Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘ego’

Roluri, masti….

transplant-de-caracterLectia esentiala in cadrul artei de a trai pe care fiecare dintre noi se afla aici ca sa o invete este aceea de a face orice se cere de la voi sa faceti in fiecare situatie, fara ca sarcina sa se transforme intr-un rol cu care va identificati. Capatati cea mai mare putere in tot ceea ce faceti daca tot ce intreprindeti are ca scop actiunea in sine si nu constituie un mijoc pentru a va proteja sau amplifica identitatea oferita de rol sau pentru a va conforma acesteia. Fiecare rol reprezinta un sentiment de sine fictiv, iar prin acesta totul devine personalizat si, in consecinta, corrupt si deformat de “micul eu”fabricat de minte si  se intampla sa-l joace. Majoritatea oamenilor care se afla in poyitii privilegiate in aceasta lume, asa cum sunt politicienii, personalitatile de la televizor, liderii din sfera afacerilor si cei religiosi sunt complet identificati cu rolul lor, cu putine exceptii notabile. Pot fi considerate VIP-uri, dar nu sunt de fapt altceva decat jucatori inconstienti in jocul egoului, un joc ce pare atat de important, dar care, in ultima instant, este lipsit de un scop real. Este, dupa cum spune Shakespeare, “un basm de furii si de nerozie/ baznit de-un prost si far’de nicio noima”. In mod uimitor, Shakespeare a ajuns la aceasta concluzie fara ajutorul televizorului. Daca drama egocentrista de pe pamant are vreun scop, acesta este unul indirect: creeaza tot mai multa si mai multa suferinta pe planeta, iar suferinta, desi in cea mai mare masura creata de ego, duce in final la distrugerea egoului. Este focul in care egoul se arde singur in totalitate.

Intr-o lume de personalitati ce interpreteaza roluri, acei cativa oameni care nu proiecteaza o imagine fabricata de minte – si exista cativa chiar si la televizor, in mass-media si in lumea afacerilor – ci functioneaza din nucleul mai adanc al Fiintei lor, aceia care nu incearca sa para mai mult decat sunt, ci pur si simplu ei insisi, se disting ca oameni remarcabili si sunt singurii care aduc intr-adevar o schimbare in lumea aceasta. Ei sunt cei care aduc noua constiinta. Orice fac ei primeste forta, deoarece actiune lor este conforma cu scopul intregului. Influenta lor trece mult dincolo de ceea ce fac, de functia lor. Simpla lor prezenta – curata, naturala, fara pretentii – are un efect transformator asupra oricui vine in contact cu ei.

Cand nu mai jucati roluri inseamna ca nu mai exista sine (ego) in ceea ce faceti. Nu exista un plan secundar: protejarea sau consolidarea sinelui. Drept rezultat, actiunile au mai multa putere. Atentia voastra este total indreptata asupra situatiei. Deveniti una cu ea. Nu incercati sa fiti cineva anume. Beneficiati de cea mai mare putere, de cea mai mare eficienta atunci cand sunteti complet voi insiva. Acesta este inca un rol. Se numeste: “eu cel natural, spontan”. De indata ce incercati sa fiti intr-un fel sau intr-altul, interpretati un rol. “Fii tu insuti si atat” este un sfat bun desi ar putea induce si in eroare. Mintea va interveni spunand: “Ia sa vedem, cum as putea fi eu insumi?” Apoi mintea va elabora o strategie referitoare la: “Cum sa fiu eu insumi.” Un alt rol. “Cum pot fi eu insumi?” este, de fapt, o intrebare gresita. Ea implica faptul ca trebuie sa faci ceva pentru a fi tu insuti. Dar “cum” nu-si are locul aici, deoarece voi sunteti deja voi insiva. Doar incetati sa atasati tot felul de lucruri care nu sunt necesare la ceea ce sunteti deja. “Dar nu stiu cine sunt. Nu stiu ce insemna sa fiu eu insumi.” Daca puteti fi complet in largul vostru cu faptul ca nu stiti cine sunteti, atunci ceea ce ramane este ceea ce sunteti – Fiinta din spatele formei umane, un camp al potentialitatii pure si nu ceva deja definit.

Incetati sa va mai definiti – fata de  voi insiva si fata de ceilalti. Nu veti muri. Veti reveni la viata. Si nu va preocupati de felul in care va definesc ceilalti. Atunci cand va definesc se limiteaza pe ei insisi, asa ca e problema lor. Ori de cate ori interactionati cu oamenii, nu fiti acolo in primul rand ca o functie sau ca un rol, ci ca un camp de Prezenta constienta.

De ce joaca egoul roluri? Din cauza unei supozitii neverificate, a unei erori fundamentale, a unui gand inconstient. Gandul suna astfel: nu sunt suficient. Lui ii urmeaza si alte ganduri inconstiente: trebuie sa joc un rol ca sa obtin ceea ce imi trebuie pentru a fi in intregime eu insumi; trebuie sa obtin mai mult ca sa pot fi mai mult. Dar nu puteti fi mai mult decat sunteti, deoarece dedesubtul formei fizice si psihologice sunteti una cu Viata insasi, una cu Fiinta. La nivel de forma, sunteti si veti fi totdeauna inferiori unora, superiori altora. In esenta, nu sunteti nici inferiori, nici superiori nimanui. Adevaratul respect de sine si adevarata smerenie se naste din aceasta intelegere. Din perspective egoului, respectul de sine si umilinta sunt contradictorii. In realitate, ele sunt unul si acelasi lucru.

Eckhart Tolle – Un pamant nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Bucuria de a iubi

iubireaO mare parte din timp ne risipim in nevoi nereale. Perechea ta s-ar putea sa-ti ceara ajutor la curatenia casei, dintr-o mie de motive. Poate ca este manioasa sau suparata ca munca de curatenie a ramas exclusiv in sarcina ei. Poate se simte desconsiderata, ignorata, coplesita, anxioasa, obsedata, controlata – sau poate ca, pur si simplu, are nevoie de ajutor la curatenia casei. Ceea ce caracterizeaza spiritul este absenta motivelor  ascunse. Nevoile unui ego nesigur nu pot fi mascate prin alte tactici. Cand esti in spirit nu exista impulsul de a manipula, de a maguli, de a seduce, de a cere, de a ruga sau de a insista. Pur si simplu, permiti – si prin asta, ii lasi iubirii loc deschis sa se reverse.

Oare asta inseamna o persoana  „spiritualizata” lasa intotdeauna TV-ul sau cartea, pentru a se apuca de curatenie? Nu. Dumnezeu nu actioneaza niciodata dupa un anumit tipar. In general cand auzi ca o persoana pe care o iubesti are nevoie de ajutorul tau, ii faci ceea ce are nevoie. Exista anumite instincte ale iubirii care vin de la sine, atunci cand esti intr-o comunicare cu spiritul:

Nu te opui.

Pui sentimentele deasupra rezultatelor.

Vrei sa ajuti. Oferirea ajutorului devine o bucurie.

Pui dorintele altora pe acelasi plan cu ale tale.

Aceste instincte se dezvolta si se maturizeaza prin daruire de-a lungul anilor. Dar daca revii la experienta de a te indragosti vei vedea ca acestea nu sunt reactii invatate. Iubirea le contine deja. Iubirea inseamna, automat, eliberarea din lupta si conflictul ce apartin egoului. O singura experienta de a te indragosti nu inseamna o eliberare completa, pentru ca lupta revine inevitabil – dar indragostitii intrevad macar Calea. Indiferent daca pot sau nu sa exprime, iata ce descopera ei:

A iubi nu presupune nici un efort.

Starea de a fi, pur si simplu, are propria sa bucurie interioara.

Intrebarile isi raspund singure, daca esti suficient de constient.

Viata este sigura.

A te lasa dus de curentul starii de a fi, este cel mai simplu mod de a trai.

Rezistenta nu are niciodata succes.

Este imposibil sa controlezi cursul vietii.

Acestea sunt descoperiri care scot o persoana in afara luptei. Lupta se naste din izolarea impusa de ego; ea inceteaza cand poti gasi Calea si te abandonezi fortei sale care ghideaza. Lupta pare a fi impotriva altora sau impotriva ta insuti.

Intrucat una dintre cele mai apreciate calitati ale unui om este capacitatea sa de a face fata adversitatilor, o viata fara lupta este mult in afara modului nostru curent de a vedea lucrurile. Dar este evident ca atunci cand actionezi din dragoste, nu poate exista lupta. Cum se impaca cele doua? Raspunsul se afla in liberul arbitru. Oamenii pot alege sa inceteze lupta si sa se aseze pe pozitia iubirii – de exemplu, aceasta este exact situatia cu care te confrunti zilnic in relatia ta.

Casatoria este un teren de incercare si o oglinda. Ea iti testeaza vointa de a crede ca iubirea este solutia. Ea oglindeste convingerile tale care te conduc cu adevarat – care pot fi a te afla in iubire, sau in non-iubire.

Lupta si abandonarea sunt cei doi poli ai liberului arbitru. Dat fiind ca, pentru un timp – dar nu tot timpul – toti credem in iubire, suntem sortiti sa ne ducem viata in conflict, doar daca nu gasim un mod de a rezolva acest dualism.

Calea spre iubire – Deepak Chopra

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Abandonarea de sine si iubirea

abandonareCand te gandesti prima data la cuvantul abandonare de sine, il asociezi, probabil, cu cuvantul infrangere. Din punctul de vedere al egoului, aceasta este o asociere absolut normala. In orice situatie in care domina lupta, nimeni nu actioneaza cu iubire si e inevitabil ca numai o parte sa castige. Trebuie sa-ti amintesti numai ultima discutie la care erai, pentru a-ti da seama ca nici macar nu-ti trecea prin minte sa te plasezi pe o pozitie de iubire reciproca.

Dar mai exista un alt inteles pentru abandonare de sine asa cum iti poti aduce aminte din experienta pe care ai trait-o cand te-ai indragostit. A te indragosti iti permite sa te abandonezi dorintei tale cele mai profunde si vointei pe care incearca sa ti-o impuna altcineva. Imagineaza-ti o intamplare banala: perechea ta iti cere sa-l ajuti la curatenia casei, cand te uiti la TV, sau citesti o carte la care nu vrei sa renunti. Cum vezi aceasta situatie?

Egoul tau o vede ca: “Imi ceri sa fac ceva ce eu as prefera sa nu fac. O sa ma hotarasc daca sa fac sau nu.” Spiritul interpreteaza ca: “ Vad ca ai nevoie de mine.” Observa ca scopul nu e problema de rezolvat. Fie ca egoul accepta sau nu, el tot interpreteaza intamplarea ca pe un conflict. Preocuparea sa principala este sa pastreze puterea de partea sa – deci trebuie sa castige conflictul. A castiga inseamna fie sa spuna nu si sa termine cu asta, fie sa spuna da si sa se simta marinimos. Scopul ambelor rezultate este de a evita infrangerea.

Spiritul nu are astfel de motive ascunse. El recunoaste nevoia celeilalte persoane, dar nici nu-si asuma vreo responsabilitate in privinta ei, nici nu i se opune. Astfel, cealalta persoana este vazuta ca fiind reala, deoarece ori de cate ori ai nevoie de ceva, nevoia ta reprezinta realitatea ta.

Singurul lucru de care cineva are cu adevarat nevoie, este de a fi vazut ca fiind real.

Calea spre iubire – Deepak Chopra

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Cauta sa te depasesti

Cum sa cauti inauntrul tau:

Flying_Books_2.36381119_std-300x298

Cauta sa te depasesti

Atunci cand Sinele tau este fix si stabil, poti gandi ca ai realizat ceva pozitiv. Oamenii spun: „Acum stiu cine sunt”. Ceea ce stiu ei cu adevarat este o imitatie a Sinelui real, o colectie de obiceiuri, etichete si preferinte, cu totul si cu totul legate de trecut. Trebuie sa cauti sa mergi dincolo de aceasta identitate auto-creata, pentru a gasi sursa altei energii. Martorul tacut nu este al doilea tau Sine. El nu este ca un costum nou, care atarna in dulap si pe care poti sa-l imbraci, inlocuind costumul ponosit, pe care l-ai uzat de tot.

Martorul este o acceptiune despre sine, care se afla dincolo de granite. Exista un poem obsedant, al marelui poet indian Rabindranath Tagore, in care acesta isi imagineaza cum va fi, atunci cand va muri. Poetul are o intuitie profunda, care ii spune ca va fi ca o piatra care i se va topi inima:

„Piatra se va topi si se va face lacrima

Caci nu pot ramane inchis fata de tine, pentru totdeauna,

Nu pot sa evadez, fara sa fiu cucerit.

Din cerul albastru, va privi in jos un ochi,

Ce ma va chema in tacere.

Voi primi moartea, fiind cu totul la picioarele tale.”

Aceasta este o descriere perfecta a depasirii de sine. Chiar daca ai trait cu un loc inghetat in inima, tot nu poti sa-ti eviti Sinele adevarat. Este ochiul cel tacut, care priveste in jos.

(In loc sa spuna: „Voi primi moartea, poetul ar fi putut sa spuna: Voi primi libertatea”, sau „Voi primi bucuria”.)

A cauta sa te depasesti, inseamna sa-ti dai seama, extrem de hotarat, ca identitatea ta fixa este falsa. Atunci, in clipa in care ego-ul iti cere sa vezi lumea din perspectiva lui „si mie ce-mi iese din asta”, poti sa te eliberezi, spunand in schimb:”acel eu nu mai detine conducerea”.

Deepak Chopra – Cartea secretelor

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

Nu cenzura si nu nega ceea ce simti

Cum sa cauti inauntrul tau:

563097_472864159446832_773089853_n

Nu cenzura si nu nega ceea ce simti

La suprafata, viata de zi cu zi a devenit mai confortabila decat a fost vreodata. Cu toate acestea, oamenii inca mai traiesc vieti de disperare tacuta. Sursa acestei disperari este reprimarea – sentimentul ca nu poti sa fii ceea ce vrei sa fii, nu poti sa simti ceea ce vrei sa simti, nu poti sa faci ceea ce vrei sa faci. Un creator n-ar trebui sa fie niciodata blocat in felul acesta. Nu exista nicio persoana cu autoritate, care sa impuna aceasta reprimare – ea este, in totalitate, autoimpusa. Orice parte din tine cu care nu te poti confrunta aseaza o bariera intre tine si realitate. Cu toate acestea, emotiile sunt in intregime personale. Numai tu stii cum te simti, iar cand incetezi sa-ti mai centurezi emotiile, efectul depaseste cu mult simplul rezultat de a te simti mai bine. Scopul tau nu este sa experimentezi numai emotii pozitive. Drumul catre libertate nu este prin „a te simti bine”, ci prin a te simti sincer si adevarat fata de tine insuti. Cu totii avem datorii emotionale fata de trecut, sub forma unor sentimente pe care nu ne permitem sa le exprimam. Trecutul nu este trecut, atata vreme cat datoriile acestea raman neplatite. Nu trebuie sa revii la persoana care te-a suparat sau te-a infuriat, cu intentia sa revizuiesti modul in care s-a desfasurat trecutul. Pentru persoana aceea, impactul poate sa nu fie niciodata acelasi ca si pentru tine. Scopul in a scapa de datoriile emotionale este acela de a-ti gasi locul in prezent.

Ego-ul are un repertoriu de explicatii pentru faptul ca nu suntem liberi din punct de vedere emotional:

–          Eu nu sunt genul de persoana care sa simta asa ceva.

–          Ar trebui sa fi depasit deja asemenea lucruri.

–          Nimeni nu vrea sa auda despre astfel de sentimente.

–          Nu am dreptul sa ma simt ranit; nu e cinstit fata de ceilalti.

–          N-as face decat sa deschid niste rani mai vechi.

–          Trecutul e trecut.

Daca va auziti spunand astfel de lucruri, in incercarea de a va abate de la avea sentimente dureroase, s-ar putea sa reusiti sa le reprimati. Insa fiecare sentiment ascuns si blocat este ca o bucata mare de constiinta inghetata. Pana nu se dezgheata, spui doar: „Sunt ranit”, chiar daca refuzi sa o vezi, te tine in ghearele sale. Acesta este un obstacol in plus intre tine si martorul tacut, care trebuie indepartat. Trebuie sa acorzi timp si atentie, sa fii constient de sentimentele tale si sa le lasi sa spuna ceea ce au de spus.

Deepak Chopra – Cartea secretelor

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: