Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘dimensiune’

Cine esti?

cine esti tuSunteti fiinte umane. Ce inseamna aceasta? Arta de a trai nu este o chestiune de control, ci de gasire a unui echilibru intre uman si fiinta. Mama, tata, fiica, sotie, tanar, batran, rolurile pe care le jucati , functiile pe care le indepliniti, orice faceti – toate acestea tin de dimensiunea umana. Aceasta isi are locul ei si trebuie onorata, dar nu este in sine suficienta pentru o relatie sau o viata cu adevarat implinite si semnificative. Componenta umana singura nu este niciodata suficienta, indiferent cat de mult va straduiti sau ce realizati. Apoi mai este Fiintarea. Ea se afla in prezenta vigilenta, calma a Constiintei insasi, a Constiintei care este totuna cu voi. Umanul este forma. Fiinta este fara de forma. Umanul si Fiinta nu sunt separate, ci se intrepatrund.

In dimensiunea umana sunteti, fara discutie, superiori copilului vostru. Sunteti mai mari, mai puternici, stiti mai multe, puteti face mai multe. Daca dimensiunea aceasta reprezinta tot ceea ce cunoasteti, va veti simti superiori copilului vostru, poate in mod inconstient. Si va veti face copilul sa se simta inferior, poate in mod inconstient. Nu exista egalitate intre voi si copilul vostru deoarece in aceasta relatie exista doar forma, iar in forma nu sunteti, desigur, egali. Poate ca va iubiti copilul, dar iubirea va fi doar omeneasca, cu alte cuvinte conditionata, posesiva, intermitenta. Doar dincolo de forma, in Fiintare sunteti egali, si doar cand ajungeti la dimensiunea lipsita de forma din voi poate exista iubire adevarata in relatia respectiva. Prezenta care este totuna cu voi, atemporalul Eu Sunt se recunoaste in altcineva, iar celalalt, copilul in cazul de fata, se simte iubit, adica recunoscut.

A iubi inseamna a te recunoaste in altcineva. „Alteritatea” celuilalt se descopera atunci ca fiind o iluzie ce apartine taramului exclusiv uman, taramul formei. Nevoia de iubire care exista in fiecare copil este nevoia de a fi recunoscut, nu la nivel de forma, ci la nivel de Fiintare. Daca parintii pretuiesc doar dimensiunea umana a copilului si neglijeaza Fiintarea, copilul va simti ca relatia este neimplinita, ca lipseste ceva absolut vital, motiv pentru care in el se va acumula durerea si va da nastere uneori unei ostilitati inconstiente fata de parinti. „De ce nu ma recunosti?”, pare sa spuna durerea sau ostilitatea.

Cand altcineva te recunoaste, recunoasterea aceea aduce dimensiunea Fiintarii mai plenar in aceasta lume, prin intermediul amandurora. Aceasta este iubirea care mantuieste lumea. Am vorbit despre ea cu referire la relatia cu copiii vostri, dar ea se aplica, desigur, in egala masura tuturor relatiilor.

S-a spus ca „Dumnezeu este iubire”, dar afirmatia nu este absolut corecta. Dumnezeu este Unica Viata din si de dincolo de nenumaratele forme de viata. Iubirea implica dualitate: cel care iubeste si cel care este iubit, subiect si obiect. Asadar, iubirea reprezinta recunoasterea unitatii in lumea dualitatii. Aceasta este nasterea lui Dumnezeu in lumea formei. Iubirea face lumea mai putin lumeasca, mai putin densa, mai transparenta fata de dimensiunea divina, fata de lumina constiintei insasi.

Eckhart Tolle – Un Pamant Nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Anunțuri

Povestea seninatatii

povestea seninatatiiO straveche poveste sufita ne spune ca intr-un tinut din Orientul Mijlociu traia candva un rege care vesnic oscila intre fericire si deznadejde. Cel mai neinsemnat lucru ii provoca suparare mare sau reactii extreme, iar fericirea se transforma repede in dezamagire si disperare. A venit si timpul cand regele s-a simtit obosit de el insusi si de viata lui si a inceput sa caute o cale de iesire. A trimis dupa un intelept care traia in regatul lui si care avea renumele de a fi iluminat. Cand inteleptul a sosit, regele i-a spus: „Vreau sa fiu asemenea tie. Imi poti da ceva care sa-mi ofere echilibru, seninatate si intelepciune? Iti voi plati cat imi vei cere.”

Inteleptul a raspuns: „ Cred ca ti-as putea fi de ajutor. Dar pretul este atat de mare incat tot regatul nu ti-ar ajunge ca sa-l platesti. De aceea iti voi da remediul in chip de cadou, daca ii vei acorda respectul cuvenit.” Regele l-a asigurat de acest lucru iar omul a plecat.

Cateva saptamani mai tarziu s-a intors si i-a inmanat regelui o cutie ornamentata si incrustata cu jad. Regele a deschis cutia si a gasit inauntru un inel de aur, simplu, pe care erau scrise niste litere. Regele a citit: Si aceasta va trece. „Care este semnificatia?”, a intrebat regele. Inteleptul i-a spus: „Poarta mereu inelul acesta. Indiferent ce se intampla, inainte sa etichetezi cuvintele bun sau rau, atinge acest inel si citeste ceea ce este scris. In felul acesta vei fi mereu in pace.”

Cuvintele inscrise pe inel nu spun ca n-ar trebui sa va bucurati de ceea ce este bun in viata, dar nici nu au doar rolul de a oferi mangaiere in suferinta. Scopul lor este mai profund: acela de a va face constienti de efemeritatea fiecarei situatii, efemeritate datorata faptului ca orice forma, fie ea rea sau buna, este trecatoare. Cand deveniti constienti de faptul ca toate formele sunt trecatoare, atasamentul vostru fata de ele scade, iar voi incetati, intr-o anumita masura, sa va mai identificati cu ele. A fi detasat nu inseamna ca nu va mai puteti bucura de ceea ce are lumea bun de oferit. De fapt, va veti bucura chiar mai mult. Odata ce vedeti si acceptati ca toate lucrurile sunt trecatoare si inevitabil supuse schimbarii, va puteti bucura de placerile lumii atat cat dureaza ele, fara teama ca le pierdeti, fara nelinistea legata de viitor. Cand sunteti detasati, va situati pe o pozitie avantajoasa, de unde priviti elementele vietii voastre fara a mai fi captivii lor. Deveniti asemenea unui astronaut care vede planeta Pamant inconjurata de vastitatea spatiului si realizeaza un adevar paradoxal: pamantul este pretios, dar in acelasi timp insignifiant. Admitand ca Si aceasta va trece deveniti detasati, iar impreuna cu detasarea apare si o alta dimensiune in viata voastra – spatiul interior. Detasarea, alaturi de lipsa judecarii si a rezistentei interioare va ofera accesul la dimensiunea respectiva.

Eckhart Tolle – Un Pamant Nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

A doua parte – Despre Constiinta: creier si materializare

tumblr_m8q46pgYfn1ryt2fvo1_500Pineala, sau ce-a de-a sasea pecete, este mecanismul resonsabil de amplificarea frecventelor de gandire, astfel incat sa poata fi transmise in intregul corp.  Secretia hormonala de la pituitara in pineala este ceea ce activeaza diverse parti din creier, pentru a recepta si pentru a gazdui diverse frecvente de gandire.

Armonia functiilor este mentinuta prin secretia de hormoni produsa de glandele endocrine si care trece in sange. Pineala raspunde de mentinerea aceste armonii. Secretia de hormoni a pinealei activeaza si celelalte glande, facandu-le sa secrete hormonii lor, in armonie una cu cealalta, creand astfel ceea ce se numeste echilibru hormonal. Nivelul acestui echilibru este determinat de frecventele de gand colectiv ce sunt primite de catre sistemul pineal. Cu cat frecventele gandului sunt mai inalte, cu atat secretia hormonala este mai abundenta in organism. De asemenea, cu cat frecventele sunt mai inalte, cu atat pineala activeaza pituitara, care isi secreta hormonii ce activeaza creierul pentru a primi frecvente de gandire  si mai inalte.

Cum se realizeaza in fiinta voastra, gandul provenit din fluxul constiintei? Cand gandul patrunde prin aura voastra, aura nu-l defineste – adica, nu judeca si nu modifica gandul; il lasa sa treaca, fara restrictii. Cand propulsorii gandului ajung la creier, ei calatoresc intai la partea de sus a emisferei drepte a creierului mare, acolo unde isi au locul functiile intelectului sau ale ratiunii si unde se exprima eul fals.

Ori ce este eul fals? Este cunoasterea dobandita din experienta umana, ce este inregistrata in suflet si articulata prin portiunile rationale ale creierului. El reprezinta atitudinile colective ale Dumnezeului/om ce traieste  doar pentru a supravietui, in umbra constiintei sociale. Iar aceasta perspectiva colectiva va refuza sa perimta ca gandurile sa fie receptate si folosite pentru o realizare mai inalta in cadrul intruparii.

Fiecare frecventa de gand pe care eul fals o lasa sa patrunda in creier este transformata in curent electric si trimisa spre aceasta portiune a creierului care a fost activata de catre pituitara, pentru a gazdui acea frecventa. Portiunea din creier respectiva amplifica apoi curentul si il trimite spre sistemul pineal. Sistemul pineal guverneaza sistemul nervos central. El colecteaza fiecare frecventa de gand primita, o amplifica si mai mult si o propulseaza prin sistemul nervos central, care circula prin coloana vertebrala ca o sosea de gand electric. Curentul electric produs de sistemul pineal curge prin lichidul sistemului nervos central – care este apa – in jos, prin coloana, iar apoi prin fiecare nerv, spre fiecare celula din organism.

Fiecare celula din corp este alimentata prin sange, cu gazele derivate din actiunea enzimelor asupra alimentelor consumate. Cand curentul electric produs de gand patrunde in structurile celulare, el intra ca o scanteie de lumina. Scanteia aprinde celula, facand ca gazul sa se extinda, ceea ce ii permite celulei sa se divida, prin ce se numeste proces de clonare si ii permite sa se regenereze si sa creeze o alta celula. Prin urmare, intregul organismul este hranit printr-un singur gand. In acest fel este mentinuta viata in structurile moleculare ale intruparii, prin efectele tuturor gandurilor pe care vi le permiteti sa le primiti, in fiecare clipa a existentei voastre.

Pe masura de gandul alimenteaza in mod continuu fiecare celula, intregul trup reactioneaza la impulsurile sale electrice – intregul trup. Deci, efectul gandului, trait in fiecare celula, creeaza o senzatie, un sentiment, o emotie, sau ceea ce se numeste un fel de “freamat” in trup. Aceasta senzatie este apoi trimisa sufletului, pentru a fi inregistrata.

Sufletul vostru este o mare banca de date, un computer impartial, ce inregistreaza foarte meticulos fiecare emotie simtita in intruparea voastra. Cand sunteti emotivi, inseamna ca simtiti un gand ce a bombardat structura de lumina a fiintei voastre, a fost acceptat de catre creier si trimis prin sistemul nervos central pentru a produce o senzatie in fiecare celula din corp. Sufletul inregistreaza apoi aceasta senzatie ca pe o emotie, cu scopul de a avea un sistem de referinta caruia sa i se adreseze – ceea ce se numeste memorie.

Memoria nu are dimensiune; ea este esenta. Memoria nu este o banca de date vizuala, ci una emotionala. Emotia este cea care creeaza imaginea vizuala. Sufletul nu inregistreaza imagini sau cuvinte, in scopul de a le memora; el inregistreaza emotiile produse de acele imagini si cuvine.

Sufletul preia emotia creata de catre gandul simtit in intregul corp si cauta prin banca de date a memoriei, pentru a gasi ceva asemanator, ceva ce portiunile rationale ale creierului – ceea ce numiti intelect – sa poata identifica, pentru a putea selecta un cuvant care sa descrie sentimentul.

Toate notiunile pe care le puteti descrie au anumite sentimente atasate, bazate pe experienta. Stiti ca floarea este floare, datorita experientelor emotionale avute in ceea ce o priveste. Ati vazut, ati atins, ati mirosit si ati purtat structurile numite flori. Prin urmare, simtiti florile intr-un mod anumit. Stiti ca matasea este matase, deoarece o asociati cu anumite senzatii si cu anumite experiente emotionale, ce dau nastere intelegerii notiunii de matase. Sufletul a inregistrat toate aceste informatii din experientele voastre emotionale. Deci, atunci cand sentimentul dat de gand este simtit, sufletul inregistreaza acea senzatie si cauta in banca de date a memoriei, un sentiment asemanator, provenit din gandurile traite anterior. Apoi, trimite aceasta informatie inapoi spre creier,pentru a intru a indica faptul ca gandul a fost inteles in totalitatea sa, in intreaga intrupare. Gandul nu este inteles doar prin intermediul creierului; el este inteles in totalitatea corpului vostru. Partea rationala a creierului va permite apoi sa formulati un cuvant pentru a descrie acel sentiment.

Ramtha – Cartea Alba

Maine continuam,

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: