Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘frica’

De ce repetam aceleasi greseli? Cum iesim din buclele vicioase?

greseli......

In termenii Sinelui nu exista greseli. Exista doar dorinta de a experimenta o situatie si de a invata din ea. De a o arhiva in minte sub forma intelepciunii, dupa ce ai gustat emotia adiacenta ei.

Daca e sa repetam fraza in termenii Sinelui: „De ce repetam in viata aceleasi experiente?” atunci raspundem:”Deoarece nu ne-am desprins de emotia care o genereaza si nu am arhivat experienta ca fiind inteleasa”.

Mecanismul este acesta: Cand treci printr-o experienta intensa (indiferent de valenta ei: pozitiva sau negativa)  primul lucru cu care iei contact este chiar acest ocean de emotii, trairi, senzatii. Mintea este inundata de acest ocean si nu prea poti reflecta imediat asupra experientei traite, doar esti in ea (de exemplu te-ai certat cu partenerul, va aruncati vorbe grele, unul dintre voi pleaca din casa, lipseste toata noaptea. Dimineata va priviti obositi si nu mai continuati nimic. Mintea e plina de durerea noptii. Nici nu stiti cum sa va impacati.) Dupa cateva zile, mintea se deconecteaza de emotii si incepi sa te intrebi: „Oare ce am vrut, de fapt, cand am inceput discutia?” Acest „De fapt” te mentine in pozitia observatorului, un loc neutru emotional, care te ajuta sa intelegi „dansul celor doi” in conflict, sau jocul tip „ping-pong” al replicilor. Intelegi ca te-ai certat si pe marginea tuturor conflictelor de luna trecuta pe care nu le-ati incheiat cu o concluzie concreta, si mai intelegi ca ai fi putut sa te opresti oricand daca nu te-ai fi gandit ca celalalt trebuie sa faca primul asta. Nu ai vrut sa fii tu primul care se opreste si, ca atare, ai participat la „dans” pana la final. Acum, din afara, pare vizibila responsabilitatea ta si INTELEGI ca nu puteai avea o alta experienta cata vreme ai decis sa actionezi in felul in care ai facut-o atunci. Ei bine, acest moment de INTELEG este primul pas in Resetare.

Daca nu ajungem la aceasta intelegere, ne vom angaja mereu in aceste comportamente care nu ne servesc, nici nu ne ajuta sa evoluam, si vom experimenta in mod repetat, aceeasi dezamagire, durere, suferinta. In plus, mintea noastra consolideaza un shortcut, sau o scurtatura pentru acea topica si, in timp, va fi nevoie doar de o mica scanteie pentru a face sa escaladeze intreg conflictul, inclusiv cel din trecut.

La o scara mai larga – deja nu mai vorbim de clasicul conflict mental si putem vorbi de marele esec in viata. Acest „mare esec” este, de fapt, esecul mintii de a accepta ca este posibil succesul pentru tine. Oamenii nu au numai frica de esec ci si frica de succes. Frica de a reusi – asta ar insemna sa renunte la obiceiul lor de a-si plange de mila, de a se considera in secret nedreptatiti, sau sa renunte la obiceiul de a se lasa compatimiti de ceilalti si salvati de eroul lor preferat. Unii oameni nu ies din bucle, pentru ca, pur si simplu, au gasit cateva persoane cu care construiesc zilnic bucla, prefacandu-se ca nu pot sa se opreasca.

Ca o scurta sinteza – blocajul constant in situatii neplacute de viata se datoreaza in primul rand mintii care se autosaboteaza prin programul fricii de esec (de ce ti-e frica nu scapi) sau de succes (daca am succes va trebui sa ma schimb).

In al doilea rand, datorita sistemului in care traiesti, care mentine nonschimbarea ta prin mai multi actori care participa la jocul tau: mereu va fi cineva care se va bucura de esecul tau, sau te va salva de la el, cineva care ofera solutii si altii care sa se planga de tine……si lista continua.

Si in al treilea rand, datorita faptului ca nu esti obisnuit sa te pui in pozitia de Observator sau martor al vietii tale, si atunci nu poti incheia bucla spunand: Da, acum inteleg, chiar cred ca tot raul a fost spre binele meu. Si ceea ce am judecat atunci intr-un fel, acum imi apare intr-o noua perspectiva. Acum inteleg de ce am ales in acel fel atunci, si acum fac alte alegeri in viata mea. ACUM, prin ce am invatat, stiu ca pot face alte alegeri.

Cum te ajuta Sinele in aceasta ecuatie? Prin faptul ca faci o pauza din tot caruselul vietii, te asezi alaturi observind cu atentie si fara sa judeci, intreaga scena, dintr-o perspectiva mai larga, ca si cum ti-ai vedea orasul in harta intregii tari. Prin faptul ca, observand suficient de mult timp, castigi o stare de claritate mentala prin care intelegi si perspectiva celuilalt fara sa te mai simti amenintat de ea. Si, nu in ultimul rand, prin pacea cu care accepti solutiile care iti vin dintr-o data in minte, de parca au fost dintotdeauna acolo. Aceasta este experimentarea alinierii Sine-Minte.

Autor, Diana Ciubotaru, Psihologul din Iasi

Anunțuri

Poveste…

ganduri de suflet“Am sa-ti spun povestea maimutei inchise intr-o camaruta din turnul unui castel. Nimic nu se intampla in camera aceea, iar maimuta era nelinistita. Ea se putea distra doar mergand la fereastra si privind lumea de afara. Aceasta activitate i-a captat atentia pentru o vreme, dar apoi a inceput sa se gandeasca la situatia sa. Cum de ajunsese in acest turn? De ce fusese prinsa si inchisa aici? Dispozitia ei a inceput sa se schimbe. Nu avea ce sa faca si nici cu cine sa vorbeasca. Gandurile acestea o deprimara tot mai mult. Camera parea sa se micsoreze in jurul sau. Maimuta a inceput sa naduseasca, agitata. Nu, isi dadu ea seama brusc, nu sunt intr-o camera, sunt in Iad. Rapid, depresia s-a transformat in angoasa, iar angoasa in chin. Maimuta a inceput sa vada peste tot in jur demoni care-i starneau toate durerile inimaginabile. Asta este, s-a gandit ea.  Sunt in Iadul etern. Astfel continua chinul, inrautatindu-se tot mai mult. Maimuta nu vedea nicio cale de scapare. Dar, incet-incet, s-a obisnuit cu durerea. Cat timp trecuse? Nu-si amintea. A hotarat sa accepte locul in care se afla. La urma urmelor, nu era o camera chiar atat de ingrozitoare. De fapt, era chiar placut sa fie singura si sa priveasca pe fereastra, toate lucrurile fascinante care se petreceau afara. Incet – incet, demonii au incetat sa o mai tortureze si s-au retras. Ea a inceput sa se simta mai bine si, curand, a venit si ziua in care se simtea optimista. A devenit tot mai vesela, iar apoi…”

Ramana s-a intrerupt.

“Sunt sigur ca iti dai seama incotro se indreapta aceasta poveste.” Savitri a incuviiintat.

“Maimuta a mers in Rai.”

“Exact. A inceput sa se simte tot mai bine, pana cand s-a imaginat in Paradis si, in loc sa fie pedepsita de demoni, a fost alintata de ingeri. Ah, a gandit ea, sunt in beatitudine eterna.”

“Pana cand s-a plictisit.” Ramana a incuviintat.

“Maimuta este mintea, care sta singura in turnul mintii. Pe masura ce mintea se extinde datorita placerii si se contracta din pricina durerii, creeaza toate lumile posibile, crezand mereu in propriile-i creatii. Ea va crede in Rai pentru o vreme, dar apoi se va instala plictiseala care, fiind samanta nemultumirii, o va atrage inapoi in Iad.”

Savitri se simtea descurajata.

“Asadar suntem prinsi in cursa.”

Doar daca accepti sa fii prinsa in cursa. N-am spus ca turnul e incuiat”, a zis Ramana.

“Exista un spatiu infinit dincolo de zidurile castelului. Iti poti duce mintea dincolo de ziduri. Afara exista libertatea si, atunci cand o obtii, nu mai trebuie sa mergi in Rai sau in Iad.”

Deepak Chopra – Viata dupa moarte. Puterea dovezilor.

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Citat

Ghid practic – legatura minte – emotii (1)

Patru emotii de baza

happyCe sunt emotiile? Emotiile sunt trairi complexe care au componente mentale, fizice si comportamentale. Mental, ne simtim emotiile si trairile ca fiind placute sau neplacute. Fizic, le simtim ca o constientizare sau ca o tensiune puternica. Comportamental, ne simtim trairile si emotiile ca un impuls de a actiona.

La intalnirea cu sarpele, am evaluat mental evenimentul ca fiind placut sau amenintator. Fizic, respiratia si pulsul mi s-au accelerat. Comportamental, am simtit un impuls puternic sa actionez: lupta sau fugi.

Cele patru emotii de baza ale oamenilor sunt frica, furia, tristetea si bucuria sau satisfactia (Goleman, 1995). Frica sustinuta traita in mai multe situatii diferite devine anxietate. Furia este o emotie puternica de neplacere si antagonism. Tristetea care se mentine pe o durata mai mare devine depresie. Satisfactia reprezinta o tarie de bine si emotii placute, fara multa anxietate, furie si depresie. SOS Ajutor pentru emotii se focalizeaza asupra acestor emotii de anxietate (frica puternica), furie, depresie (tristete puternica) si satisfactie. Haideti sa vorbim acum despre inteligenta emotionala si ce legatura are aceasta cu emotiile noastre.

Inteligenta emotionala

Exact asa cum oamenii difera ca nivel al inteligentei generale, acestia sunt diferiti si in privinta inteligentei emotionale. Inteligenta emotionala inseamna intelegerea si managementul propriilor emotii (Goleman, 1995).

Un nivel ridicat al inteligentei si o buna educatie nu ne garanteaza controlul asupra emotiilor sau succesul in viata. Emotiile intense si toleranta scazuta la frustrare ne pot sabota daca nu sunt gestionate corespunzator.

Succesul si recunoasterea din partea colegilor erau scopuri centrale pentru Silviu, un tanar doctor in psihologie. Fiind vulnerabil emotional la critica, odata a devenit atat de implicat in sustinerea cercetarii lui la o conferinta, incat i-a tras un pumn in nas unui coleg. Defensivitatea lui, lipsa controlului emotional, critica colegilor si, in cele din urma, a sefului de department l-au costat locul de munca. Silviu este un exemplu de persoana inteligenta si bine educata, a carui lipsa de intelegere a emotiilor si gestionarea slaba a acestora i-au sabotat scopurile.

Un management slab al emotiilor poate crea problem in relationarea noastra. Tipetele de furie, “Te urasc!” catre copii sau catre alte persoane apropiate ne deterioreaza relatiile cu acele persoane.

Inteligenta dvs. emotionala contribuie probabil mai mult la un trai fericit si satisfacator decat inteligenta dvs. generala.  Din moment ce inteligenta emotionala este mai degraba invatata decat mostenita, aceasta poate fi imbunatatita. In capitolele urmatoare, SOS va invata anumite metode specifice cu scopul de a va face capabili sa va gestionati emotiile. Acum haideti sa luam in considerare componentele inteligentei emotionale.

Inteligenta noastra emotionala se compune din cinci abilitati (Goleman, 1995). Acestea include:

  • Cunoasterea emotiilor;
  • Gestionarea emotiilor;
  • Recunoasterea emotiilor celorlalti;
  • Gestionarea relatiilor cu ceilalti;
  • Auto-motivarea pentru atingerea propriilor scopuri.

Sa ne uitam pe scurt la fiecare dintre aceste componente ale inteligentei emotionale. Prima abilitate, cunoasterea propriilor emotii, inseamna constiinta de sine, intelegerea trairilor noastre principale si abilitatea de a ne denumi propriile emotii. Sa ne cunostem emotiile inseamna, de asemenea, sa fim constienti de propriile afirmatii din cadrul monologului interior si de gandurile automate care ne acompanieaza emotiile si dispozitia.

Ce-a de-a doua abilitate, gestionarea propriilor emotii, este, intr-un grad ridicat, dependenta de cunoasterea propriilor emotii, de gandurile noastre automate si de propriile afirmatii din cadrul dialogurilor interioare. Invatarea unor modalitati de management al propriilor emotii este decisiva pentru succesul in viata si este scopul principal al SOS. Multi oameni incearca sa-si calmeze emotiile mancand in exces, consumand alcool, droguri sau muncind exagerat. Aceste modalitati dezadaptive de a ne calma duc la probleme emotionale si relationale crescute.

Managementul eficient al propriilor emotii include:

  • Sa ne linistim si sa ne calmam cand suntem suparati;
  • Practica auto-controlului;
  • Managementul furiei;
  • Controlul impulsurilor;
  • Exprimarea emotiilor in momentul si locul potrivit;
  • Evitarea anxietatii, furiei si depresiei prelungite;
  • Gestionarea infrangerilor si stagnarilor care apar inevitabil in viata;
  • Sa prevenim ca emotiile negative sa ne domine judecatile si rezolvarea problemelor.

Doua ingrediente suplimentare pentru managementul propriilor emotii, considerate in mod particular importante de SOS, sunt:

  • Tolerarea frustrarii;
  • Acceptarea si valorizarea propriei persoane.

„SOS Ajutor pentru emotii – Managementul anxietatii, furiei si depresiei” – Lynn Clark

Maine continuam,
De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

„Mintea este rezultatul interacţiunii Conştiinţei cu creierul”

                                                                                                                                                 www.ziarulevenimentul.ro/stiri/Interviu/a-mintea-este-rezultatul-interactiunii-constiintei-cu-creierula–59760.html

Interviu cu psihologul Diana Ciubotaru

Diana Ciubotaru

Tot ceea ce ne înconjoară este rezultatul gândurilor noastre, al acţiunilor şi al emoţiilor. Fiecare dintre noi, conştient sau nu, creează. Uneori creăm lucruri bune, situaţii fericite, alteori naştem adevărate dezastre. Ne putem îmbolnăvi şi vindeca singuri. Am încercat să desluşim mecanismele minţii cu ajutorul psihologului Diana Ciubotariu, care ne-a ajutat să înţelegem cum ne creăm realitatea.

– Vorbim mereu despre minte, în lipsa cărei nu-mi imaginez cum am putea „funcţiona”. Ce este mintea?

– Ca sa putem defini mintea avem la dispoziţie un puzzle de concepte: creier, conştiinţă, emoţii, observator, sine, energie şi realitate. Imediat după momentul concepţiei, oul fecundat începe să se dividă şi în câteva ore se transformă în ceva cu totul diferit. Nu se ştie ce anume declanşează comanda ca, dintr-un amalgam de celule, doar câteva să se diferenţieze în crearea corpului şi altele să se diferenţieze în crearea creierului. Cine dă acea comandă atât de corect încât nu te trezeşti cu mâna crescută prin creier sau cu un ochi în talpă? Răspunsul este la ceea ce numim Spirit, Sine, Observator. ADN-ul este doar o bancă de date, dar este nevoie să fie folosită corect şi animată. De aceea, o celulă vie are conştiinţă sau are Spirit, dar o celula moartă e doar o carcasă goala. Un argument în acest sens vine din cercetările asupra experienţelor de extracorporalitate ce au arătat că oamenii care, din diverse motive au trăit senzaţia ieşirii din corpul fizic, într-un fel sau altul au fost conştienţi de ei, dar nu şi de corpul lor, mai ales când funcţiile lor fiziologice au fost oprite pentru minute bune. Asta demonstrează ceva foarte important – conştiinţa nu este un efect al funcţionarii creierului, ci este ceva care animă creierul sau îl infuzează, şi determină o serie de efecte măsurabile asupra lui şi întregului corp.

Mintea este un mecanism uriaş de adaptare pe care omul îl foloseşte în ceea ce se numeşte viaţă şi evoluţie. Ea s-a transformat de-a lungul timpului odată cu experienţele pe care omul le-a trăit şi stocat şi odată cu dezvoltarea infrastructurii organice care o susţine – creierul. Mintea creşte odată cu noi, de la naştere până la moarte.

– Dar gândul? Cum de se întâmplă să avem gânduri frumoase sau ameninţătoare?

– Mintea este intim legată de creier şi, în acelaşi timp, pentru explicarea ei avem nevoie de un nou termen: Conştiinţa. Dacă e sa fim mai exacţi, mintea este rezultatul interacţiunii Conştiinţei – ca flux universal de informaţie, cu creierul – privit ca o imensă unitate de emisie-recepţie, prin neuronii săi care se supra-specializează pe diverse arii neuronale, în primirea unor informaţii diferenţiate. Creierul receptează o anumită informaţie pe care a captat-o din fluxul universal de conştiinţă şi o traduce prin intermediul neuronilor într-o imagine, care la nivel subiectiv, al percepţiei subiective, este tradus ca un gând. Spunem deseori că „Mi-a trecut un gând prin minte”. E ca şi cum creierul ar „îngheţa” din marele râu al conştiinţei doar o anumită informaţie. Mintea este interfaţa care dă un sens logic acelei imagini în contextul vieţii persoanei. Adică, o pune într-un continuum temporal – azi, mâine, ieri, anul viitor – o leagă de ceea ce persoana ştie deja, de aspiraţiile sau de temerile sale. ?n felul acesta, gândul capătă sens şi poate fi valorificat ca idee creatoare sau, dimpotrivă, poate bloca persoana, fiind o sursa de stres şi frică, atunci când imaginea descărcată este ameninţătoare.

– Uneori se întâmplă să măcinăm aceleaşi gânduri, să repetăm aceleaşi acţiuni, chiar dacă nu sunt tocmai benefice pentru noi. De ce facem acest lucru?

– Mintea funcţionează ca o interfaţă care poate rula zeci de programe simultan, ca un computer uriaş care are capacitatea de a lua decizii în numele tău. Practic, ne putem închipui laptopul de acasă, de zeci de mii de ori mai performant care, conectat la reţeaua de internet, face în numele tău toate operaţiunile posibile on-line, după ce l-ai învăţat iniţial toate acestea. Ulterior, laptopul tău învaţă din propria lui experienţă şi nu te mai întreabă, ci începe să aibă iniţiative, în funcţie de ceea ce i-ai dezvăluit ca ar fi dorinţele şi preferinţele tale şi în funcţie de ceea ce tu i-ai spus că e adevărat sau fals, corect şi incorect, bine sau rău. Mai mult, ia decizii în numele tău, în funcţie de scopurile tale, pe care i le pui în faţă zilnic. Este un executant foarte conştiincios care încearcă în permanenţă să se upgradeze şi să fie avansat în funcţie, prin acţiuni din ce în ce mai complexe în spectrul deciziilor. Devine atât de comod pentru tine încât îl laşi să facă toată treaba, mai ales că o face atât de bine uneori încât nu mai ştii dacă ai decis tu sau a a decis computerul pentru că îţi ştie atât de bine nevoile.

– Până aici totul pare în regulă. Şi totuşi, cum cream realitatea cu ajutorul acestui computer? Cine este cel care priveşte ecranul computerului şi decide dacă îl mai foloseşte sau mai şterge din programe?

– De aici încolo răspunsul vine de la fizica cuantică. Cel care priveşte ecranul este Observatorul cuantic, cel care colapsează realitatea, sau transformă gândul care apare pe ecran, în materie. Acest concept al observatorului sau martorului îl regăsim în spiritualitate sub forma Spiritului sau a Sinelui. ?n esenţă, Spiritul, Sinele sau Observatorul este cel care conduce şi ghidează mintea în tot demersul ei de a crea realitate, de a transforma realitatea sau de a gestiona în orice fel realitatea. Din acest punct pot apărea nişte situaţii interesante. De exemplu, o minte care a fost lăsată să facă totul singură, fără ca ea să mai consulte observatorul, va începe să creadă, încet, încet, că ea este observatorul. Adică îşi va aroga toate drepturile tale ca şi cum tu nu ai existat niciodată, şi începe să aibă o conştiinţă a ei proprie, diferită de observator. Adică începe să se separe de Sine.

– Ce se întâmplă din acest moment, al separării?

– Mintea separată va începe să acumuleze cât mai mult, pentru a se adapta din ce în ce mai bine la mediu şi a asigura corpului o existenţă cât mai confortabilă. Dintr-o dată, mintea şi corpul sunt pe cont propriu. Mintea se simte extrem de responsabilă pentru a face faţă unei lumi externe pline de ameninţări sau provocări. ?şi aminteşte vag de o forţă mai mare decât ea, dar o vede undeva departe şi începe să-i adreseze rugăminţi în momentele ei de durere şi slăbiciune. Mintea începe să creadă că este Singură şi are nevoie de un protector pe care să-l ţină mereu aproape. Faţă de momentul naşterii când Sinele abia crea mintea, pas cu pas, odată cu dezvoltarea accelerată a creierului, acum mintea e mare, a acumulat foarte multe, dar e separată de Sine. Separarea s-a făcut treptat şi insidios, pe măsură ce minţii i s-au implementat programe care să-i dea iluzia că e pe cont propriu şi că este prizoniera realităţii, nicidecum creatoarea ei. Mintea a creat un cuşcă în care a intrat, s-a prefăcut că e încuiată şi apoi a uitat că poate oricând ieşi de acolo. Mintea a devenit propria ei prizonieră.

– E ca şi cum te-ai trezi într-o dimineaţă şi crezi că eşti computerul, ai uitat că tu l-ai creat

– Ca şi computer, îţi aminteşti că este cineva care te-a creat, dar nu îţi aminteşti că tu eşti, de fapt, acela. Urmează o adevărată comedie umană, în termenii spiritului, în care tu te porţi ca şi cum nu ştii că eşti tu, ca un actor care a urcat pe scene să joace rolul vieţii lui, dar când a coborât de pe scenă a uitat că e doar un rol şi continuă să îl joace neperturbat.

– Ce spune fizica cuantică?

– Conform fizicii cuantice realitatea nu există decât dacă avem un observator care să o observe sau să o colapseze. E ca şi cum pixul din mâna mea nu exista decât dacă îl privesc. ?n momentul în care închid ochii, întreaga lume, inclusiv pixul se transformă în energie nediferenţiată dar cu potenţialul de a fi orice. Dar aici e nevoie de o precizare: în momentul în care închid ochii şi sunt conştient că sunt Observator cuantic sau Spirit, atunci se produce transformarea întregii lumi în energie potenţială, şi în mod similar când deschid ochii şi sunt conştient de poziţia mea de Sine sau Observator cuantic, se produce materializarea conştientă a lumii. Dacă eu închid ochii dar cred că sunt mintea aceea separată de Sine, voi şti tot timpul că am pixul în mână şi că el nu a dispărut, că sunt ancorat în gravitaţie, pentru că asta vrea mintea să creadă. Acesta este gândul pe care ea îl crede posibil, ca atare va crea o realitate în care nu putem experimenta poziţia observatorului.

– În prima situaţie eu pot visa orice fără să mă lovesc de logica fizicii clasice?

– Pot crede în puterile mele potenţiale că pot citi gândurile, materializa obiecte sau călători interdimensional. În al doilea caz, mintea mea a stabilit o „cuşcă gravitaţională” şi a decis că nu este posibil decât ceea ce permite gravitaţia. Ambele minţi creează realitate, dar una crează o realitate în care se lasă conştient condusă de un Sine care o împinge mereu să-şi depăşească limitele, şi cealaltă creează realitate în care crede că este limitat de forţele gravitaţionale şi nu este conştientă de prezenţa Sinelui.

– Am vorbit despre cum se naşte mintea, cum funcţionează, cum apar gânduri. Dar emoţiile?

Este important să înţelegem cum mintea începe să funcţioneze în suprapunere/sau nu cu observatorul cuantic, este bine să ştim cum se nasc gândurile şi ce înseamnă crearea realităţii din minte şi din spirit.

Emoţiile sunt rezultatul faptului că mintea crede un gând. Adevărul perceput în mod subiectiv dă naştere unui întreg lanţ de reacţii chimice în corp. Într-un anume sens, corpul urmează mintea şi mereu noi devenim ceea ce credem. Corpul nostru este o hartă a credinţelor noastre conştiente şi inconştiente şi se transformă sub imperiul emoţiilor activate de gândurile în care credem. De aceea o minte care crede în boală şi trăieşte emoţia corespunzătoare de frică va genera în corp, mai devreme sau mai târziu o boală, în strânsă corespondenţă cu tipul de frică sau conţinutul fricii.

– Pe principiul ăsta ne putem împlini şi dorinţele. Este nevoie doar să credem, să cerem şi vom primi?

– Aşa cum spunea un mare maestru , o dorinţă nu este altceva decât gândul împlinirii văzut din perspectiva unui obiect, a unei entităţi sau unei experienţe. Orice gând de împlinire vă permiteţi să-l simţiţi, vă părăseşte trupul prin câmpul electromagnetic şi intră în fluxul de conştiinţă, pentru a atrage spre voi orice ar produce acelaşi sentiment dat de dorinţa trăită în corpul vostru. Cu cât acea dorinţă este simţită cu multă intensitate, cu atât mai completă va fi îndeplinirea ei. Şi cu cât ştim cu mai multă certitudine că ea se va împlini, cu atât mai rapid se va materializa. Cunoaşterea intuitivă absolută este un gând de înaltă frecvenţă, ce creşte aşteptarea indusă prin câmpul auric, amplificându-vă astfel puterea de a va materializa dorinţele.

Avem capacitatea de a şti tot ce se poate şti. Gândurile pe care ni le permitem să le cunoaştem prin intermediul minunatului receptor care este creierul vor deveni o realitate trăită, văzută mai întâi în întruparea noastră, iar apoi în condiţiile de viaţă. Orice dorinţă am aveam, avem capacitatea – prin cunoaştere – să o materializăm cât am clipi din ochi.”

Maura Anghel

* Diana Ciubotaru este licenţiată în psihologie, are un master în psihoterapie şi intervenţie socială, este doctorand în psihologia cuplului. Este psiholog principal şi deţine un certificat european în psihoterapia familiei şi cuplului.

* „Pentru a materializa dorinţele, tot ce trebuie să faceţi este sa simţiţi ceea ce doriţi. Sentimentul este trimis înapoi la Tatăl, care v-a îndeplini dorinţele”. Ramtha, Cartea Alba

 

Despre Constiinta: creier si materializare

mind-powerConstiinta consta din toate gandurile ce emana de la toate entitatile si toate lucrurile. Gandurile ce alcatuiesc constiinta au frecvente electrice diferite. Unele sunt ganduri de frecventa foarte joasa si lenta si anume cele care predomina aici, in constiinta sociala. Altele sunt ganduri de frecventa inalta – ganduri nelimitate ale supraconstiintei. Constiinta este suma tuturor valorilor de frecventa diferita ale gandului, iar fiecare valoare de gand atrage valori asemanatoare, luate de pretutindeni.

Constiinta sociala reprezinta o densitate de frecvente electrice ale gandului – dar este o densitate mai usoara decat aerul. Densitatea constiintei sociale este constituita din gand exprimat – gand ce a fost exprimat prin emotie, de catre fiecare entitate; adica, este alcatuita din gand realizat – gand pe care fiecare entitate l-a preluat deja, l-a simtit in suflet si l-a distribuit prin campul auriu, inapoi in fluviul gandurilor, pentru ca toti sa se hraneasca din el.

Gandurile din care prospera planul vostru sunt acele ganduri limitate si de joasa frecventa ale constiintei sociale. Aceste ganduri sunt foarte restrictive, care emit judecati, foarte dure, deoarece vietile voastre sunt conduse de atitudini legate de supravietuire si de frica de moarte – fie ca este moartea intruparii, fie cea a egoului. Prin urmare, constiinta voastra este ocupata cu ganduri legate de hrana, adapost, munca, bogatie; cu ganduri de judecata a ceea ce este potrivit si ce nu este, a ce este bine si ce e rau; ganduri legate de moda, de frumusete, acceptare, competitive, varsta, boala si moarte. Aceste ganduri de joasa frecventa intra cu usurinta in campul vostru auric, deoarece ele predomina in gandirea celor din jur. Deci, sunteti alimentati in permanenta cu ganduri limitate, provenite de la o constiinta foarte ingusta si imobilizata. Si, pe masura ce le permiteti acestor ganduri sa va alimenteze, transmiteti inapoi sentimentul pe care vi-l dau, regenerand si perpetuand astfel gandirea limitata a omului.

Constiinta din marile voastre orase este in mod special limitata, deoarece majoritatea celor care traiesc acolo sunt extrem de competitivi, preocupati de propria imagine exterioara, se tem de altii si nu se accepta intre ei. Prin urmare, toate orasele voastre mari sunt invaluite de o densitate densa de constiinta. Ceea ce vad cei care vin aici din alte universuri, cand va privesc orasele, este o retea densa de lumini multicolore – ganduri de joasa frecventa, ale unei constiinte foarte limitate, manifestate ca un camp de lumina.

Gandurile de frecventa inalta ale supraconstiintei sunt acelea ale starii de A FI, ale vietii, armoniei, unimii si a unei deveniri continui. Ele sunt gandurile iubirii. Ele sunt gandurile bucuriei, ale geniului.  Ele sunt nelimitate care, in realitate, depasesc posibilitatea de a fi exprimate chiar si prin aceste cuvinte, deoarece sentimentele nascute din ganduri nelimitate nu pot fi descrise prin cuvinte.

Gandurile de frecventa inalta pot fi traite mai simplu in constiinta unui loc salbatic, departe de gandirea imobilizata a omului – deoarece, acolo, viata este simpla, in afara timpului, in continua devenire si intr-o totala armonie cu ea insasi. Acolo, departe de judecata omului, va puteti auzi pulsul propriei cunostinte.

Cum puteti capta gandul din fluxul constintei? Portiunea electromagnetic a aurei voastre atrage spre voi tot ceea ce se potriveste cu procesele voastre de gandire si cu starea emotionala a fiintei. Pentru ca gandul sa va hraneasca – pentru ca acesta sa fie simtit si realizat in fiinta voastra – trebuie ca, mai intai, sa fie coborat, intr-o forma de Lumina. Odata ce gandul intalneste Spiritul fiintei voastre – lumina ce va inconjoara corpul – el izbucneste intr-o explozie de lumina; adica, gandul se autoaprinde in momentul in care intalneste lumina.

Lumina reduce calitatea substantei gandului. Astfel, lumina a atras spre ea ceea ce a fost similar ei, gandul este nevazut – iar apoi vazut, printr-o explozie de lumina. Gandul, in forma luminii, patrunde in creierul vostru si este transmutat intr-un propulsor de lumina electrica ce vibreaza la o anumita frecventa, in concordanta cu valoarea gandului care a fost receptat.

In clipa in care deveniti constienti de un lucru, voi primiti gandul acelui lucru. Chiar in clipa in care primiti acel gand, lumina lui este receptata de catre creier. Exista unele entitati care vad uneori explozii de lumina, de obicei la coada ochiului. In majoritatea cazurilor, ele vad cum propriul Spirit accepta un gand. Momentul in care vad lumina stralucind in fata lor este chiar cel in care gandul a intrat in campul lor auric si s-a manifestat in creierul lor. Daca inchideti ochii si vedeti miscarea culorilor sau a modelelor, inseamna ca percepeti cum arata gandul, atunci cand patrunde in creierul vostru.chandra-asthami

Creierul vostru este un  mare receptor de frecvente electrice ale gandului, avand parti specializate pentru a primi, a gazdui si a amplifica diversele frecvente ale gandului. Partile creierului au diferite potentiale de a gazdui si de a electriza gandul, in functie de densitatea de apa din peretii sai celulari. Unele parti pot gazdui si amplifica numai gandurile de frecventa inalta; altele doar pe acelea de frecventa joasa.

Creierul vostru nu creeaza ganduri, in pofida a ceea ce se crede in general. El pur si simplu ii permite gandului venit din fluxul constiintei, sa patrunda in el. Este un organ conceput de catre Dumnezei special pentru a recepta si pentru a gazdui gandurile ce au venit prin Spiritul fiintei voastre, pentru a-l transforma apoi in curent electric, amplificand-l si transmitandu-l prin sistemul nervos central, catre fiecare parte din corp, astfel incat sa fie realizat ca intelegere.

In tehnologia voastra exista ceea ce numiti radioreceptori cu scale ce va dau posibilitatea sa determinate volumul sunetului si frecventa sau unda radiofonica care este receptata. Ei bine, creierul este un receptor cu o scala si poate primi o anumita frecventa, numai daca partea din creier conceputa sa gazduiasca acea frecventa a fost activata.

Capacitatea pe care o are creierul vostru de a primi diferite frecvente ale gandului este controlata de catre un puternic mecanism, numit glanda pituitara, a carei locatie se gaseste intre emisferele dreapta si stanga ale creierului. Pituitara, numita si cea de-a saptea pecete, va guverneaza creierul. Ea este raspunzatoare de activarea diferitelor portiuni din creier, pentru ca aceasta sa primeasca si sa gazduiasca diverse frecvente de gandire. Ea este poarta ce va deschide capacitatea de a contempla si de a rationa cu gandul, de a-l realiza in corp si de a-l materializa  apoi intr-o experienta, pentru o mai mare intelegere.

Pituitara este o glanda foarte mica, insa absolut minunata, pe care multi o numesc cel de-al treilea ochi. Ei bine, voi nu aveti un al treilea ochi; nu exista loc pentru asa ceva in capul vostru. Pituitara nici macar nu seamana cu un ochi; ea seamana cu o para ce are o gurita la capatul mai ingust, care seamana cu o petala. Creierul vostru este condus si controlat prin functiile acelei glande puternice, printr-un sistem complex de secretii hormonale. Pituitara, care este o glanda endocrina, secreta un hormon ce curge prin creier, in gura glandei pineale – o alta glanda endocrina, localizata langa pituitara, la baza cerebelului si deasupra coloanei vertebrale.

Ramtha – Cartea Alba

Continuarea maine ,

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Nu esti niciodata singur

Dintre toate fricile, frica de singuratate, de departe, bate recordul la mutilarea sufletului nostru. 

 

Imagine

O minte dominata de aceasta frica va fi mereu in cautarea antidotului singuratatii si va crea tot felul de ganduri, prin care sa te convinga sa actionezi ca si cum compania si relatiile sunt cel mai important lucru din lume. Va cauta tot felul de contexte prin care sa fii cu cineva, indiferent de pretul platit. De aceea, vei fi ca un robotel ghidat de frica (inconstient, desigur, sau chiar constient cateodata), in loc sa fii un suveran ghidat de puterea de creatie a Sinelui tau.

Ce ganduri arata ca ti-e frica de singuratate? Iata cateva:

  • rau e cu rau dar mai rau e fara rau
  • am foarte mult de munca, trebuie sa fac neaparat asta, nu pot pleca
  • daca raman singur/a nu ma voi descurca
  • sa am mereu o prieten/a cu care vorbesc sau sa ma  intilnesc
  • ce o sa zica lumea daca nu am partener/a? Inseamna ca nu sunt valoros, am defecte
  • da, ar trebui sa inchei relatia in care sunt acum, dar mai stau putin pana gasesc pe altcineva ca sa nu sufar cand voi pleca.

Datorita acestui program care iti sopteste mereu in ureche: „sa nu ramai niciodata singur, va fi o catasatrofa, vei pierde totul si vei suferi cumplit”, ajungi sa crezi, mai grav ca nu vei mai avea parte de IUBIRE. Da, asta este lovitura de gratie la care cedeaza toti, faptul ca singuratatea e asociata cu lipsa iubirii. 

Nimic mai distorsionat. Ce se intampla, de fapt, cand vrei sa infrunti aceasta voce, acest demon care te bantuie, poate din copilarie? Se intampla ca, Sinele tau a gasit un canal si te-a contactat, iar tu ACUM ai puterea sa iti infrunti credintele irationale care ti-au controlat viata in trecut cu forta suplimentara care vine de la el.  Acum ai un germen al unei gandiri noi, care va creste si va deveni un nou program, al iubirii de Sine. Cand infrunti demonul fricii de singuratate si il faci sa taca, in linistea ta interioara vei descoperi ca nu esti niciodata singur. Vei descoperi ca esti mereu cu Sinele tau in spatiul tau interior, si simti iubirea lui profunda si calda, de fapt, esti iubirea profunda si calda, pentru ca dispare sentimentul de separare. Asta e marea surpriza si marele cadou pe care il desfaci la sfarsit: siguranta si iubirea sunt in tine si nu plecasera niciodata. Dintotdeauna erau acolo. ACUM ai devenit constient de ele. In trecut, doar credeai ca esti singur, si asta a devenit realitatea in care ai trait. 

Acum, experimentezi iubirea Sinelui tau si nu esti niciodata singur, e imposibil. Rezultatul se va vedea in redefinirea relatiilor din jur, in care nu vei mai fi manipulat, abuzat,controlat,folosit din frica de singuratate si nici tu nu vei mai face acest lucru cu ceilalti. 

Pentru relatii in care te iubesti atat de mult pe tine incat nu-l poti rani pe celalalt, 

cu drag, Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

Ziua odihnei

p11Daca se recomanda ca ziua a saptea sa fie ziua odihnei, este pentru ca, dupa sase zile in care te dedici vietii in afara ta in majoritatea timpului  si cate putin momentelor cu tine, vine si o zi in care sa te dedici incarcarii personale. Ziua a saptea este ziua in care te intorci in templul tau interior si stai de vorba cu Spiritul din tine.  Ziua odihnei este ziua in care iti contempli toate realizarile din timpul zilelor de lucru, in care iti multumesti pentru tot ce ai realizat si inveti din observarea lectiilor tale. Nu este o zi a judecatii sau o zi a moralei, ci mai degraba o zi  reintalnirii. Si in aceasta zi poti sa iti faci ritualurile tale de conectare la Sine, poti sa iti exersezi disciplinele tale de incarcare, poti sa iti faci exercitiile tale de meditatie, poti sa practici tot ceea ce te aduce in bratele si iubirea Sinelui. De aceea, aceasta zi practicata corect, este o zi a iubirii de sine si o zi a inspiratiei si calauzirii pentru noua saptamana care urmeaza. Acest lucru functioneaza ca o resetare a ta atunci cand esti total prezent in ceea ce faci, nu il faci doar ca pe un automatism social sau cu atitudinea gresita ca altcineva sau ceva din afara ta, te curata sau te incarca.

Asa ca, ce poti face in cursul diminetii? Sa iti oferi o portie de Sine, indiferent ca o faci in forma unui ceai sau unei cafele mai contemplative, sau mergi intr-un loc unde te reculegi, sau iti faci meditatia de dimineata. Asculta-ti inima indiferent de mesajul ei, ca este fericita, ingrijorata sau indurerata, las-o sa vorbeasca pentru ca azi Sinele este terapeutul tau, protectorul tau si sfatuitorul tau. Azi Sinele te va calauzi pentru urmatorul plan sau idee pe care i-o oferi. Tot ce ai de facut este sa ii dedici cu rabdare si incredere timpul si spatiul tau interior. Te va vindeca de tot ce ai trait peste saptamana si iti da o intelegere noua pentru schimbarile care au aparut in viata ta. Si apoi poti face si o celebrare sau conectare cu ceilalti…

De vorba cu tine insuti….Cine face asta nu-i este teama sa stea singur cu Sine, nu fuge toata ziua in afara la intilniri, munca, scoala, prieteni, contexte diverse pentru a cauta acolo alinare sau bucurie.  Cum imi spunea cineva zilele trecute, cu intelepciunea pe care ti-o da contemplarea propriei vieti -” plecam in multe locuri in afara mea sa imi caut linistea, si ea era acasa, ma astepta. Tot ce aveam de facut era sa risc sa raman acolo, singura cu mine, si sa imi infrunt si inving frica de singuratate”. Ei bine, acest adevar reprezinta un pas foarte frumos in evolutia ta interiora, faptul de a constientiza toate jocurile mintii, de a deconspira felul in care ea te tradeaza, te critica sau te indruma gresit in intentia ei de a rezolva problemele. Poti face acest pas cand te contempli fara sa te judeci, iar pentru asta ai nevoie de iubire interiora.

Astazi este o zi a iubirii de sine, in orice forma alegi sa o faci, pentru ca acolo e odihna autentica, in iubirea neconditionata a Sinelui.

pentru o odihna placuta, cu mult drag,

Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: