aspect diluat al esentei pure, a gratiei divine.

Este similar cu diluarea unui parfum pentru a-l transforma in apa de colonie: aroma este asemanatoare, dar mai putin intensa. A-i darui un parfum scump unei fete prea mici pentru a intelege valoarea uleiului pur de trandafir, continut intr-o sticluta, de exemplu, reprezinta o eroare de judecata, pentru ca ea nu a invatat inca sa aprecieze tot ceea ce presupune achizitia si prepararea acestui ulei. Nu e vorba ca nu vrei ca ea sa aiba o astfel de comoara, dar cel mai in varsta si cel mai intelept pastreaza comoara, pana cand copilul creste. Apoi, cu mare placere, ii ofera in dar sticluta cu parfum pur, pe care o poate aprecia si folosi in mod corespunzator. Pentru a se obtine acea cantitate mica de parfum, trebuie presate petale de trandafir continute intr-o mie de cosuri – atat este de pretioasa versiunea pura a acestui ulei. Fiecare sticluta de ulei pur de trandafir reprezinta secole de cunoastere legata de cum se cultiva trandafirii, cand sa fie alesi cei potriviti, cum sa se rupa petalele, astfel incat cantitatea infima de ulei sa nu se usuce, inainte ca cele o mie de cosuri sa fie umplute.

Nu poti sa obtii sau sa comanzi o astfel de gratie rafinata prin ritualurile gandirii, sau prin cunoastere. Exact cum sticluta de parfum este pastrata pana in momentul potrivit, “harul legat de calitatea parfumului” este un dar, o binecuvantare de o semnificatie mistica profunda, care se trezeste in voi. Nu poti “ cauta” gratia divina; ea va cauta pe voi. Gratia iese la suprafata, in urma lucrarii voastre interioare si dupa vindecarea patimilor intunecate. Ea vine prin rugaciune si dupa ce descoperiti ca va este mai bine in adevar, decat in teama. Gratia divina vine pe masura ce invatati sa aveti incredere in ea, folosind-o ca resursa principala, in ganduri si actiuni.

I-am intrebat adesea pe participantii la seminariile mele: “Cand nu sunteti distrasi de gandurile obisnuite, la ce aveti tendinta sa va ganditi in mod normal?”. Cei mai multi raspund ca gandurile lor se indreapta, in mod automat, catre zone negative din mintea sau inima lor, cum ar fi stresul financiar, problemele din relatii, crizele emotionale nerezolvate, problemele de sanatate sau de la servici.

Gandurile celor mai multi oameni se intorc in trecut. Si daca totusi se indreapta spre viitor, exista tendinta ca ei sa-si faca griji pentru ceva ce nu s-a intamplat inca. Nu-mi amintesc de nici o persoana care sa-mi fi spus ca se gandeste la recunostinta, sau la un loc interior de pace. Societatea noastra este preocupata de ceea ce nu merge bine, de ceea ce doare si de ceea ce lipseste din vietile noastre – nu de ce e bun si suficient. Nu a fost realizata nici o reclama in care sa li se spuna oamenilor: “Probabil ca aveti deja mai mult decat suficient. Ce altceva va mai trebuie?” Decizia de a aluneca, constient, spre un camp al gratiei divine se opune unui curent puternic de furie, care consolideaza permanent negativul din vietile noastre.

Din cauza faptului ca acest curent este atat de puternic, alegerea de a ramane in starea de gratie trebuie intarita, iar si iar, pana ce devine a doua natura. Iar apoi, cea de-a doua natura va prelua treptat controlul, iar gratia divina va incepe sa se manifeste pe deplin.

Caroline Myss – Sfideaza Gravitatia

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Ziua odihnei

p11Daca se recomanda ca ziua a saptea sa fie ziua odihnei, este pentru ca, dupa sase zile in care te dedici vietii in afara ta in majoritatea timpului  si cate putin momentelor cu tine, vine si o zi in care sa te dedici incarcarii personale. Ziua a saptea este ziua in care te intorci in templul tau interior si stai de vorba cu Spiritul din tine.  Ziua odihnei este ziua in care iti contempli toate realizarile din timpul zilelor de lucru, in care iti multumesti pentru tot ce ai realizat si inveti din observarea lectiilor tale. Nu este o zi a judecatii sau o zi a moralei, ci mai degraba o zi  reintalnirii. Si in aceasta zi poti sa iti faci ritualurile tale de conectare la Sine, poti sa iti exersezi disciplinele tale de incarcare, poti sa iti faci exercitiile tale de meditatie, poti sa practici tot ceea ce te aduce in bratele si iubirea Sinelui. De aceea, aceasta zi practicata corect, este o zi a iubirii de sine si o zi a inspiratiei si calauzirii pentru noua saptamana care urmeaza. Acest lucru functioneaza ca o resetare a ta atunci cand esti total prezent in ceea ce faci, nu il faci doar ca pe un automatism social sau cu atitudinea gresita ca altcineva sau ceva din afara ta, te curata sau te incarca.

Asa ca, ce poti face in cursul diminetii? Sa iti oferi o portie de Sine, indiferent ca o faci in forma unui ceai sau unei cafele mai contemplative, sau mergi intr-un loc unde te reculegi, sau iti faci meditatia de dimineata. Asculta-ti inima indiferent de mesajul ei, ca este fericita, ingrijorata sau indurerata, las-o sa vorbeasca pentru ca azi Sinele este terapeutul tau, protectorul tau si sfatuitorul tau. Azi Sinele te va calauzi pentru urmatorul plan sau idee pe care i-o oferi. Tot ce ai de facut este sa ii dedici cu rabdare si incredere timpul si spatiul tau interior. Te va vindeca de tot ce ai trait peste saptamana si iti da o intelegere noua pentru schimbarile care au aparut in viata ta. Si apoi poti face si o celebrare sau conectare cu ceilalti…

De vorba cu tine insuti….Cine face asta nu-i este teama sa stea singur cu Sine, nu fuge toata ziua in afara la intilniri, munca, scoala, prieteni, contexte diverse pentru a cauta acolo alinare sau bucurie.  Cum imi spunea cineva zilele trecute, cu intelepciunea pe care ti-o da contemplarea propriei vieti -” plecam in multe locuri in afara mea sa imi caut linistea, si ea era acasa, ma astepta. Tot ce aveam de facut era sa risc sa raman acolo, singura cu mine, si sa imi infrunt si inving frica de singuratate”. Ei bine, acest adevar reprezinta un pas foarte frumos in evolutia ta interiora, faptul de a constientiza toate jocurile mintii, de a deconspira felul in care ea te tradeaza, te critica sau te indruma gresit in intentia ei de a rezolva problemele. Poti face acest pas cand te contempli fara sa te judeci, iar pentru asta ai nevoie de iubire interiora.

Astazi este o zi a iubirii de sine, in orice forma alegi sa o faci, pentru ca acolo e odihna autentica, in iubirea neconditionata a Sinelui.

pentru o odihna placuta, cu mult drag,

Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: