Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘creier’

Gandurile si trairile noastre transforma mediul si influenteaza materia

coerenta inimii 3Glen Rein, dr. in biologie celulara, a conceput o serie de experimente pentru a evalua abilitatea vindecatorilor de a modifica sistemele biologice. De vreme ce ADN-ul este mai stabil decat alte substante precum celulele sau culturile bacteriene, a decis sa dea vindecatorilor sa tina in maini tuburi de testare ce contineau ADN (Mc Craty, Rollin, Mike Atkinson, D. Tomasino, 2003).

Acest studiu a avut loc la Centrul de Cercetare Heart Math in California. Cei de acolo au coordonat cercetari extraordinare in fiziologia emotiilor, interactiunile creier-inima si multe altele. In esenta, impreuna cu alti cercetatori, s-au interesat asupra legaturii specifice dintre starile noastre emotionale si ritmul nostru cardiac. Cand avem emotii negative ( de exemplu furie sau frica), ritmul cardiac devine dezorganizat. Dimpotriva, emotiile pozitive ( de exemplu iubire sau bucurie) produc patternuri foarte coerente de inalta frecventa, patternuri numite de Heart Math coerenta inimii.

In experimentul dr. Rein, acesta a studiat initial un grup de 10 indivizi, care aveau o buna experienta practica in utilizarea tehnicii folosite si predate de Heart Math pentru a construi coerenta inimii. Ei au aplicat tehnica pentru a produce sentimente puternice , elevate ca iubire, apreciere, iar ulterior pentru 2 minute, au tinut vase continand mostre de ADN aflate in suspensie de apa deionizata. La analizarea mostrelor, nu a reiesit nici o schimbare semnificativa statistic.

Un al doilea grup de participanti antrenati special, au facut acelasi lucru , dar in loc doar sa creeze emotii pozitive ( un sentiment de iubire si apreciere) ei au creat si au trimis si o intentie (un gand) catre mostra ADN. Acest grup a produs schimbari semnificative statistic in conformatia (forma) mostrei ADN. In unele cazuri ADN-ul a fost rasucit sau desfacut mai mult de 25%.

Al treilea grup de subiecti antrenati a sustinut mental o intentie clara de a schimba ADN-ul, dar au fost instruiti sa nu intre intr-o stare emotionala pozitiva. Cu alte cuvinte, au folosit doar intentia – gandul pentru a transforma materia. Rezultatul? Nici o schimbare in mostra de ADN.

Starea emotionala pozitiva a primului grup nu a facut nimic prin ea insasi mostrei de ADN. Intentia clara a celuilalt grup neacompaniata de emotie, deasemenea, nu a avut impact.

Doar cand subiectii au avut atat emotia pozitiva cat si un obiectiv clar aliniat, ei au putut fi capabili sa produca un efect constient.

Un gand constient are nevoie de un energizant, un catalizator – si acea energie este o emotie elevata. Iubirea si mintea lucreaza impreuna. Gandurile si sentimentele se unifica intr-o stare de a fi. Daca o stare de a fi  „rasuceste sau desface” catenele de ADN in 2 minute, ce spune acest lucru despre capacitatea noastra de a crea realitate?

Ceea ce demonstreaza acest experiment este urmatoarea idee: campul cuantic nu doar raspunde pur si simplu dorintelor noastre (cerintelor emotionale). Nu doar raspunde gandurilor noastre. Raspunde, in schimb,  doar atunci cand gandul si emotia sunt aliniate sau coerente – adica atunci cand au acelasi semnal. Cand combinam o emotie inalta cu o inima deschisa si o intentie constienta, cu un gand clar, noi semnalizam campului sa ne raspunda in moduri uimitore.

Campul cuantic nu raspunde la ceea ce vrem ci la ceea ce suntem.

Joe Dispenza – Breaking the Habbit of Being Yourself

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Exercitii fizice pentru crearea unui nou model mental

model mental

Unul din avantajele suplimentare ale folosirii lobului frontal in vederea atenuarii activitatii celorlalti centri nervosi si a concentrarii pe exersarea mentala este acela ca intrerupem programele curente cu functionare permanenta. Le inchidem de tot. Cand persoanele cufundate in meditatie se concentreaza deplin asupra unei idei, celelalte parti ale creierului nu mai primesc aporturi importante de sange, ceea ce inseamna si lipsa activitatii in zona respectiva. Lipsa activitatii la un nivel neurologic inseamna oprirea proceselor mentale obisnuite. Exact asa cum stam intinsi prea mult in iarba, cu capul sprijinit pe o mana, dar circulatia sangelui e temporar oprita si ne amorteste bratul, tot asa se intampla si cu creierul.

Daca am opri circulatia sangelui intr-o zona a organismului pentru o perioada mai indelungata, regiunea respectiva ar muri. Ceea ce nu se intampla in creier, in sensul propriu al cuvantului. Mai curand, cand intrerupem repetat circulatia sangelui – cand inceteaza activitatea electrica in regiunea cerebrala sau, mai precis, in reteaua nervoasa respectiva – neuronii nu se mai activeaza. Ca sa revenim la legea lui Hebb, tot atat de adevarat este ca, daca nu se mai activeaza impreuna, neuronii nu se mai interconecteaza, ceea ce inseamna ca, daca mai incetinim din ritm, ne concentram asupra unor aspecte specifice, cum ar fi cine si cum vrem sa fim, si incepem sa plasam aceasta imagine mentala a noii personalitati sub ochii lobului frontal (sau exersam mental o actiune noua, indiferent de natura ei), prin efort cognitiv, obtinem un bonus dublu – nu numai ca putem crea noi circuite, dar ne putem si debarasa de conexiunile rigidizate.

Sa ne imaginam, de exemplu, ca am hotarat sa exersam mental sa avem rabdare cu copiii. Dupa ce ne punem marile intrebari – cele de tipul „ce-ar fi daca….” – mintea incepe sa contureze un model al persoanei care vrem sa devenim. Prin exersare mentala, atentie si repetitie si prin activarea de noi retele nervoase conform altor tipare, putem determina comunitatile de neuroni sa se ingemaneze in noi combinatii, ca sa cream un nou nivel de constiinta, pe care sa-l numim rabdare. Pe masura ce celulele nervoase se aduna si se unesc intr-un singur circuit, circuitele vechi, care ne conditionau sa explodam verbal la cea mai mica provocare, inceteaza sa se mai activeze impreuna si, cu timpul, se vor desprinde din circuitul comun pentru ca nu-l vom mai folosi. Creierul nostru foloseste aceleasi materiale, carora le aplica repetitia, asocierea, exersarea mentala a noilor reactii la situatiile familiare, ca sa combine noi circuite de rabdare, in locul celor de impacienta. Ne debarasam de vechiul cadru mental de intoleranta si ne facem unul nou, de rabdare. O retea nervoasa o inlocuieste pe alta. Uimitor este faptul cum creierul se conformeaza liberului nostru arbitru prin stergerea vechilor amprente sinaptice si crearea altora noi. Iata adevarata biologie a schimbarii.

Sa vedem cum functioneaza. O ora pe zi, timp de trei saptamani, ne cautam in fiecare dimineata un loc linistit, dupa ce au plecat copiii la scoala. Dupa ce ne-am asezat intr-un scaun si am inchis telefonul, ne alcatuim in minte cum o sa arate aceasta persoana noua, toleranta. Luam cateva dintre articolele pe care le-am citit in revista Parenting despre atitudinea numaratului-pana-la-zece (ca amintiri semantice), evocam comportamentul imperturbabil al mamei si cum reactiona ea la mofturile noastre (ca amintiri episodice), adaugam alte exemple si unitati de informatie, si mai vechi, si mai recente, si cream un nou model de rabdare.

Ceea ce facem de fapt este, in esenta, sa ne combinam cunostintele semantice, teoretice, cu experientele prezente deja in circuitele noastre cerebrale si sa le reunim intr-o noua combinatie, ca sa cream o alta posibilitate. Cu ajutorul lobului frontal, compunem intentionat scenarii mentale, invatand sa blocam vocea critica (aceea care vrea sa reia momentele lipsite de rabdare din viata noastra) si elaborand un foarte perfectionat si concentrat portret al noului nostru sine, inzestrat acum cu rabdare. Exersarea mentala a personalitatii pe care ne-o dorim nu e de fapt decat o evocare a modului in care putem deveni acea fiinta superioara pe care ne-o dorim, pe baza celor invatate si memorate. Cand conjugam noi retele nervoase care sa se activeze in secvente, combinatii si tipare diferite, cream un nou nivel de constiinta. Sa nu uitam ca mintea se produce atunci cand creierul nostru actioneaza acum altfel decat inainte de exersarea mentala a scenariului.

Pe urma, prin activare repetata si prin constituirea noilor circuite nervoase in noi retele, realizam conexiuni mai puternice, mai durabile, care, cand sunt activate dupa vointa, vor crea o noua minte, numita rabdare. De fapt, decidem sa nu incetam exercitiul mental de rabdare pana nu atingem pe deplin aceasta stare. Iar reteaua nervoasa necesara unei atitudini rabdatoare devine mai naturala cu cat exersam mai mult. Mintea noua creeaza un creier nou.

Ne dam seama ca retelele pe care le foloseam inainte, in starea noastra de manie, determinata de mediu, de dependenta chimica si care ne crea izbucnirile fata de copii reprezentau o componenta a personalitatii noastre adoptate, a mastii de regina dramatica. Fusesera puse la regim constant de suparare si  agresivitate, urmate de un desert alcatuit din remuscare, cu glazura de autoflagelare. Dupa cateva zile de exercitii in minte, aceste foste circuite someaza. Nu le place sa fie ignorate si abia asteapta sa treaca la treaba. Vad activitate in alta parte a creierului si se hotarasc sa iasa din amortire, din Orasul Fantoma, si sa se mute unde are loc actiunea – adica peste drum, pe strada Rabdarii. Asa ca se desprind de celelalte celule nervoase din retea si li se alatura celor din reteaua nou formata pentru rabdare. Nevrand sa fie luate drept musafiri nepoftiti, aduc cu ele niste factori de crestere nervoasa, ca dar de casa noua.

Acum, am exersat mental cam trei sapamani pe Strada Rabdarii. Intr-o zi, pustiul de sapte ani si cel de sase vin de la scoala. Ploua, n-am terminat de aranjat gradina, iar curtea din spate e o adevarata mocirla. Ii vedem pe cei doi in tenisi nou-nouti, indreptandu-se ata spre leaganul din mijlocul baltii. In loc sa ne repezim si sa-i ocaram, le strangem incaltarile vechi, scoatem capul pe usa si le cerem sa vina in garaj sa-si schimbe pantofii. Sclipirea din ochii lor ne spune fie ca sunt speriati ca le-a rapit cineva mama, inlocuind-o cu vreun robot bionic, fie ca exercitiile noastre mentale si-au facut datoria.

Daca tot suntem aici, sa perfectionam o parte a acestui proces. Am discutat in Capitolul 2 despre pianistii care exersau mental. In experienta, erau implicate de fapt patru grupuri. In doua dintre ele, unii subiecti exersau fizic, iar altii mental, primind instructiuni sa interpreteze exact aceleasi melodii ca si ceilalti. Unui grup insa nu i s-au dat nici un fel de instructiuni si informatii si, de aceea, nu si-au putut forma aceeasi constiinta prin activarea aceluiasi complex de circuite in fiecare zi. Pentru ca n-aveau cum sa-si aminteasca ce facusera cu o zi inainte, nu-si puteau activa aceleasi retele nervoase. Iata de ce trebuie sa fim precisi si consecventi cand ne facem creierul sa treaca in revista noua personalitate pe care vrem sa ne-o formam.

Esti ceea ce gandesti

tumblr_majuqx1hsZ1qdc2qio1_400Modul in care gandim ne influenteaza in mod direct atat corpul, cat si viata. Poate ati mai auzit conceptul acesta, exprimat in diferite feluri – de exemplu, in expresia “suprematia mintii asupra materiei”. Oamenii cu care discutasem nu numai ca impartaseau aceasta convingere, dar o si foloseau ca baza pentru realizarea unor schimbari constiente in propria minte, in corp si in viata lor personala.

Ca sa inteleg cum au reusit acest lucru, am inceput sa studiez volumul din ce in ce mai mare de cunostinte referitoare la relatia dintre gandire si trupul fizic. A aparut un domeniu al stiintei numit psihoneuroimunologie, care a demonstrat legatura dintre minte si trup. Toate cele aflate pana acum pot fi descrise in urmatorii termeni usor accesibili: fiecare gand produce o reactie biochimica la nivelul creierului. Acesta elibereaza la randul sau semnale chimice transmise corpului, in care reactioneaza ca mesageri ai gandului. Gandurile care produc substantele chimice din creier ii permit corpului sa simta exact cum gandeati. Deci fiecare gand produce o substanta careia ii corespunde o senzatie in corp . In mod esential la fiecare gand de fericire, inspiratie, adica pozitiv, creierul produce o substanta care va fac sa va simtiti fericit, inspirat sau inaltat. De exemplu, cand anticipati o experienta placuta, creierul produce imediat un neurotransmitator numit dopamina, care stimuleaza creierul si corpul in asteptarea experientei respective si incepe sa va stimuleze. Gandurile pline de ura, de suparare sau autodepreciative determina creierul sa produca niste substante chimice numite neuropeptide, la care corpul reactioneaza corespunzator. Va simtiti dusmanos, furios sau lipsit de valoare. Iata cum gandurile devin neintarziat materie.

Atunci cand corpul reactioneaza la un gand printr-o traire, acest fapt declanseaza un raspuns in creier, care monitorizeaza si evalueaza constant starea corpului si observa ca trupul se simte intr-un fel anume. Ca raspuns la aceasta traire organica, creierul genereaza ganduri care produc mesageri chimici corespunzatori; incepeti sa ganditi cum simtiti. Gandirea creeaza simtire, iar apoi simtirea creeaza gandire, intr-un ciclu continuu.

Aceasta bucla duce in cele din urma la aparitia in corp a unei anumite stari, care determina natura generala a modului in care ne simtim si ne comportam. Numim acest lucru stare. Sa presupunem, de pilda, ca o persoana isi traieste o mare parte din viata intr-un ciclu repetat de ganduri si stari care au de-a face cu lipsa de securitate. In momentul in care gandeste ca nu e suficient de buna sau de desteapta, ori ”destul de…” in tot ceea ce face, creierul elibereaza substante chimice care produc un sentiment de insecuritate. Acum simte intocmai cum gandea. In momentul in care se simte nesigura, incepe sa gandeasca asa cum simte. Cu alte cuvinte, corpul o determina acum sa gandeasca. Acest gand duce la si mai multe sentimente de insecuritate , iar ciclul se autoperpetueaza. daca gandurile si sentimentele persoanei continua sa genereze an de an acelasi feedback biologic intre creier si corp, ea va trai intr-o stare de “insecuritate”.

Cu cat intretinem mai mult aceleasi ganduri, care produc la randul lor aceleasi substante chimice, care determina aceleasi stari in corp, cu atat gandurile ne schimba fizic mai mult. Astfel, in functie de ce gandim si simtim, ne cream starea. Lucrurile la care ne gandim, energia si intesitatea lor ne influenteaza in mod direct sanatatea, alegerile si deciziile si, in cele din urma, calitatea vietii.

Aplicand acest rationament la propria viata, multi dintre cei cu care am discutat isi dadeau seama ca unele dintre gandurile lor nu numai ca nu serveau sanatatii, dar ar fi putut fi tocmai starea principala a starilor de boala sau de nefericire. Zeci de ani, petrecusera aproape zi de zi complacandu-se in stari de anxietate, ingrijorare, tristete, gelozie, furie sau o alta forma de suferinta emotionala. Interlocutorii mei spuneau ca, gandind si simtindu-se asa timp indelungat, asta le produsese starile respective.

De aici, a aparut rationamentul potrivit caruia, pentru a-si schimba starea de sanatate fizica, era necesar sa-si abordeze propriile atitudini: complexe de ganduri stranse in serii de rutine. Atitudinea creeaza o stare aflata in directa legatura cu corpul. Astfel, cineva care doreste o sanatate mai buna trebuie sa-si modifice tiparele de gandire sau atitudini, cele noi ajungand in cele din urma sa-i schimbe starea. Ca sa reuseasca acest lucru, persoana respectiva ar trebui sa evadeze din ciclurile nocive reluate mereu de gandire – simtire, simtire – gandire si sa puna in locul lor altele, benefice.

De fapt, majoritatea gandurilor sunt idei create de noi si in care ajungem sa credem. A crede devine pur si simplu o obisnuinta. Sheila, de pilda, care suferea de tulburari digestive a observat cat de des se gandea la sine ca la o victima incapabila sa-si schimbe viata. Vedea cum astfel de ganduri ii declansasera un sentiment de neajutorare. Punerea sub semnul intrebarii a acestei convingeri i-a dat posibilitatea sa accepte ca mama ei nu facuse nimic prin care s-o impiedice sa-si urmeze propriile idealuri sau s-o convinga de contrariu. Unii dintre cei pe care i-am studiat spuneau ca aceste ganduri repetitive seamana cu niste programe de computer care functioneaza tot timpul, in fiecare zi, undeva in fundalul propriei vieti. Ei insisi fiind operatorii acestor programe, le puteau schimba sau chiar sterge.

Intuitia aceasta a fost esentiala. Intr-un anumit moment, toti cei cu care am vorbit au fost obligati sa infrunte ideea preconceputa potrivit careia gandurile nu pot fi controlate, alegand in schimb sa fie liberi si sa-si controleze gandirea. Toti decisesera sa puna capat proceselor negative de gandire care anticipasera si pregatisera producerea reactiilor chimice dureroase din corp si acum erau hotarati sa-si coordoneze gandurile si sa elimine rationamentele care le faceau rau.

Repetate suficient de des, gandurile constiente devin un mod inconstient de gandire. Ca sa dam un exemplu banal, cand invatam sa sofam, trebuie sa constientizam fiecare actiune. Dupa mult exercitiu, putem conduce 150 de kilometri, de la punctul A la punctul B, si fara sa ne amintim vreo portiune a traseului, pentru ca, de obicei, subconstientul se afla la volan. Toti am avut o astfel de senzatie de neconstientizare in timpul unei calatorii de rutina cu masina, simtind cum constientul se redeasteapta doar ca sa reactioneze la un zgomot neobisnuit la motor sau la huruitul unei anvelope sparte. Asa ca, daca persistam in aceleasi ganduri, acestea sunt constiente de la inceput, devenind in cele din urma inconstiente, programe automate de gandire. Neurostiintele au o explicatie foarte solida pentru modul in care se petrece acest lucru. Si, pana la sfarsitul acestei carti, veti intelege cum se realizeaza acest fenomen.

Gandurile inconstiente devin modalitati inconstiente de existenta, care ne afecteaza in mod direct viata, la fel ca si cele constiente. Ca toate gandurile, si acestea declanseaza reactii biochimice care au ca rezultat comportamente, iar gandurile noastre repetitive, inconstiente produc tipare automate de comportament, dobandite, aproape involuntare, niste obisnuinte care se fixeaza si se consolideaza sub forma de conexiuni neurologice.

Pentru a intrerupe ciclul unui proces de gandire devenit inconstient, este nevoie de o actiune constienta si de efort. Mai intai, trebuie sa evadam din propria rutina, ca sa ne putem privi viata din afara. Prin contemplare si autoreflectie, putem deveni constienti de scenariile noastre inconstiente. Dupa aceea astfel de ganduri trebuie observate fara sa reactionam la ele, astfel incat acestea sa nu mai declanseze reactiile chimice automate care duc la aparitia comportamentului habitual. In sinea noastra, posedam cu totii un nivel de constienta de sine care ne poate observa gandurile. Trebuie sa invatam sa ne separam de aceste programe si, atunci cand reusim, le putem domina in mod voit. In sfarsit, putem exercita control asupra propriilor ganduri, prin aceasta distrugand din punct de vedere neurologic ganduri care au fost fixate si consolidate in creier.

Cunoscand de la neurostiinte faptul ca gandurile produc reactii chimice in creier, ar fi logic ca gandurile sa aiba un efect oarecare asupra corpului fizic, modificandu-se starea interioara. Gandurile nu numai ca au o importanta concreta pentru modul in care traim, dar devin concrete in chiar corpul nostru. Gandurile au substanta si devin substanta.

Din convingerea ca gandurile sunt reale si ca modul de gandire al oamenilor le influenteaza direct sanatatea si viata, persoanele respective si-au dat seama ca necazul lor provenea de la insesi procesele lor de gandire. Ele au inceput sa-si analizeze viata. Cand le-a venit inspiratia si au dobandit sarguinta necesara ca sa-si schimbe modul de gandire, si-au putut revitaliza sanatatea. O noua atitudine se poate transforma intr-o noua obisnuinta.

Antreneaza-ti creierul – Joe Dispenza

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

„Mintea este rezultatul interacţiunii Conştiinţei cu creierul”

                                                                                                                                                 www.ziarulevenimentul.ro/stiri/Interviu/a-mintea-este-rezultatul-interactiunii-constiintei-cu-creierula–59760.html

Interviu cu psihologul Diana Ciubotaru

Diana Ciubotaru

Tot ceea ce ne înconjoară este rezultatul gândurilor noastre, al acţiunilor şi al emoţiilor. Fiecare dintre noi, conştient sau nu, creează. Uneori creăm lucruri bune, situaţii fericite, alteori naştem adevărate dezastre. Ne putem îmbolnăvi şi vindeca singuri. Am încercat să desluşim mecanismele minţii cu ajutorul psihologului Diana Ciubotariu, care ne-a ajutat să înţelegem cum ne creăm realitatea.

– Vorbim mereu despre minte, în lipsa cărei nu-mi imaginez cum am putea „funcţiona”. Ce este mintea?

– Ca sa putem defini mintea avem la dispoziţie un puzzle de concepte: creier, conştiinţă, emoţii, observator, sine, energie şi realitate. Imediat după momentul concepţiei, oul fecundat începe să se dividă şi în câteva ore se transformă în ceva cu totul diferit. Nu se ştie ce anume declanşează comanda ca, dintr-un amalgam de celule, doar câteva să se diferenţieze în crearea corpului şi altele să se diferenţieze în crearea creierului. Cine dă acea comandă atât de corect încât nu te trezeşti cu mâna crescută prin creier sau cu un ochi în talpă? Răspunsul este la ceea ce numim Spirit, Sine, Observator. ADN-ul este doar o bancă de date, dar este nevoie să fie folosită corect şi animată. De aceea, o celulă vie are conştiinţă sau are Spirit, dar o celula moartă e doar o carcasă goala. Un argument în acest sens vine din cercetările asupra experienţelor de extracorporalitate ce au arătat că oamenii care, din diverse motive au trăit senzaţia ieşirii din corpul fizic, într-un fel sau altul au fost conştienţi de ei, dar nu şi de corpul lor, mai ales când funcţiile lor fiziologice au fost oprite pentru minute bune. Asta demonstrează ceva foarte important – conştiinţa nu este un efect al funcţionarii creierului, ci este ceva care animă creierul sau îl infuzează, şi determină o serie de efecte măsurabile asupra lui şi întregului corp.

Mintea este un mecanism uriaş de adaptare pe care omul îl foloseşte în ceea ce se numeşte viaţă şi evoluţie. Ea s-a transformat de-a lungul timpului odată cu experienţele pe care omul le-a trăit şi stocat şi odată cu dezvoltarea infrastructurii organice care o susţine – creierul. Mintea creşte odată cu noi, de la naştere până la moarte.

– Dar gândul? Cum de se întâmplă să avem gânduri frumoase sau ameninţătoare?

– Mintea este intim legată de creier şi, în acelaşi timp, pentru explicarea ei avem nevoie de un nou termen: Conştiinţa. Dacă e sa fim mai exacţi, mintea este rezultatul interacţiunii Conştiinţei – ca flux universal de informaţie, cu creierul – privit ca o imensă unitate de emisie-recepţie, prin neuronii săi care se supra-specializează pe diverse arii neuronale, în primirea unor informaţii diferenţiate. Creierul receptează o anumită informaţie pe care a captat-o din fluxul universal de conştiinţă şi o traduce prin intermediul neuronilor într-o imagine, care la nivel subiectiv, al percepţiei subiective, este tradus ca un gând. Spunem deseori că „Mi-a trecut un gând prin minte”. E ca şi cum creierul ar „îngheţa” din marele râu al conştiinţei doar o anumită informaţie. Mintea este interfaţa care dă un sens logic acelei imagini în contextul vieţii persoanei. Adică, o pune într-un continuum temporal – azi, mâine, ieri, anul viitor – o leagă de ceea ce persoana ştie deja, de aspiraţiile sau de temerile sale. ?n felul acesta, gândul capătă sens şi poate fi valorificat ca idee creatoare sau, dimpotrivă, poate bloca persoana, fiind o sursa de stres şi frică, atunci când imaginea descărcată este ameninţătoare.

– Uneori se întâmplă să măcinăm aceleaşi gânduri, să repetăm aceleaşi acţiuni, chiar dacă nu sunt tocmai benefice pentru noi. De ce facem acest lucru?

– Mintea funcţionează ca o interfaţă care poate rula zeci de programe simultan, ca un computer uriaş care are capacitatea de a lua decizii în numele tău. Practic, ne putem închipui laptopul de acasă, de zeci de mii de ori mai performant care, conectat la reţeaua de internet, face în numele tău toate operaţiunile posibile on-line, după ce l-ai învăţat iniţial toate acestea. Ulterior, laptopul tău învaţă din propria lui experienţă şi nu te mai întreabă, ci începe să aibă iniţiative, în funcţie de ceea ce i-ai dezvăluit ca ar fi dorinţele şi preferinţele tale şi în funcţie de ceea ce tu i-ai spus că e adevărat sau fals, corect şi incorect, bine sau rău. Mai mult, ia decizii în numele tău, în funcţie de scopurile tale, pe care i le pui în faţă zilnic. Este un executant foarte conştiincios care încearcă în permanenţă să se upgradeze şi să fie avansat în funcţie, prin acţiuni din ce în ce mai complexe în spectrul deciziilor. Devine atât de comod pentru tine încât îl laşi să facă toată treaba, mai ales că o face atât de bine uneori încât nu mai ştii dacă ai decis tu sau a a decis computerul pentru că îţi ştie atât de bine nevoile.

– Până aici totul pare în regulă. Şi totuşi, cum cream realitatea cu ajutorul acestui computer? Cine este cel care priveşte ecranul computerului şi decide dacă îl mai foloseşte sau mai şterge din programe?

– De aici încolo răspunsul vine de la fizica cuantică. Cel care priveşte ecranul este Observatorul cuantic, cel care colapsează realitatea, sau transformă gândul care apare pe ecran, în materie. Acest concept al observatorului sau martorului îl regăsim în spiritualitate sub forma Spiritului sau a Sinelui. ?n esenţă, Spiritul, Sinele sau Observatorul este cel care conduce şi ghidează mintea în tot demersul ei de a crea realitate, de a transforma realitatea sau de a gestiona în orice fel realitatea. Din acest punct pot apărea nişte situaţii interesante. De exemplu, o minte care a fost lăsată să facă totul singură, fără ca ea să mai consulte observatorul, va începe să creadă, încet, încet, că ea este observatorul. Adică îşi va aroga toate drepturile tale ca şi cum tu nu ai existat niciodată, şi începe să aibă o conştiinţă a ei proprie, diferită de observator. Adică începe să se separe de Sine.

– Ce se întâmplă din acest moment, al separării?

– Mintea separată va începe să acumuleze cât mai mult, pentru a se adapta din ce în ce mai bine la mediu şi a asigura corpului o existenţă cât mai confortabilă. Dintr-o dată, mintea şi corpul sunt pe cont propriu. Mintea se simte extrem de responsabilă pentru a face faţă unei lumi externe pline de ameninţări sau provocări. ?şi aminteşte vag de o forţă mai mare decât ea, dar o vede undeva departe şi începe să-i adreseze rugăminţi în momentele ei de durere şi slăbiciune. Mintea începe să creadă că este Singură şi are nevoie de un protector pe care să-l ţină mereu aproape. Faţă de momentul naşterii când Sinele abia crea mintea, pas cu pas, odată cu dezvoltarea accelerată a creierului, acum mintea e mare, a acumulat foarte multe, dar e separată de Sine. Separarea s-a făcut treptat şi insidios, pe măsură ce minţii i s-au implementat programe care să-i dea iluzia că e pe cont propriu şi că este prizoniera realităţii, nicidecum creatoarea ei. Mintea a creat un cuşcă în care a intrat, s-a prefăcut că e încuiată şi apoi a uitat că poate oricând ieşi de acolo. Mintea a devenit propria ei prizonieră.

– E ca şi cum te-ai trezi într-o dimineaţă şi crezi că eşti computerul, ai uitat că tu l-ai creat

– Ca şi computer, îţi aminteşti că este cineva care te-a creat, dar nu îţi aminteşti că tu eşti, de fapt, acela. Urmează o adevărată comedie umană, în termenii spiritului, în care tu te porţi ca şi cum nu ştii că eşti tu, ca un actor care a urcat pe scene să joace rolul vieţii lui, dar când a coborât de pe scenă a uitat că e doar un rol şi continuă să îl joace neperturbat.

– Ce spune fizica cuantică?

– Conform fizicii cuantice realitatea nu există decât dacă avem un observator care să o observe sau să o colapseze. E ca şi cum pixul din mâna mea nu exista decât dacă îl privesc. ?n momentul în care închid ochii, întreaga lume, inclusiv pixul se transformă în energie nediferenţiată dar cu potenţialul de a fi orice. Dar aici e nevoie de o precizare: în momentul în care închid ochii şi sunt conştient că sunt Observator cuantic sau Spirit, atunci se produce transformarea întregii lumi în energie potenţială, şi în mod similar când deschid ochii şi sunt conştient de poziţia mea de Sine sau Observator cuantic, se produce materializarea conştientă a lumii. Dacă eu închid ochii dar cred că sunt mintea aceea separată de Sine, voi şti tot timpul că am pixul în mână şi că el nu a dispărut, că sunt ancorat în gravitaţie, pentru că asta vrea mintea să creadă. Acesta este gândul pe care ea îl crede posibil, ca atare va crea o realitate în care nu putem experimenta poziţia observatorului.

– În prima situaţie eu pot visa orice fără să mă lovesc de logica fizicii clasice?

– Pot crede în puterile mele potenţiale că pot citi gândurile, materializa obiecte sau călători interdimensional. În al doilea caz, mintea mea a stabilit o „cuşcă gravitaţională” şi a decis că nu este posibil decât ceea ce permite gravitaţia. Ambele minţi creează realitate, dar una crează o realitate în care se lasă conştient condusă de un Sine care o împinge mereu să-şi depăşească limitele, şi cealaltă creează realitate în care crede că este limitat de forţele gravitaţionale şi nu este conştientă de prezenţa Sinelui.

– Am vorbit despre cum se naşte mintea, cum funcţionează, cum apar gânduri. Dar emoţiile?

Este important să înţelegem cum mintea începe să funcţioneze în suprapunere/sau nu cu observatorul cuantic, este bine să ştim cum se nasc gândurile şi ce înseamnă crearea realităţii din minte şi din spirit.

Emoţiile sunt rezultatul faptului că mintea crede un gând. Adevărul perceput în mod subiectiv dă naştere unui întreg lanţ de reacţii chimice în corp. Într-un anume sens, corpul urmează mintea şi mereu noi devenim ceea ce credem. Corpul nostru este o hartă a credinţelor noastre conştiente şi inconştiente şi se transformă sub imperiul emoţiilor activate de gândurile în care credem. De aceea o minte care crede în boală şi trăieşte emoţia corespunzătoare de frică va genera în corp, mai devreme sau mai târziu o boală, în strânsă corespondenţă cu tipul de frică sau conţinutul fricii.

– Pe principiul ăsta ne putem împlini şi dorinţele. Este nevoie doar să credem, să cerem şi vom primi?

– Aşa cum spunea un mare maestru , o dorinţă nu este altceva decât gândul împlinirii văzut din perspectiva unui obiect, a unei entităţi sau unei experienţe. Orice gând de împlinire vă permiteţi să-l simţiţi, vă părăseşte trupul prin câmpul electromagnetic şi intră în fluxul de conştiinţă, pentru a atrage spre voi orice ar produce acelaşi sentiment dat de dorinţa trăită în corpul vostru. Cu cât acea dorinţă este simţită cu multă intensitate, cu atât mai completă va fi îndeplinirea ei. Şi cu cât ştim cu mai multă certitudine că ea se va împlini, cu atât mai rapid se va materializa. Cunoaşterea intuitivă absolută este un gând de înaltă frecvenţă, ce creşte aşteptarea indusă prin câmpul auric, amplificându-vă astfel puterea de a va materializa dorinţele.

Avem capacitatea de a şti tot ce se poate şti. Gândurile pe care ni le permitem să le cunoaştem prin intermediul minunatului receptor care este creierul vor deveni o realitate trăită, văzută mai întâi în întruparea noastră, iar apoi în condiţiile de viaţă. Orice dorinţă am aveam, avem capacitatea – prin cunoaştere – să o materializăm cât am clipi din ochi.”

Maura Anghel

* Diana Ciubotaru este licenţiată în psihologie, are un master în psihoterapie şi intervenţie socială, este doctorand în psihologia cuplului. Este psiholog principal şi deţine un certificat european în psihoterapia familiei şi cuplului.

* „Pentru a materializa dorinţele, tot ce trebuie să faceţi este sa simţiţi ceea ce doriţi. Sentimentul este trimis înapoi la Tatăl, care v-a îndeplini dorinţele”. Ramtha, Cartea Alba

 

Citat

A treia parte – Despre constiinta: creier si materializare

Mind-power (1)Cum este gandul inteles si cunoscut? Prin emotie. Cunoasterea este in intregime un sentiment. Un gand nu poate fi cunoscut pana cand nu este simtit mai intai; apoi, el are o identitate. A cunoaste un gand inseamna sa-l acceptati in creier, iar apoi sa va dati voie sa-l simtiti si sa-l traiti in intregul trup. Cunoasterea nu este demonstrarea unui lucru dat, ci definirea lui emotionala. Odata ce ai sentimentul in interior, poti spune: “ Stiu. Am acest sentiment. Stiu.”

In interiorul vostru, maestrii mei iubiti, se afla poarta ce duce spre tot ce inseamna cunoastere. Focul ce arde in interiorul vostru este acelasi foc ce scanteiaza in fiecare atom, in fiecare stea mare, in fiecare forma celulara si in tot ceea ce exista. Este absolut aceleasi foc. Unimea cu tot ce inseamna viata se realizeaza prin principiul Luminii, caci Lumina ce atesta emotia din suflet este aceeasi Lumina care da nastere florilor, stelelor, si a tot ce exista. Deci, in interiorul vostru, aveti capacitatea de a cunoaste toate lucrurile. A cunoaste ceva nu inseamna sa intelegeti acel ceva, prin intermediul retoricii intelectuale ce este insotita de cuvinte sofisticate, care nu spun nimic. Cunoasterea florii este dobandita prin fiinta interioara, prin intermediul sentimentelor. Puteti sti intotdeauna ce gandeste ceva, prin frecventa pe care acest ceva o emite, numita emotie. Daca vreti sa stiti orice, tot ce trebuie sa faceti este sa-l simtiti. Veti avea intotdeauna dreptate.

Cum creeaza gandul experientele din viata noastra? Pineala este pecetea ce transforma cunoasterea in expresie materiala. Orice cunoastere pe care o lasati sa patrunda in interiorul vostru, va deveni o realitate mai intai in corpul vostru, deoarece pineala este responsabila de trimiterea acelui gand prin tot corpul, sub forma de curent electric, pentru a fi inregistrat ca emotie. Cu cat este gandul mai nelimitat, cu atat frecventa trimisa catre corp va fi mai inalta si mai rapida; prin urmare, si freamatul simtit in organism va fi mai mare. Acel sentiment este apoi inregistrat si inmagazinat in suflet, ca o frecventa data.

Senzatia data de fiecare gand, inregistrata in suflet, este pusa “in asteptare” in aura voastra, iar aceasta activeaza portiunea electromagnetica a campului de lumina sa atraga – ca un magnet – ceea ce se aseamana cu gandirea voastra indusa de atitudinea colectiva. Ea va atrage spre voi situatii, lucruri, obiecte sau entitati care vor crea aceleasi sentimente traite in corp, date de toate gandurile voastre. De ce? Pentru ca sa traiti gandurile printr-o realitate tridimensionala, pentru a dobandi premiul experientei, numit intelepciune.

Cum se materializeaza dorintele voastre? O dorinta nu este altceva decat gandul implinirii vazut din perspectiva unui obiect, a unei entitati sau a unei experiente. Orice gand de implinire va permiteti sa-l simtiti, va paraseste trupul prin campul electromagnetic si intra in fluxul de constiinta, pentru a atrage spre voi orice ar produce acelasi sentiment dat de dorinta traita in corpul vostru. Cu cat acea dorinta este simtita cu multa intensitate, cu atat mai completa va fi indeplinirea ei. Si, cu cat stiti cu mai multa certitudine ca ea se va implini, cu atat mai rapid se va materializa, caci cunoasterea intuitiva absoluta este un gand de inalta frecventa, ce creste asteptarea indusa prin campul auric, amplificandu-va astfel puterea de a va materializa dorintele.

Aveti capacitatea de a sti tot ce se poate sti. In acest scop a fost conceput creierul vostru, astfel incat un Dumnezeu ce traieste in planul fizic, intr-un corp fizic, sa poata trai si intelege orice dimensiune a lui Dumnezeu doreste, vazuta prin formele tridimensionale. Gandurile pe care vi le permiteti sa le cunoasteti prin intermediul minunatului vostru receptor, vor deveni o realitate traita, vazuta mai intai in intruparea voastra, iar apoi in conditiile de viata. Si orice dorinta ati avea, aveti capacitatea – prin  cunoastere – sa o materializati cat ati clipi din ochi. Astfel creati Imparatia Cerurilor pe Pamant.

Este o simpla stiinta. Tineti minte : gandul este; apoi Lumina este vazuta; pe urma vibratia luminii este coborata si creeaza impulsuri electrice. Vibratia impulsurilor electrice este coborata tot mai mult, pentru a deveni materie- si, din materie, este coborata pentru a reprezenta idealul gandului.

Acelasi adevar actioneaza si in corp. El este gand, lumina, unitate de receptie; electrumul este preluat din unitatea de receptie si trece prin materie, pentru ca materia sa poata intelege prin intermediul sentimentului.

Pentru a va materializa dorintele, tot ce trebuie sa faceti este sa simtiti ceea ce doriti. Sentimentul este trimis inapoi la Tatal, care va v-a indeplini dorintele. Asta e tot.

E prea simplu? Vreti sa fie mai complex?

Ramtha – Cartea Alba

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

A doua parte – Despre Constiinta: creier si materializare

tumblr_m8q46pgYfn1ryt2fvo1_500Pineala, sau ce-a de-a sasea pecete, este mecanismul resonsabil de amplificarea frecventelor de gandire, astfel incat sa poata fi transmise in intregul corp.  Secretia hormonala de la pituitara in pineala este ceea ce activeaza diverse parti din creier, pentru a recepta si pentru a gazdui diverse frecvente de gandire.

Armonia functiilor este mentinuta prin secretia de hormoni produsa de glandele endocrine si care trece in sange. Pineala raspunde de mentinerea aceste armonii. Secretia de hormoni a pinealei activeaza si celelalte glande, facandu-le sa secrete hormonii lor, in armonie una cu cealalta, creand astfel ceea ce se numeste echilibru hormonal. Nivelul acestui echilibru este determinat de frecventele de gand colectiv ce sunt primite de catre sistemul pineal. Cu cat frecventele gandului sunt mai inalte, cu atat secretia hormonala este mai abundenta in organism. De asemenea, cu cat frecventele sunt mai inalte, cu atat pineala activeaza pituitara, care isi secreta hormonii ce activeaza creierul pentru a primi frecvente de gandire  si mai inalte.

Cum se realizeaza in fiinta voastra, gandul provenit din fluxul constiintei? Cand gandul patrunde prin aura voastra, aura nu-l defineste – adica, nu judeca si nu modifica gandul; il lasa sa treaca, fara restrictii. Cand propulsorii gandului ajung la creier, ei calatoresc intai la partea de sus a emisferei drepte a creierului mare, acolo unde isi au locul functiile intelectului sau ale ratiunii si unde se exprima eul fals.

Ori ce este eul fals? Este cunoasterea dobandita din experienta umana, ce este inregistrata in suflet si articulata prin portiunile rationale ale creierului. El reprezinta atitudinile colective ale Dumnezeului/om ce traieste  doar pentru a supravietui, in umbra constiintei sociale. Iar aceasta perspectiva colectiva va refuza sa perimta ca gandurile sa fie receptate si folosite pentru o realizare mai inalta in cadrul intruparii.

Fiecare frecventa de gand pe care eul fals o lasa sa patrunda in creier este transformata in curent electric si trimisa spre aceasta portiune a creierului care a fost activata de catre pituitara, pentru a gazdui acea frecventa. Portiunea din creier respectiva amplifica apoi curentul si il trimite spre sistemul pineal. Sistemul pineal guverneaza sistemul nervos central. El colecteaza fiecare frecventa de gand primita, o amplifica si mai mult si o propulseaza prin sistemul nervos central, care circula prin coloana vertebrala ca o sosea de gand electric. Curentul electric produs de sistemul pineal curge prin lichidul sistemului nervos central – care este apa – in jos, prin coloana, iar apoi prin fiecare nerv, spre fiecare celula din organism.

Fiecare celula din corp este alimentata prin sange, cu gazele derivate din actiunea enzimelor asupra alimentelor consumate. Cand curentul electric produs de gand patrunde in structurile celulare, el intra ca o scanteie de lumina. Scanteia aprinde celula, facand ca gazul sa se extinda, ceea ce ii permite celulei sa se divida, prin ce se numeste proces de clonare si ii permite sa se regenereze si sa creeze o alta celula. Prin urmare, intregul organismul este hranit printr-un singur gand. In acest fel este mentinuta viata in structurile moleculare ale intruparii, prin efectele tuturor gandurilor pe care vi le permiteti sa le primiti, in fiecare clipa a existentei voastre.

Pe masura de gandul alimenteaza in mod continuu fiecare celula, intregul trup reactioneaza la impulsurile sale electrice – intregul trup. Deci, efectul gandului, trait in fiecare celula, creeaza o senzatie, un sentiment, o emotie, sau ceea ce se numeste un fel de “freamat” in trup. Aceasta senzatie este apoi trimisa sufletului, pentru a fi inregistrata.

Sufletul vostru este o mare banca de date, un computer impartial, ce inregistreaza foarte meticulos fiecare emotie simtita in intruparea voastra. Cand sunteti emotivi, inseamna ca simtiti un gand ce a bombardat structura de lumina a fiintei voastre, a fost acceptat de catre creier si trimis prin sistemul nervos central pentru a produce o senzatie in fiecare celula din corp. Sufletul inregistreaza apoi aceasta senzatie ca pe o emotie, cu scopul de a avea un sistem de referinta caruia sa i se adreseze – ceea ce se numeste memorie.

Memoria nu are dimensiune; ea este esenta. Memoria nu este o banca de date vizuala, ci una emotionala. Emotia este cea care creeaza imaginea vizuala. Sufletul nu inregistreaza imagini sau cuvinte, in scopul de a le memora; el inregistreaza emotiile produse de acele imagini si cuvine.

Sufletul preia emotia creata de catre gandul simtit in intregul corp si cauta prin banca de date a memoriei, pentru a gasi ceva asemanator, ceva ce portiunile rationale ale creierului – ceea ce numiti intelect – sa poata identifica, pentru a putea selecta un cuvant care sa descrie sentimentul.

Toate notiunile pe care le puteti descrie au anumite sentimente atasate, bazate pe experienta. Stiti ca floarea este floare, datorita experientelor emotionale avute in ceea ce o priveste. Ati vazut, ati atins, ati mirosit si ati purtat structurile numite flori. Prin urmare, simtiti florile intr-un mod anumit. Stiti ca matasea este matase, deoarece o asociati cu anumite senzatii si cu anumite experiente emotionale, ce dau nastere intelegerii notiunii de matase. Sufletul a inregistrat toate aceste informatii din experientele voastre emotionale. Deci, atunci cand sentimentul dat de gand este simtit, sufletul inregistreaza acea senzatie si cauta in banca de date a memoriei, un sentiment asemanator, provenit din gandurile traite anterior. Apoi, trimite aceasta informatie inapoi spre creier,pentru a intru a indica faptul ca gandul a fost inteles in totalitatea sa, in intreaga intrupare. Gandul nu este inteles doar prin intermediul creierului; el este inteles in totalitatea corpului vostru. Partea rationala a creierului va permite apoi sa formulati un cuvant pentru a descrie acel sentiment.

Ramtha – Cartea Alba

Maine continuam,

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Despre Constiinta: creier si materializare

mind-powerConstiinta consta din toate gandurile ce emana de la toate entitatile si toate lucrurile. Gandurile ce alcatuiesc constiinta au frecvente electrice diferite. Unele sunt ganduri de frecventa foarte joasa si lenta si anume cele care predomina aici, in constiinta sociala. Altele sunt ganduri de frecventa inalta – ganduri nelimitate ale supraconstiintei. Constiinta este suma tuturor valorilor de frecventa diferita ale gandului, iar fiecare valoare de gand atrage valori asemanatoare, luate de pretutindeni.

Constiinta sociala reprezinta o densitate de frecvente electrice ale gandului – dar este o densitate mai usoara decat aerul. Densitatea constiintei sociale este constituita din gand exprimat – gand ce a fost exprimat prin emotie, de catre fiecare entitate; adica, este alcatuita din gand realizat – gand pe care fiecare entitate l-a preluat deja, l-a simtit in suflet si l-a distribuit prin campul auriu, inapoi in fluviul gandurilor, pentru ca toti sa se hraneasca din el.

Gandurile din care prospera planul vostru sunt acele ganduri limitate si de joasa frecventa ale constiintei sociale. Aceste ganduri sunt foarte restrictive, care emit judecati, foarte dure, deoarece vietile voastre sunt conduse de atitudini legate de supravietuire si de frica de moarte – fie ca este moartea intruparii, fie cea a egoului. Prin urmare, constiinta voastra este ocupata cu ganduri legate de hrana, adapost, munca, bogatie; cu ganduri de judecata a ceea ce este potrivit si ce nu este, a ce este bine si ce e rau; ganduri legate de moda, de frumusete, acceptare, competitive, varsta, boala si moarte. Aceste ganduri de joasa frecventa intra cu usurinta in campul vostru auric, deoarece ele predomina in gandirea celor din jur. Deci, sunteti alimentati in permanenta cu ganduri limitate, provenite de la o constiinta foarte ingusta si imobilizata. Si, pe masura ce le permiteti acestor ganduri sa va alimenteze, transmiteti inapoi sentimentul pe care vi-l dau, regenerand si perpetuand astfel gandirea limitata a omului.

Constiinta din marile voastre orase este in mod special limitata, deoarece majoritatea celor care traiesc acolo sunt extrem de competitivi, preocupati de propria imagine exterioara, se tem de altii si nu se accepta intre ei. Prin urmare, toate orasele voastre mari sunt invaluite de o densitate densa de constiinta. Ceea ce vad cei care vin aici din alte universuri, cand va privesc orasele, este o retea densa de lumini multicolore – ganduri de joasa frecventa, ale unei constiinte foarte limitate, manifestate ca un camp de lumina.

Gandurile de frecventa inalta ale supraconstiintei sunt acelea ale starii de A FI, ale vietii, armoniei, unimii si a unei deveniri continui. Ele sunt gandurile iubirii. Ele sunt gandurile bucuriei, ale geniului.  Ele sunt nelimitate care, in realitate, depasesc posibilitatea de a fi exprimate chiar si prin aceste cuvinte, deoarece sentimentele nascute din ganduri nelimitate nu pot fi descrise prin cuvinte.

Gandurile de frecventa inalta pot fi traite mai simplu in constiinta unui loc salbatic, departe de gandirea imobilizata a omului – deoarece, acolo, viata este simpla, in afara timpului, in continua devenire si intr-o totala armonie cu ea insasi. Acolo, departe de judecata omului, va puteti auzi pulsul propriei cunostinte.

Cum puteti capta gandul din fluxul constintei? Portiunea electromagnetic a aurei voastre atrage spre voi tot ceea ce se potriveste cu procesele voastre de gandire si cu starea emotionala a fiintei. Pentru ca gandul sa va hraneasca – pentru ca acesta sa fie simtit si realizat in fiinta voastra – trebuie ca, mai intai, sa fie coborat, intr-o forma de Lumina. Odata ce gandul intalneste Spiritul fiintei voastre – lumina ce va inconjoara corpul – el izbucneste intr-o explozie de lumina; adica, gandul se autoaprinde in momentul in care intalneste lumina.

Lumina reduce calitatea substantei gandului. Astfel, lumina a atras spre ea ceea ce a fost similar ei, gandul este nevazut – iar apoi vazut, printr-o explozie de lumina. Gandul, in forma luminii, patrunde in creierul vostru si este transmutat intr-un propulsor de lumina electrica ce vibreaza la o anumita frecventa, in concordanta cu valoarea gandului care a fost receptat.

In clipa in care deveniti constienti de un lucru, voi primiti gandul acelui lucru. Chiar in clipa in care primiti acel gand, lumina lui este receptata de catre creier. Exista unele entitati care vad uneori explozii de lumina, de obicei la coada ochiului. In majoritatea cazurilor, ele vad cum propriul Spirit accepta un gand. Momentul in care vad lumina stralucind in fata lor este chiar cel in care gandul a intrat in campul lor auric si s-a manifestat in creierul lor. Daca inchideti ochii si vedeti miscarea culorilor sau a modelelor, inseamna ca percepeti cum arata gandul, atunci cand patrunde in creierul vostru.chandra-asthami

Creierul vostru este un  mare receptor de frecvente electrice ale gandului, avand parti specializate pentru a primi, a gazdui si a amplifica diversele frecvente ale gandului. Partile creierului au diferite potentiale de a gazdui si de a electriza gandul, in functie de densitatea de apa din peretii sai celulari. Unele parti pot gazdui si amplifica numai gandurile de frecventa inalta; altele doar pe acelea de frecventa joasa.

Creierul vostru nu creeaza ganduri, in pofida a ceea ce se crede in general. El pur si simplu ii permite gandului venit din fluxul constiintei, sa patrunda in el. Este un organ conceput de catre Dumnezei special pentru a recepta si pentru a gazdui gandurile ce au venit prin Spiritul fiintei voastre, pentru a-l transforma apoi in curent electric, amplificand-l si transmitandu-l prin sistemul nervos central, catre fiecare parte din corp, astfel incat sa fie realizat ca intelegere.

In tehnologia voastra exista ceea ce numiti radioreceptori cu scale ce va dau posibilitatea sa determinate volumul sunetului si frecventa sau unda radiofonica care este receptata. Ei bine, creierul este un receptor cu o scala si poate primi o anumita frecventa, numai daca partea din creier conceputa sa gazduiasca acea frecventa a fost activata.

Capacitatea pe care o are creierul vostru de a primi diferite frecvente ale gandului este controlata de catre un puternic mecanism, numit glanda pituitara, a carei locatie se gaseste intre emisferele dreapta si stanga ale creierului. Pituitara, numita si cea de-a saptea pecete, va guverneaza creierul. Ea este raspunzatoare de activarea diferitelor portiuni din creier, pentru ca aceasta sa primeasca si sa gazduiasca diverse frecvente de gandire. Ea este poarta ce va deschide capacitatea de a contempla si de a rationa cu gandul, de a-l realiza in corp si de a-l materializa  apoi intr-o experienta, pentru o mai mare intelegere.

Pituitara este o glanda foarte mica, insa absolut minunata, pe care multi o numesc cel de-al treilea ochi. Ei bine, voi nu aveti un al treilea ochi; nu exista loc pentru asa ceva in capul vostru. Pituitara nici macar nu seamana cu un ochi; ea seamana cu o para ce are o gurita la capatul mai ingust, care seamana cu o petala. Creierul vostru este condus si controlat prin functiile acelei glande puternice, printr-un sistem complex de secretii hormonale. Pituitara, care este o glanda endocrina, secreta un hormon ce curge prin creier, in gura glandei pineale – o alta glanda endocrina, localizata langa pituitara, la baza cerebelului si deasupra coloanei vertebrale.

Ramtha – Cartea Alba

Continuarea maine ,

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: