Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘hotarare’

De la decizie la actiune

invatareOrice lucru nou am invata si l-am duce pe o treapta de maiestrie si arta, urmam patru pasi de baza:

  1. La inceput, suntem inconstient de nepriceputi, nu stim nici macar ca nu stim.
  2. Pe masura ce inaintam cu invatatul si constientizam ce dorim, devenim constient nepriceputi.
  3. In timp ce ne pregatim sa incepem procesul de demonstrare (punerea in practica, actiunea), si daca insistam sa aplicam cele invatate, ajungem in cele din urma constient priceputi, adica putem efectua o actiune cu un anumit grad de efort constient.
  4. Daca mergem mai departe, aplicandu-ne constientul asupra propriei demonstratii si reusim sa realizam actiunea in mod repetat, devenim inconstient de priceputi. La inceputul procesului de schimbare, aici vrem sa ajungem.

Acum cativa ani, m-am hotarat sa invat sa folosesc snowboardul. Eram inconstient de nepriceput. In momentul in care am decis ca vreau sa invat acest lucru nou, am patruns pe teritoriul constientizarii nepriceperii – stiam ca nu stiu s-o fac. Prin procesul de instruire, prin care am capatat cunostinte despre cum se face si in cadrul caruia mi-am pus cunostintele respective in practica, am facut trecerea la constientizarea priceperii, adica trebuia sa ma gandesc la ce aveam de facut aproape in fiecare clipa ca sa stau drept, sa raman la poalele dealului si sa nu pierd controlul. Trebuia sa fiu constient clipa de clipa, sa nu pierd din minte hotararea si, cand mi-am pierdut concentrarea, rezultatul a fost destul de dureros. Formula aceasta se aplica indiferent ce invatam – un sport, o atitudine, o virtute sau o trasatuta supranaturala. A stapani ceva inseamna a-l transforma intr-o amintire implicita si a-l face sa para usor de facut.

In timp si cu mai mult exercitiu si cu mai putine cazaturi, am reusit sa ajung pana jos fara sa fiu nevoit sa-mi reamintesc tot ce fusesem invatat despre snowboard. Pe urma, corpul a trebuit sa se relaxeze suficient ca sa-l transforme intr-o a doua natura, care sa nu mai solicite atata efort. Am inceput sa ma gandesc mai putin si sa-mi las corpul sa-si aminteasca ce sa faca. Cand am ajuns in punctul in care nu mai eram nevoit sa ma gandesc la ce faceam si am reusit pur si simplu s-o fac, ma aflam in etapa in care eram inconstient de priceput.

Joe Dispenza – Antreneaza-ti creierul

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Prezentul e in afara timpului

598605_452004484835498_1746619164_nCei cu care am discutat stiau ca si altii inaintea lor se vindecasera singuri, asa ca erau incredintati ca si ei puteau face asa ceva, nelasandu-si insa vindecarea la voia intamplarii. Speranta si dorinta nu sunt suficiente. Sa stii doar ce ai de facut nu este de ajuns. Insanatosirea obliga aceste persoane sa se regandeasca tot timpul si sa creeze mereu si in mod deliberat rezultatele dorite. Fiecare trebuie sa atinga un nivel de hotarare absolut ferma, de vointa neabatuta, de pasiune interioara si de concentrare deplina, sau, in cuvintele lui Dean: „Tot ce ai de facut e sa te hotarasti!”

O astfel de abordare necesita un mare efort. Pentru toti cei implicati, primul pas a fost decizia de a transforma acest proces in cel mai important lucru din viata, ceea ce a insemnat iesirea din rutina, eliberarea de obisnuinte, de activitatile sociale statornicite, de privitul la televizor si asa mai departe. Daca si-ar fi pastrat obisnuintele, ar fi fost in continuare aceleasi persoane in care se cuibarise boala. Ca sa se schimbe, ca sa nu mai fie cei dinainte, nu mai puteau proceda la fel.

In schimb, acesti razvratiti se asezau in fiecare zi si incepeau sa se reinventeze, lucru mai important pentru ei decat orice altceva, dedicandu-i fiecare clipa de timp liber. Toti exersau cum sa-si observe obiectiv gandurile deja consacrate, cu care se familiarizasera. Refuzau sa-si ocupe mintea cu altceva decat cu ceea ce doreau. Lucru care poate parea destul de usor de facut cand te confrunti cu o problema grava de sanatate. „La urma urmei, viata mea e in mainile mele.” dar nu suferim cu totii de cate ceva – fizic, emotional sau sufleteste -, care ne afecteaza calitatea vietii? Oare suferintele acestea nu merita sa ne concentram atent atentia asupra lor?

Sigur ca oamenii despre care vorbesc au fost nevoiti sa infrunte convingerile inguste, sa-si invinga indoiala de sine si teama. Au fost nevoiti sa-si nege atat vocea interioara cotidiana, cat si vocile celor din afara, mai ales cand ii indemnau sa-si faca griji si sa se concentreze asupra rezultatelor clinice prognosticate pentru boala de care sufereau.

Aproape toti spuneau ca acest nivel de constiinta nu e usor de atins. Inainte nu-si dadusera niciodata seama cata palavrageala e intr-o minte neantrenata. La inceput s-au intrebat ce s-ar fi intamplat daca ar fi revenit la vechile tipare de gandire. Vor avea oare puterea sa nu se lase atrasi de vechile obisnuinte? Vor fi in stare sa-si constientizeze tot timpul gandurile? Exersand insa, au descoperit ca, ori de cate ori se intorceau la vechiul sine, isi dadeau imediat seama de scapare si puteau stopa programul care le fusese obicei. Cu cat exersau mai mult concentrarea asupra propriilor ganduri, cu atat se usura procesul si cu atat erau mai increzatori in propriul viitor. Impacati si calmi, alinati de o senzatie de limpezire, noul sine capata forma.

Interesant este faptul ca toti subiectii mi-au relatat ca traisera un fenomen care devenise parte integranta din noua lor viata. In perioadele prelungite de introspectie si reflectie asupra reinventarii de sine, devenisera atat de implicati in concentrarea asupra prezentului si a propriului scop, incat li s-a intamplat ceva remarcabil: au pierdut complet notiunea propriului corp, de timp si spatiu – , simtind ca nimic altceva in afara propriilor ganduri nu mai era real.

Dati-mi voie sa formulez din urmatoarea perspectiva: in mod obisnuit, constientizam trei lucruri:

  • Intai de toate, suntem constienti ca existam intr-un corp. Creierul nostru primeste feedback despre ce se intampla in interiorul corpului si despre stimulii primiti din mediul inconjurator, noi descriind cele simtite de corp sub forma de senzatii fizice.
  • In al doilea rand, suntem constienti de mediu. Spatiul din jur este legatura noastra cu realitatea exterioara; suntem atenti la obiectele, oamenii si locurile din jur.
  • In sfarsit, simtim trecerea timpului; ne organizam viata in cadrul conceptului de timp.

Cu toate acestea insa, atunci cand se concentreaza in interior, prin autocontemplare, cand exerseaza mental noi posibilitati de a deveni altcineva, oamenii sunt in stare sa se confunde atat de adanc in propriile ganduri, incat, cateodata, atentia li se detaseaza complet de corp si de cele din jur, care par a se topi sau disparea. Dispare chiar si conceptul de timp, desi asta nu inseamna ca nu se gandesc la timp, dar, cand deschid ochii dupa astfel de perioade, li se pare ca n-a trecut mai mult de un minut sau doua, ca sa descopere ca, de fapt, s-au scurs ore intregi. In astfel de momente, suntem eliberati de griji si durere. Ne disociem de senzatii si de orice factor de mediu. Ne putem adanci atat de tare in procesul de creator, incat uitam de noi insine.

Cand apare un astfel de fenomen, persoana respectiva nu constientizeaza nimic altceva decat propriile ganduri. Cu alte cuvinte, singurul lucru real din punctul sau de vedere, este faptul ca e constienta de gandurile ei. Aproape toti au afirmat acelasi lucru si cam in aceleasi cuvinte: „Mintea imi era in alta parte”, spunea unul din ei, „unde nu era nimic sa ma distraga, nu exista timp, eram lipsit de corp, nu exista nici un lucru – nimic in afara de gandurile mele.” Deveneau efectiv netrupesti, nemateriali, extratemporali; isi pierdusera orice asociere prezenta cu fiintarea, „eul” sau „sinele”, si deveneau nimeni.

Asa cum aveam sa aflu ulterior, aceasta stare le permitea sa inceapa procesul transformarii in exact ce-si imaginau. Prin lobul sau frontal, creierul uman are capacitatea de a reduce la tacere stimulii transmisi de corp sau de mediu precum si senzatia scurgerii timpului. Cele mai recente cercetari din tehnologia imagisticii cerebrale functionale au dovedit ca, in conditii de reala concentrare, circuitele cerebrale asociate cu timpul, spatiul si senzatiile / miscarile / perceptiile senzoriale ale corpului se domolesc literalmente. Ca fiinte umane, avem privilegiul sa ne facem gandurile mai reale decat orice altceva, in astfel de situatii creierul inregistrand impresiile in cutele profunde al propriului tesut. Aceasta pricepere ne permite sa incepem reconfigurarea circuitelor cerebrale si sa pornim procesul de schimbare a vietii.

Antreneaza-ti creierul – Joe Dispenza

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: