Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘inconstient’

De la decizie la actiune

invatareOrice lucru nou am invata si l-am duce pe o treapta de maiestrie si arta, urmam patru pasi de baza:

  1. La inceput, suntem inconstient de nepriceputi, nu stim nici macar ca nu stim.
  2. Pe masura ce inaintam cu invatatul si constientizam ce dorim, devenim constient nepriceputi.
  3. In timp ce ne pregatim sa incepem procesul de demonstrare (punerea in practica, actiunea), si daca insistam sa aplicam cele invatate, ajungem in cele din urma constient priceputi, adica putem efectua o actiune cu un anumit grad de efort constient.
  4. Daca mergem mai departe, aplicandu-ne constientul asupra propriei demonstratii si reusim sa realizam actiunea in mod repetat, devenim inconstient de priceputi. La inceputul procesului de schimbare, aici vrem sa ajungem.

Acum cativa ani, m-am hotarat sa invat sa folosesc snowboardul. Eram inconstient de nepriceput. In momentul in care am decis ca vreau sa invat acest lucru nou, am patruns pe teritoriul constientizarii nepriceperii – stiam ca nu stiu s-o fac. Prin procesul de instruire, prin care am capatat cunostinte despre cum se face si in cadrul caruia mi-am pus cunostintele respective in practica, am facut trecerea la constientizarea priceperii, adica trebuia sa ma gandesc la ce aveam de facut aproape in fiecare clipa ca sa stau drept, sa raman la poalele dealului si sa nu pierd controlul. Trebuia sa fiu constient clipa de clipa, sa nu pierd din minte hotararea si, cand mi-am pierdut concentrarea, rezultatul a fost destul de dureros. Formula aceasta se aplica indiferent ce invatam – un sport, o atitudine, o virtute sau o trasatuta supranaturala. A stapani ceva inseamna a-l transforma intr-o amintire implicita si a-l face sa para usor de facut.

In timp si cu mai mult exercitiu si cu mai putine cazaturi, am reusit sa ajung pana jos fara sa fiu nevoit sa-mi reamintesc tot ce fusesem invatat despre snowboard. Pe urma, corpul a trebuit sa se relaxeze suficient ca sa-l transforme intr-o a doua natura, care sa nu mai solicite atata efort. Am inceput sa ma gandesc mai putin si sa-mi las corpul sa-si aminteasca ce sa faca. Cand am ajuns in punctul in care nu mai eram nevoit sa ma gandesc la ce faceam si am reusit pur si simplu s-o fac, ma aflam in etapa in care eram inconstient de priceput.

Joe Dispenza – Antreneaza-ti creierul

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Anunțuri

Cine esti?

cine esti tuSunteti fiinte umane. Ce inseamna aceasta? Arta de a trai nu este o chestiune de control, ci de gasire a unui echilibru intre uman si fiinta. Mama, tata, fiica, sotie, tanar, batran, rolurile pe care le jucati , functiile pe care le indepliniti, orice faceti – toate acestea tin de dimensiunea umana. Aceasta isi are locul ei si trebuie onorata, dar nu este in sine suficienta pentru o relatie sau o viata cu adevarat implinite si semnificative. Componenta umana singura nu este niciodata suficienta, indiferent cat de mult va straduiti sau ce realizati. Apoi mai este Fiintarea. Ea se afla in prezenta vigilenta, calma a Constiintei insasi, a Constiintei care este totuna cu voi. Umanul este forma. Fiinta este fara de forma. Umanul si Fiinta nu sunt separate, ci se intrepatrund.

In dimensiunea umana sunteti, fara discutie, superiori copilului vostru. Sunteti mai mari, mai puternici, stiti mai multe, puteti face mai multe. Daca dimensiunea aceasta reprezinta tot ceea ce cunoasteti, va veti simti superiori copilului vostru, poate in mod inconstient. Si va veti face copilul sa se simta inferior, poate in mod inconstient. Nu exista egalitate intre voi si copilul vostru deoarece in aceasta relatie exista doar forma, iar in forma nu sunteti, desigur, egali. Poate ca va iubiti copilul, dar iubirea va fi doar omeneasca, cu alte cuvinte conditionata, posesiva, intermitenta. Doar dincolo de forma, in Fiintare sunteti egali, si doar cand ajungeti la dimensiunea lipsita de forma din voi poate exista iubire adevarata in relatia respectiva. Prezenta care este totuna cu voi, atemporalul Eu Sunt se recunoaste in altcineva, iar celalalt, copilul in cazul de fata, se simte iubit, adica recunoscut.

A iubi inseamna a te recunoaste in altcineva. „Alteritatea” celuilalt se descopera atunci ca fiind o iluzie ce apartine taramului exclusiv uman, taramul formei. Nevoia de iubire care exista in fiecare copil este nevoia de a fi recunoscut, nu la nivel de forma, ci la nivel de Fiintare. Daca parintii pretuiesc doar dimensiunea umana a copilului si neglijeaza Fiintarea, copilul va simti ca relatia este neimplinita, ca lipseste ceva absolut vital, motiv pentru care in el se va acumula durerea si va da nastere uneori unei ostilitati inconstiente fata de parinti. „De ce nu ma recunosti?”, pare sa spuna durerea sau ostilitatea.

Cand altcineva te recunoaste, recunoasterea aceea aduce dimensiunea Fiintarii mai plenar in aceasta lume, prin intermediul amandurora. Aceasta este iubirea care mantuieste lumea. Am vorbit despre ea cu referire la relatia cu copiii vostri, dar ea se aplica, desigur, in egala masura tuturor relatiilor.

S-a spus ca „Dumnezeu este iubire”, dar afirmatia nu este absolut corecta. Dumnezeu este Unica Viata din si de dincolo de nenumaratele forme de viata. Iubirea implica dualitate: cel care iubeste si cel care este iubit, subiect si obiect. Asadar, iubirea reprezinta recunoasterea unitatii in lumea dualitatii. Aceasta este nasterea lui Dumnezeu in lumea formei. Iubirea face lumea mai putin lumeasca, mai putin densa, mai transparenta fata de dimensiunea divina, fata de lumina constiintei insasi.

Eckhart Tolle – Un Pamant Nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Percepeti fara sa numiti

percepeti fara sa numitiMajoritatea oamenilor sunt constienti doar la un nivel periferic de lumea care-i inconjoara, mai ales daca isi duc existenta intre lucruri familiare. Cea mai mare parte a atentiei le este absorbita de vocea din minte. Unii dintre oameni se simt mai vii cand calatoresc si viziteaza locuri necunoscute sau tari straine, caci atunci perceptia senzoriala – experienta – ia in stapanire o parte mai mare a constiintei decat o face gandirea, iar ei devin mai prezenti. Altii insa raman complet posedati de vocea din minte chiar si in astfel de imprejurari. Perceptiile si experientele lor sunt deformate de judecati pe care le emit imediat. In realitate n-au plecat nicaieri. Doar corpul lor calatoreste, in timp ce ei raman acolo unde au fost intotdeauna: in mintea lor.

Aceasta este realitatea celor mai multi oameni: de indata ce percep un lucru ii si dau nume, il interpreteaza, il compara cu altceva, simt fata de el placere, sau neplacere, sau sinele lor fantomatic, eul, il eticheteza drept bun sau rau. Sunt prizonierii formelor mentale, ai constiintei obiectelor.

Trezirea in plan spiritual nu se va produce pana cand obiceiul de a denumi toate lucrurile in mod inconstient si necontrolat nu inceteaza sau macar pana cand nu deveniti constienti de el, fiind astfel capabili sa-l observati in derulare. Prin aceste proces constant de aplicare a unor denumiri egoul ramane neclintit, sub forma mintii neobservate. Atunci cand procesul inceteaza sau macar cand deveniti constienti de el, apare spatiul interior iar voi nu mai sunteti posedati de minte.

Alegeti un obiect care va este la indemana – un stilou, un scaun, o ceasca, o planta – si cercetati-l cu privirea, adica priviti-l cu mare interes, aproape curiosi. Eviatati orice obiecte pe care le asociati aproape inevitabil cu ceva personal si care va amintesc de trecut, de exemplu va amintesc de unde le-ati cumparat, de persoana care vi le-a dat si asa mai departe. Evitati si orice poarta un inscris, cum ar fi o carte sau o sticla, caci v-ar stimula gandirea. Fara sa va fortati, relaxati dar vigilenti,  indreptati-va toata atentia catre obiectul respectiv, studiati-i fiecare detaliu. Daca apar ganduri nu cooperati cu ele. Nu gandurile va intereseaza, ci actul perceptiei. Puteti percepe fara interferenta gandirii? Puteti privi fara ca vocea din minte sa comenteze, sa traga concluzii, sa compare sau sa incerce sa-si imagineze ceva? Dupa vreo doua minute lasati-va privirea sa rataceasca prin incapere sau oriunde va aflati, atentia voastra luminand fiecare lucru asupra caruia staruie.

Ascultati apoi orice sunete se fac auzite. Ascultati-le in acelasi mod in care ati privit lucrurile din jur. Pot fi sunete naturale – apa, vant, pasari – sau pot fi produse de om. Unele ar putea fi placute, altele nu. Insa voi nu faceti diferenta intre bune sau rele. Permiteti fiecarui sunet sa fie asa cum este el, fara sa interpretati. Si de data aceasta cheia o reprezinta atentia relaxata, dar vigilenta.

Privind si ascultand in acest fel s-ar putea sa deveniti constienti de un sentiment de calm, un sentiment subtil si o liniste in fundal. Altii il numesc pace. Cand constiinta nu mai este total absorbita de gandire, o parte a ei ramane in starea de forma, neconditionata, originara. Acesta este spatiul interior.

Cel mai mare impediment in descoperirea spatiului interior, cel mai mare impediment in aflarea experimentatorului il constituie faptul de a deveni atat de subjugati de experienta, incat sa va pierdeti in ea. Atunci, constiinta se pierde in propriul sau vis. Fiecare gand, emotie si experienta pune stapanire pe voi intr-o asemenea masura, incat sunteti de fapt intr-o stare de vis. Aceasta este starea normala a umanitatii de mii de ani.

Deveniti constienti de respiratia voastra. Observati senzatia pe care o produce suflul. Simtiti aerul intrand si iesind din corp. Observati cum se dilata si se contracta usor pieptul si abdomenul in timpul inspiratiei, respectiv al expiratiei. O singura respiratie constienta este suficienta pentru a crea un spatiu acolo unde inainte era o succesiune neintrerupta de ganduri. O singura respiratie constienta (doua sau trei sunt chiar mai bune), efectuata de mai multe ori pe zi, reprezinta un mod excelent de a aduce spatiu in viata voastra. Chiar daca ati medita asupra respiratiei timp de doua ore sau mai mult – asa cum fac unii oameni – doar de o singura respiratie trebuie sa fiti constienti si doar de o singura respiratie puteti fi constienti. Restul este amintire sau anticipare, adica gandire. Respiratie nu este ceva ce faceti voi, ci ceva ce se intampla si ai carei martori deveniti voi. Respiratia se intampla de la sine. Inteligenta din interiorul corpului este cea care face aceasta. Tot ce aveti voi de facut este sa urmariti cum se intampla. Nu este implicat nici un efort si nicio incordare. Observati, de asemenea, intervalul scurt in care respiratia inceteaza, in special momentul de nemiscare de la sfarsitul expiratiei, inainte de urmatoarea respiratie.

Respiratia multor oameni este nefiresc de superficiala. Cu cat deveniti mai constienti de respiratie, cu atat se restabileste profunzimea ei naturala.

Faptul ca respiratia nu are forma este unul din motivele pentru care constientizarea respiratiei reprezinta o modalitate extrem de eficienta de a aduce spatiu in viata voastra, de a genera constiinta. Ea reprezinta un excelent obiect de meditatie tocmai pentru ca nu este un obiect, nu are forma. Un alt motiv il reprezinta faptul ca respiratia este unul dintre cele mai subtile si aparent nesemnificative fenomene, lucrul „cel mai mic” care conform celor spuse de Nietzsche, da nastere „celei mai mari fericiri”. Ca practicati sau nu constientizarea respiratiei ca pe o meditatie formala propriu-zisa depinde de voi. Dar meditatia formala nu inlocuieste aducerea constiintei spatiului in viata voastra de fiecare zi.

Constientizarea respiratiei va obliga sa traiti in momentul prezent – cheia transformarii interioare. Cand sunteti constienti de respiratie, sunteti complet prezenti. Veti putea observa ca nu puteti gandi si fi constienti de respiratie. Respiratia constienta face ca mintea sa se opreasca. Dar departe de a fi in transa sau pe jumatate adormiti, sunteti pe deplin treji si foarte atenti. Nu cadeti sub nivelul gandirii, ci va ridicati deasupra lui. Iar daca priviti mai indeaproape, veti vedea acele doua lucuri – a trai deplin in momentul prezent si a inceta sa ganditi fara sa va pierdeti starea constienta – sunt de fapt unul si acelasi: aparitia constiintei spatiului.

Eckhart Tolle – Un pamant nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Esti ceea ce gandesti

tumblr_majuqx1hsZ1qdc2qio1_400Modul in care gandim ne influenteaza in mod direct atat corpul, cat si viata. Poate ati mai auzit conceptul acesta, exprimat in diferite feluri – de exemplu, in expresia “suprematia mintii asupra materiei”. Oamenii cu care discutasem nu numai ca impartaseau aceasta convingere, dar o si foloseau ca baza pentru realizarea unor schimbari constiente in propria minte, in corp si in viata lor personala.

Ca sa inteleg cum au reusit acest lucru, am inceput sa studiez volumul din ce in ce mai mare de cunostinte referitoare la relatia dintre gandire si trupul fizic. A aparut un domeniu al stiintei numit psihoneuroimunologie, care a demonstrat legatura dintre minte si trup. Toate cele aflate pana acum pot fi descrise in urmatorii termeni usor accesibili: fiecare gand produce o reactie biochimica la nivelul creierului. Acesta elibereaza la randul sau semnale chimice transmise corpului, in care reactioneaza ca mesageri ai gandului. Gandurile care produc substantele chimice din creier ii permit corpului sa simta exact cum gandeati. Deci fiecare gand produce o substanta careia ii corespunde o senzatie in corp . In mod esential la fiecare gand de fericire, inspiratie, adica pozitiv, creierul produce o substanta care va fac sa va simtiti fericit, inspirat sau inaltat. De exemplu, cand anticipati o experienta placuta, creierul produce imediat un neurotransmitator numit dopamina, care stimuleaza creierul si corpul in asteptarea experientei respective si incepe sa va stimuleze. Gandurile pline de ura, de suparare sau autodepreciative determina creierul sa produca niste substante chimice numite neuropeptide, la care corpul reactioneaza corespunzator. Va simtiti dusmanos, furios sau lipsit de valoare. Iata cum gandurile devin neintarziat materie.

Atunci cand corpul reactioneaza la un gand printr-o traire, acest fapt declanseaza un raspuns in creier, care monitorizeaza si evalueaza constant starea corpului si observa ca trupul se simte intr-un fel anume. Ca raspuns la aceasta traire organica, creierul genereaza ganduri care produc mesageri chimici corespunzatori; incepeti sa ganditi cum simtiti. Gandirea creeaza simtire, iar apoi simtirea creeaza gandire, intr-un ciclu continuu.

Aceasta bucla duce in cele din urma la aparitia in corp a unei anumite stari, care determina natura generala a modului in care ne simtim si ne comportam. Numim acest lucru stare. Sa presupunem, de pilda, ca o persoana isi traieste o mare parte din viata intr-un ciclu repetat de ganduri si stari care au de-a face cu lipsa de securitate. In momentul in care gandeste ca nu e suficient de buna sau de desteapta, ori ”destul de…” in tot ceea ce face, creierul elibereaza substante chimice care produc un sentiment de insecuritate. Acum simte intocmai cum gandea. In momentul in care se simte nesigura, incepe sa gandeasca asa cum simte. Cu alte cuvinte, corpul o determina acum sa gandeasca. Acest gand duce la si mai multe sentimente de insecuritate , iar ciclul se autoperpetueaza. daca gandurile si sentimentele persoanei continua sa genereze an de an acelasi feedback biologic intre creier si corp, ea va trai intr-o stare de “insecuritate”.

Cu cat intretinem mai mult aceleasi ganduri, care produc la randul lor aceleasi substante chimice, care determina aceleasi stari in corp, cu atat gandurile ne schimba fizic mai mult. Astfel, in functie de ce gandim si simtim, ne cream starea. Lucrurile la care ne gandim, energia si intesitatea lor ne influenteaza in mod direct sanatatea, alegerile si deciziile si, in cele din urma, calitatea vietii.

Aplicand acest rationament la propria viata, multi dintre cei cu care am discutat isi dadeau seama ca unele dintre gandurile lor nu numai ca nu serveau sanatatii, dar ar fi putut fi tocmai starea principala a starilor de boala sau de nefericire. Zeci de ani, petrecusera aproape zi de zi complacandu-se in stari de anxietate, ingrijorare, tristete, gelozie, furie sau o alta forma de suferinta emotionala. Interlocutorii mei spuneau ca, gandind si simtindu-se asa timp indelungat, asta le produsese starile respective.

De aici, a aparut rationamentul potrivit caruia, pentru a-si schimba starea de sanatate fizica, era necesar sa-si abordeze propriile atitudini: complexe de ganduri stranse in serii de rutine. Atitudinea creeaza o stare aflata in directa legatura cu corpul. Astfel, cineva care doreste o sanatate mai buna trebuie sa-si modifice tiparele de gandire sau atitudini, cele noi ajungand in cele din urma sa-i schimbe starea. Ca sa reuseasca acest lucru, persoana respectiva ar trebui sa evadeze din ciclurile nocive reluate mereu de gandire – simtire, simtire – gandire si sa puna in locul lor altele, benefice.

De fapt, majoritatea gandurilor sunt idei create de noi si in care ajungem sa credem. A crede devine pur si simplu o obisnuinta. Sheila, de pilda, care suferea de tulburari digestive a observat cat de des se gandea la sine ca la o victima incapabila sa-si schimbe viata. Vedea cum astfel de ganduri ii declansasera un sentiment de neajutorare. Punerea sub semnul intrebarii a acestei convingeri i-a dat posibilitatea sa accepte ca mama ei nu facuse nimic prin care s-o impiedice sa-si urmeze propriile idealuri sau s-o convinga de contrariu. Unii dintre cei pe care i-am studiat spuneau ca aceste ganduri repetitive seamana cu niste programe de computer care functioneaza tot timpul, in fiecare zi, undeva in fundalul propriei vieti. Ei insisi fiind operatorii acestor programe, le puteau schimba sau chiar sterge.

Intuitia aceasta a fost esentiala. Intr-un anumit moment, toti cei cu care am vorbit au fost obligati sa infrunte ideea preconceputa potrivit careia gandurile nu pot fi controlate, alegand in schimb sa fie liberi si sa-si controleze gandirea. Toti decisesera sa puna capat proceselor negative de gandire care anticipasera si pregatisera producerea reactiilor chimice dureroase din corp si acum erau hotarati sa-si coordoneze gandurile si sa elimine rationamentele care le faceau rau.

Repetate suficient de des, gandurile constiente devin un mod inconstient de gandire. Ca sa dam un exemplu banal, cand invatam sa sofam, trebuie sa constientizam fiecare actiune. Dupa mult exercitiu, putem conduce 150 de kilometri, de la punctul A la punctul B, si fara sa ne amintim vreo portiune a traseului, pentru ca, de obicei, subconstientul se afla la volan. Toti am avut o astfel de senzatie de neconstientizare in timpul unei calatorii de rutina cu masina, simtind cum constientul se redeasteapta doar ca sa reactioneze la un zgomot neobisnuit la motor sau la huruitul unei anvelope sparte. Asa ca, daca persistam in aceleasi ganduri, acestea sunt constiente de la inceput, devenind in cele din urma inconstiente, programe automate de gandire. Neurostiintele au o explicatie foarte solida pentru modul in care se petrece acest lucru. Si, pana la sfarsitul acestei carti, veti intelege cum se realizeaza acest fenomen.

Gandurile inconstiente devin modalitati inconstiente de existenta, care ne afecteaza in mod direct viata, la fel ca si cele constiente. Ca toate gandurile, si acestea declanseaza reactii biochimice care au ca rezultat comportamente, iar gandurile noastre repetitive, inconstiente produc tipare automate de comportament, dobandite, aproape involuntare, niste obisnuinte care se fixeaza si se consolideaza sub forma de conexiuni neurologice.

Pentru a intrerupe ciclul unui proces de gandire devenit inconstient, este nevoie de o actiune constienta si de efort. Mai intai, trebuie sa evadam din propria rutina, ca sa ne putem privi viata din afara. Prin contemplare si autoreflectie, putem deveni constienti de scenariile noastre inconstiente. Dupa aceea astfel de ganduri trebuie observate fara sa reactionam la ele, astfel incat acestea sa nu mai declanseze reactiile chimice automate care duc la aparitia comportamentului habitual. In sinea noastra, posedam cu totii un nivel de constienta de sine care ne poate observa gandurile. Trebuie sa invatam sa ne separam de aceste programe si, atunci cand reusim, le putem domina in mod voit. In sfarsit, putem exercita control asupra propriilor ganduri, prin aceasta distrugand din punct de vedere neurologic ganduri care au fost fixate si consolidate in creier.

Cunoscand de la neurostiinte faptul ca gandurile produc reactii chimice in creier, ar fi logic ca gandurile sa aiba un efect oarecare asupra corpului fizic, modificandu-se starea interioara. Gandurile nu numai ca au o importanta concreta pentru modul in care traim, dar devin concrete in chiar corpul nostru. Gandurile au substanta si devin substanta.

Din convingerea ca gandurile sunt reale si ca modul de gandire al oamenilor le influenteaza direct sanatatea si viata, persoanele respective si-au dat seama ca necazul lor provenea de la insesi procesele lor de gandire. Ele au inceput sa-si analizeze viata. Cand le-a venit inspiratia si au dobandit sarguinta necesara ca sa-si schimbe modul de gandire, si-au putut revitaliza sanatatea. O noua atitudine se poate transforma intr-o noua obisnuinta.

Antreneaza-ti creierul – Joe Dispenza

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Nu exista alt timp, in afara de acum

Al doisprezecelea secret

Nu exista alt timp, in afara de acum

imagesAu fost momente cand toata viata mea avea sens. Stiam exact cine sunt. Oamenii din viata mea se aflau acolo, fiecare cu un motiv. In mod clar, stiam ca motivul este iubirea –astfel ca, pentru moment, puteam sa rad de ideea absurda ca as avea dusmani, sau ca as fi un strain in aceasta lume.

Perfectiunea are un mod misterios de a se strecura inauntru si afara din timp. Imi imaginez ca sunt putini aceia care nu au simtit genul de clipa pe care tocmai ai descris-o, dar nu am intalnit nicio persoana care sa poata sa pastreze acea clipa. Insa oamenii vor asta cu disperare – si, adesea, aceasta foame le motiveaza viata spirituala. In traditia budista, exista o multime de exercitii dedicate mintii deplin constiente – o stare de constienta, in care poti fi constient de momentele perfecte. Sa speram ca toate vor deveni perfecte. Dar, ca sa fiti constienti, trebuie mai intai sa va surprindeti cand sunteti inconstienti – lucru extrem de dificil; la urma urmei, a fi inconstient poate fi definit ca a nu sti ca nu esti constient.

Toate aceste alunecusuri mi-au dat de furca, pana cand cineva mi-a spus: “E ca atunci cand esti fericit. Cand esti fericit, esti doar fericit. Nu trebuie sa te gandesti la asta. Si apoi vine o clipa cand spui cu voce tare: “Chiar ma simt fericit acum, iar fericirea incepe sa dispara. De fapt, poti sa risipesti vraja, doar gandind cuvintele: Sunt fericit acum.”

Acest exemplu mi-a explicat ce inseamna sa ai mintea complet constienta: inseamna sa surprinzi momentul prezent, fara cuvinte sau ganduri. Putine lucruri sunt mai usor de descris si mai greu de facut, decat asta. Piatra de incercare este timpul. Timpul e la fel de alunecos ca si acel moment binecuvantat,dinainte de a spune: “Acum sunt fericit”. Sa fi fost momentul acela cu adevarat trecator – sau este etern?

Multi dintre noi luam de buna afirmatia ca timpul zboara – adica, trece prea repede. Dar, de fapt, in starea de minte complet constienta, timpul nu trece deloc. Exista numai un singur moment de timp, care se reinnoieste mereu si mereu, cu o varietate infinita. Astfel, secretul in ceea ce priveste timpul este ca el exista doar asa cum ne gandim de obicei la el. Trecutul, prezentul si viitorul sunt doar niste cutii mentale, pentru lucrurile pe care vrem sa le tinem aproape sau departe de noi; spunand ca “timpul zboara”, conspiram ca sa impiedicam realitatea sa se apropie prea mult. Sa fie timpul un mit, pe care il folosim doar cand ne convine?

Dr. Deepak Chopra – Cartea Secretelor

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

Crearea realitatii-Crearea sanatatii

mind-blowing-554x260Trupul-minte uman este o parte a unui camp de inteligenta constient, ganditor. In fiecare secunda a existentei, expresia locala pe care o numim “trup-minte” schimba energie si informatie cu expresia nonlocala pe care o numim “univers”. Singura problema este ca noi facem acest lucru in mod inconstient. Un om obisnuit gandeste aproximativ saizeci de mii de ganduri pe zi. Acest fapt nu este deloc surprinzator. Ceea ce este putin tulburator este ca 95 de procente din gandurile pe care le avem astazi sunt identice cu gandurile de ieri. In fiecare zi, cream in mod inconstient aceleasi tipare de energie, care dau nastere aceleasi expresii fizice a trupului.

Imaginati-va ca, o data pe an, ati putea sa schimbati toate caramizile din care e construita o cladire, dar, din obisnuinta, sau pentru ca, pur si simplu, nu va vine o idee mai buna, ati tine cu dintii de conceptia ca nu exista decat un singur fel de a construi acea cladire. Prin urmare, ati aseza caramizile in aceleasi locuri, an dupa an, si ati obtine aceiasi constructie. Ei bine, daca aveti impresia ca trupul slabeste cu timpul, ca imbatraneste sau se poate imbolnavi, aceasta credinta va fi transpusa in tiparele de energie corespunzatoare.

Fiecare interpretare pe care o facem, in orice moment, are un efect asupra tiparelor de energie ale trupului. Dar putem sa schimbam aceste tipare, fiindca noi suntem cei care le-am creat de la inceput. Avem puterea de a face alegeri. Dar majoritatea oamenilor sunt victime ale gandirii societatii, se afla sub hipnoza conditionarii sociale. Simturile noastre proceseaza mai putin de o miliardime dintre stimuli ce ne stau la dispozitie, iar conditionarea sociala accentueaza lucrurile pe care noi le credem posibile si le elimina pe acelea pe care nu le credem posibile. Trebuie sa ne trezim si sa depasim aceasta hipnoza; trebuie sa depasim conditionarea sociala, la un nivel mai profund. Cum putem face asta? Observand intregul proces si devenind constienti de el. Atunci ne dam seama ca exista mai multe variante.

Deepak Chopra – Putere, libertate si gratie divina

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: