Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘concentrare’

De la decizie la actiune

invatareOrice lucru nou am invata si l-am duce pe o treapta de maiestrie si arta, urmam patru pasi de baza:

  1. La inceput, suntem inconstient de nepriceputi, nu stim nici macar ca nu stim.
  2. Pe masura ce inaintam cu invatatul si constientizam ce dorim, devenim constient nepriceputi.
  3. In timp ce ne pregatim sa incepem procesul de demonstrare (punerea in practica, actiunea), si daca insistam sa aplicam cele invatate, ajungem in cele din urma constient priceputi, adica putem efectua o actiune cu un anumit grad de efort constient.
  4. Daca mergem mai departe, aplicandu-ne constientul asupra propriei demonstratii si reusim sa realizam actiunea in mod repetat, devenim inconstient de priceputi. La inceputul procesului de schimbare, aici vrem sa ajungem.

Acum cativa ani, m-am hotarat sa invat sa folosesc snowboardul. Eram inconstient de nepriceput. In momentul in care am decis ca vreau sa invat acest lucru nou, am patruns pe teritoriul constientizarii nepriceperii – stiam ca nu stiu s-o fac. Prin procesul de instruire, prin care am capatat cunostinte despre cum se face si in cadrul caruia mi-am pus cunostintele respective in practica, am facut trecerea la constientizarea priceperii, adica trebuia sa ma gandesc la ce aveam de facut aproape in fiecare clipa ca sa stau drept, sa raman la poalele dealului si sa nu pierd controlul. Trebuia sa fiu constient clipa de clipa, sa nu pierd din minte hotararea si, cand mi-am pierdut concentrarea, rezultatul a fost destul de dureros. Formula aceasta se aplica indiferent ce invatam – un sport, o atitudine, o virtute sau o trasatuta supranaturala. A stapani ceva inseamna a-l transforma intr-o amintire implicita si a-l face sa para usor de facut.

In timp si cu mai mult exercitiu si cu mai putine cazaturi, am reusit sa ajung pana jos fara sa fiu nevoit sa-mi reamintesc tot ce fusesem invatat despre snowboard. Pe urma, corpul a trebuit sa se relaxeze suficient ca sa-l transforme intr-o a doua natura, care sa nu mai solicite atata efort. Am inceput sa ma gandesc mai putin si sa-mi las corpul sa-si aminteasca ce sa faca. Cand am ajuns in punctul in care nu mai eram nevoit sa ma gandesc la ce faceam si am reusit pur si simplu s-o fac, ma aflam in etapa in care eram inconstient de priceput.

Joe Dispenza – Antreneaza-ti creierul

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Prezentul e in afara timpului

598605_452004484835498_1746619164_nCei cu care am discutat stiau ca si altii inaintea lor se vindecasera singuri, asa ca erau incredintati ca si ei puteau face asa ceva, nelasandu-si insa vindecarea la voia intamplarii. Speranta si dorinta nu sunt suficiente. Sa stii doar ce ai de facut nu este de ajuns. Insanatosirea obliga aceste persoane sa se regandeasca tot timpul si sa creeze mereu si in mod deliberat rezultatele dorite. Fiecare trebuie sa atinga un nivel de hotarare absolut ferma, de vointa neabatuta, de pasiune interioara si de concentrare deplina, sau, in cuvintele lui Dean: „Tot ce ai de facut e sa te hotarasti!”

O astfel de abordare necesita un mare efort. Pentru toti cei implicati, primul pas a fost decizia de a transforma acest proces in cel mai important lucru din viata, ceea ce a insemnat iesirea din rutina, eliberarea de obisnuinte, de activitatile sociale statornicite, de privitul la televizor si asa mai departe. Daca si-ar fi pastrat obisnuintele, ar fi fost in continuare aceleasi persoane in care se cuibarise boala. Ca sa se schimbe, ca sa nu mai fie cei dinainte, nu mai puteau proceda la fel.

In schimb, acesti razvratiti se asezau in fiecare zi si incepeau sa se reinventeze, lucru mai important pentru ei decat orice altceva, dedicandu-i fiecare clipa de timp liber. Toti exersau cum sa-si observe obiectiv gandurile deja consacrate, cu care se familiarizasera. Refuzau sa-si ocupe mintea cu altceva decat cu ceea ce doreau. Lucru care poate parea destul de usor de facut cand te confrunti cu o problema grava de sanatate. „La urma urmei, viata mea e in mainile mele.” dar nu suferim cu totii de cate ceva – fizic, emotional sau sufleteste -, care ne afecteaza calitatea vietii? Oare suferintele acestea nu merita sa ne concentram atent atentia asupra lor?

Sigur ca oamenii despre care vorbesc au fost nevoiti sa infrunte convingerile inguste, sa-si invinga indoiala de sine si teama. Au fost nevoiti sa-si nege atat vocea interioara cotidiana, cat si vocile celor din afara, mai ales cand ii indemnau sa-si faca griji si sa se concentreze asupra rezultatelor clinice prognosticate pentru boala de care sufereau.

Aproape toti spuneau ca acest nivel de constiinta nu e usor de atins. Inainte nu-si dadusera niciodata seama cata palavrageala e intr-o minte neantrenata. La inceput s-au intrebat ce s-ar fi intamplat daca ar fi revenit la vechile tipare de gandire. Vor avea oare puterea sa nu se lase atrasi de vechile obisnuinte? Vor fi in stare sa-si constientizeze tot timpul gandurile? Exersand insa, au descoperit ca, ori de cate ori se intorceau la vechiul sine, isi dadeau imediat seama de scapare si puteau stopa programul care le fusese obicei. Cu cat exersau mai mult concentrarea asupra propriilor ganduri, cu atat se usura procesul si cu atat erau mai increzatori in propriul viitor. Impacati si calmi, alinati de o senzatie de limpezire, noul sine capata forma.

Interesant este faptul ca toti subiectii mi-au relatat ca traisera un fenomen care devenise parte integranta din noua lor viata. In perioadele prelungite de introspectie si reflectie asupra reinventarii de sine, devenisera atat de implicati in concentrarea asupra prezentului si a propriului scop, incat li s-a intamplat ceva remarcabil: au pierdut complet notiunea propriului corp, de timp si spatiu – , simtind ca nimic altceva in afara propriilor ganduri nu mai era real.

Dati-mi voie sa formulez din urmatoarea perspectiva: in mod obisnuit, constientizam trei lucruri:

  • Intai de toate, suntem constienti ca existam intr-un corp. Creierul nostru primeste feedback despre ce se intampla in interiorul corpului si despre stimulii primiti din mediul inconjurator, noi descriind cele simtite de corp sub forma de senzatii fizice.
  • In al doilea rand, suntem constienti de mediu. Spatiul din jur este legatura noastra cu realitatea exterioara; suntem atenti la obiectele, oamenii si locurile din jur.
  • In sfarsit, simtim trecerea timpului; ne organizam viata in cadrul conceptului de timp.

Cu toate acestea insa, atunci cand se concentreaza in interior, prin autocontemplare, cand exerseaza mental noi posibilitati de a deveni altcineva, oamenii sunt in stare sa se confunde atat de adanc in propriile ganduri, incat, cateodata, atentia li se detaseaza complet de corp si de cele din jur, care par a se topi sau disparea. Dispare chiar si conceptul de timp, desi asta nu inseamna ca nu se gandesc la timp, dar, cand deschid ochii dupa astfel de perioade, li se pare ca n-a trecut mai mult de un minut sau doua, ca sa descopere ca, de fapt, s-au scurs ore intregi. In astfel de momente, suntem eliberati de griji si durere. Ne disociem de senzatii si de orice factor de mediu. Ne putem adanci atat de tare in procesul de creator, incat uitam de noi insine.

Cand apare un astfel de fenomen, persoana respectiva nu constientizeaza nimic altceva decat propriile ganduri. Cu alte cuvinte, singurul lucru real din punctul sau de vedere, este faptul ca e constienta de gandurile ei. Aproape toti au afirmat acelasi lucru si cam in aceleasi cuvinte: „Mintea imi era in alta parte”, spunea unul din ei, „unde nu era nimic sa ma distraga, nu exista timp, eram lipsit de corp, nu exista nici un lucru – nimic in afara de gandurile mele.” Deveneau efectiv netrupesti, nemateriali, extratemporali; isi pierdusera orice asociere prezenta cu fiintarea, „eul” sau „sinele”, si deveneau nimeni.

Asa cum aveam sa aflu ulterior, aceasta stare le permitea sa inceapa procesul transformarii in exact ce-si imaginau. Prin lobul sau frontal, creierul uman are capacitatea de a reduce la tacere stimulii transmisi de corp sau de mediu precum si senzatia scurgerii timpului. Cele mai recente cercetari din tehnologia imagisticii cerebrale functionale au dovedit ca, in conditii de reala concentrare, circuitele cerebrale asociate cu timpul, spatiul si senzatiile / miscarile / perceptiile senzoriale ale corpului se domolesc literalmente. Ca fiinte umane, avem privilegiul sa ne facem gandurile mai reale decat orice altceva, in astfel de situatii creierul inregistrand impresiile in cutele profunde al propriului tesut. Aceasta pricepere ne permite sa incepem reconfigurarea circuitelor cerebrale si sa pornim procesul de schimbare a vietii.

Antreneaza-ti creierul – Joe Dispenza

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Redescopera-te! Alege sa fii fericit!

redescopera-teMotivati cum erau de bolile grave de care sufereau atat fizic, cat si mental, persoanele cu care discutasem si-au dat seama ca, daca voiau sa-si schimbe gandurile, trebuiau sa duca treaba pana la capat. Ca sa devina alta persoana, trebuia sa se regandeasca pe sine intr-o viata noua. Toti cei care si-au readus sanatatea la normal au facut acest lucru dupa ce au decis in mod constient sa se reinventeze.

Eliberandu-se de rutina zilnica, au petrecut un timp in singuratate, intr-o stare de reflectie si contemplatie, analizand si meditand la ce fel de oameni doreau sa devina. Isi puneau sub semnul intrebarii cele mai inradacinate convingeri despre propria identitatea.

Intrebarile de genul „Ce-ar fi daca…?” sunt vitale pentru acest proces: ce-ar fi daca n-as mai fi nefericit, daca nu m-as mai concentra atat asupra mea, daca n-as mai suferi si daca m-as putea schimba? Ce-ar fi daca nu mi-as mai face griji, nu m-as mai simti vinovat sau n-as mai purta ranchiuna? Ce-ar fi daca as incepe sa recunosc cum stau lucrurile si fata de mine, si fata de ceilalti?

Astfel de „ce-ar fi daca?” i-au condus spre alte intrebari: pe cine cunosc eu si e mereu fericit? Cum se poarta? Ce personaje din istorie admir pentru nobletea si unicitatea lor? Ce-as putea face sa fiu si eu asa? Ce-ar trebui sa spun, sa fac, cum ar trebui sa gandesc si sa ma port ca lumea sa ma vada altfel? Ce anume vreau sa schimb la mine?

Strangerea de informatii a fost un alt pas important pe drumul spre reinventare. Toti cei cu care vorbisem au trebuit sa porneasca de la ceea ce stiau despre sine si apoi sa-si reconfigureze gandirea ca sa ajunga sa-si formeze noi idei despre ce doreau sa devina. Toti au inceput cu idei provenite din propria experienta de viata. Au mai scotocit si prin carti si au mai cautat si prin filme informatii despre cei care le impusesera respect. Combinand fragmente din meritele si conceptiile acestor personaje cu alte calitati din mintea lor, au utilizat tot acest material brut ca sa inceapa sa construiasca o noua reprezentare a modului in care doreau sa se manifeste.

In timp ce explorau cum ar putea sa-si imbunatateasca felul de a fi, au aflat si alte moduri de a gandi. Si-au intrerupt cursul repetitiv al gandurilor care le ocupase cea mai mare parte a vietii constiente. Eliberandu-se de aceste obisnuinte familiare, confortabile de de gandire, si-au compus un concept mai evoluat despre persoana care puteau deveni, inlocuindu-si vechea imagine de sine cu un ideal nou, superior. Si-au facut timp in fiecare zi sa experimenteze mental cum ar arata aceasta noua persoana. Asa cum am discutat in Capitolul I, exersarea mentala stimuleaza creierul sa dezvolte noi circuite nervoase si schimba modul de functionare a creierului si mintii.

In 1995, in Journal of Neurophysiology a aparut un articol care demonstra efectele pe care, exclusiv, exersarea mentala le avea asupra dezvoltarii de retele nervoase in creier. Retelele nervoase sunt ansambluri individuale de neuroni (sau celule nervoase) care lucreaza impreuna si independent intr-un creier functional. Retelele de neuroni, cum le numim noi cu drag, constituie cel mai recent model folosit de neurostiinte ca sa explice cum invatam si memoram. Acestea pot fi folosite si pentru explicarea modului in care fiecare noua experienta ne schimba creierul, cum se formeaza diferitele tipuri de memorie, cum se dezvolta deprinderile, cum se manifesta actiunile constiente si inconstiente si chiar cum sunt prelucrate toate formele de informatie senzoriala. Retelele nervoase reprezinta conceptia actuala din domeniul neurostiintelor prin care se explica modul in care ne schimbam la nivel celular.

In cercetarea la care ne referim, unor subiecti impartiti in patru grupuri li s-a cerut sa participe la un studiu cu durata de cinci zile, care consta in efectuarea de exercitii la pian pentru masurarea eventualelor modificari care se puteau petrece in creier. Primul grup de voluntari a invatat si memorat un fragment, pentru o singura mana, pe care l-au exersat zilnic timp de doua ore in fiecare zi pe toata durata studiului.

Celui de-al doilea grup de participanti i s-a cerut sa cante la pian fara nici un fel de instructiuni si fara sa cunoasca vreo secventa melodica. Acestia au cantat la intamplare timp de doua ore in fiecare zi din cele cinci cat a durat studiul, fara sa invete nimic.

Cel de-al treilea grup nici nu s-a atins de pian, dar i s-a dat posibilitatea de a observa ce i se preda primului grup, pana au memorat si membrii lui. O perioada oarecare de timp, in fiecare zi, au repetat apoi mental exercitiile, imaginandu-se in aceeasi situatie cu cei din primul grup.

Cel de-al patrulea grup a fost de control, care n-a avut nimic de facut in cadrul studiului respectiv si deci nici nu a studiat, nici nu a exersat nimic. Acestia nici macar nu s-au prezentat.

La sfarsitul celor cinci zile, cat a durat studiul, cu ajutorul unei tehnici numite stimulare magnetica transcraniana, combinata cu alte dispozitive sofisticate, cercetatorii au masurat modificarile aparute in creier. Spre surprinderea lor, la grupul care nu facuse decat exercitii mentale s-au observat aproape aceleasi modificari, constand din extinderea si dezvoltarea de retele nervoase, in aceeasi zona specifica din creier, ca si la subiectii care exersasera fizic la pian. In cazul celui de-al doilea grup, care nu invatase nici o secventa melodica, modificarile cerebrale au fost foarte reduse, pentru ca membrii lui nu repetasera mereu aceeasi serie de exercitii in fiecare zi. Activitatea la intamplare nu le stimulase niciodata, prin repetitie aceleasi circuite nervoase, neconsolidand astfel conexiuni suplimentare de celule nervoase. La grupul de control, ai carui membri nici macar nu fusesera prezenti, nu s-a constatat nici o modificare.

Cum de a reusit al treilea grup sa realizeze aceleasi modificari cerebrale ca si primul, fara sa atinga macar claviatura? Prin concentrare mentala, subiectii din al treilea grup isi activau in mod repetat retele spcifice de neuroni in anumite zone ale creierului, reusind in mare masura sa-si conecteze celulele nervoase respective. In neurostiinte, acest concept se numeste invatare de tip Hebbian. Ideea este simpla: celulele nervoase activate impreuna se interconecteaza. Si atunci, stimularea repetata a unor grupuri de neuroni conduce la construirea de raporturi mai puternice, mai complexe intre ele

Conform tomografiilor functionale ale creierului, realizate pe parcursul acestui studiu, subiectii care au exersat mental isi activau creierul ca si cum ar fi realizat fizic acest lucru. Activarea repetata a unor grupuri de neuronilor a format si dezvoltat un grup de neuroni intr-o anumita zona a creierului, care ii oferea acum suport material tiparului corespunzator intentiei constiente. Dupa plac, gandurile li se trasau cartografic si se delimitau in creier. Interesant a fost faptul ca circuitele se consolidau si se dezvoltau exact in aceeasi zona a creierului ca si in cazul grupului care exersase fizic. Subiectii respectivi isi dezvoltau si modificau creierul doar gandind. In conditii de efort mental adecvat, creierul nu face diferenta intre efortul fizic si cel mental.Experienta Sheilei, care si-a vindecat boala digestiva de care suferea, este o exemplificare a acestui proces de reinventare. Sheila se hotarase sa nu se intoarca la amintirile care ii reinviau trecutul si la atitudinile caracteristice unei victime. Odata identificate procesele mentale de rutina de care voia sa se elibereze, Sheila si-a cultivat un nivel de constiinta la care detinea suficient control ca sa-si intrerupa gandurile inconstiente, ceea ce i-a dat posibilitatea sa nu-si mai activeze  zilnic aceleasi asociatii de retele nervoase. Din momentul in care a dobandit controlul asupra vechilor tipare de gandire si nu si-a mai activat circuitele conservatoare de gandire, creierul Sheilei a inceput sa elimine circuitele acum nefolosite, ceea ce reprezinta un alt aspect al invatarii de tip Hebbian, pe care il putem rezuma astfel: celulele nervoase care nu se mai activeaza impreuna, nu mai fac parte din acelasi circuit. Aceasta este actiunea legii universale de tipul „folosesti ori pierzi”, care poate face minuni in schimbarea vechilor paradigme de gandire despre sine. Cu timpul, Sheila s-a debarasat de paradigme de gandire despre sine. Cu timpul, Sheila s-a debarasat de povara modului ei vechi si limitat de gandire, care-i intunecase viata.

Acum ii era mai usor sa-si imagineze cum trebuie sa fie persoana in care dorea sa se transforme si a explorat posibilitati la care nici nu se gandise pana atunci. Saptamani de-a randul s-a concentrat asupra modului in care ar gandi si s-ar comporta in aceasta noua si necunoscuta ipostaza. Si-a analizat constant noile idei despre sine, astfel incat sa-si poata aminti tot timpul cine urma sa fie. In cele din urma, s-a transformat de-a binelea intr-o persoana sanatoasa, fericita si plina de entuziasm in fata viitorului. Exact ca si cei care exersasera fizic la pian, si-a creat noi circuite in creier.

Este interesant de observat ca majoritatea celor cu care statusem de vorba nu avusesera niciodata senzatia ca trebuiau sa se autodisciplineze ca sa realizeze acest lucru, ci erau pur si simplu incantati sa exerseze mental ce anume doreau sa devina. La fel ca Sheila, toti cei care imi spusesera povestea lorreusisera sa se reinventeze. Acestia au continuat sa se concentreze asupra noului ideal, pana cand s-au familiarizat cu noul lor mod de viata. Au devenit altcineva, o persoana cu alte obiceiuri. Se eliberasera de obisnuinta de a fi ei insisi. Modul in care au realizat acest lucru ne conduce la cea de-a patra convingere care ii unea pe cei care reusisera sa se vindece fizic.

Antreneaza-ti creierul – Joe Dispenza

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Vederea la mare distanta

 

Vederea la mare distanta

eye of the world

Cercetatorii au constatat, in repetate randuri, ca precizia si rezolutia tintelor percepute prin vedere la distanta nu sunt afectate de variatiile de distanta de pana la 1600m. Un exemplu in acest sens il constituie un experiment realizat de mine si Elisabeth Targ in 1984, impreuna cu rusoaica Djuna Davitasvili, vindecatoare la distanta. In cadrul acestui experiment de vedere la mare distanta intre Moscova si San Francisco, Djuna a reusit sa isi concentreze atentia nu doar la o distanta de 9600km spre vest, dar si la o “distanta” de doua ore in viitor. Un experiment similar de succes si renumit de acum l-a constituit cel intreprins de Pat Price in 1974, cand a descris corect o fabrica sovietica de armament din Semipalatinsk, din estul Rusiei. Desenele realizate atunci, candva secrete, sunt prezentate in Miracles of the Mind.

Ecranarea electrica

Camerele ecranate electrosatitc, dupa modelul custii lui Faraday, si protectia oferita de scufundarea in apa elimina aproape in totalitate undele electromagnetice din zona fara a avea efecte negative asupra vederii la distanta. De fapt, anumiti subiecti prefera sa lucreze intr-un mediu ecranat electric. Eileen Garrett, recunoscuta pentru capacitatile ei paranormale, mi-a aratat o astfel de incapere pe care si-a construit-o pentru uzul propriu la birourile ei de la Fundatia de Parapsihologie de pe Strada 57 din New York. Pat Prince a facut multe descrieri reusite ale unor tinte complexe din interiorul camerei protejate de la Standard Research Institute. In 1978, Hella Hammid si Ingo Swann au primit fara probleme mesaje trimise din Palo Alto, in timp ce se aflau la bordul unui submarin aflat la 800 km departare si in imersiune la 150 m adancime.

De fapt, descoperiri recente ale fizicianului James Spottswoode arata ca atat radiatia electromagnetic a galaxiei noastre, Calea Lactee, cat si cea emisa de exploziile solare afecteaza negativ mintea unui medium. Ecranarea electrica si perioadele de radiatie galatica par sa ajute, dar am constatat ca orice ora din zi sau noapte poate fi potrivita pentru manifestarea deplina a capacitatilor paranormale.

Factori inhibatori

Vederea la distanta este inhibata de cunostintele existente despre tinta, de absenta feedbackului sau de analiza mentala. Lipsa feedbackului impiedica subiectul sa priveasca in viitor pentru a vedea tinta prin precognitie, ceea ce inseamna inchiderea unuia dintre cele mai importante canale de vedere la distanta. Orice distragere a atentiei, vizuala sau sonora, sau orice intervine nou din mediul de lucru tinde sa interfereze cu imaginile vizualizate de subiect in timpul sedintei de vedere la distanta. Natura tintei poate afecta si ea precizia identificarii. Numerele sunt mult mai greu de perceput decat tintele grafice. De exemplu, este mult mai greu de ghicit un numar tinta intre 1 si 10 decat sa descrii un loc ales dintr-o infinitate de locuri necunoscute de pe planeta. Asta se intampla deoarece subiectul are deja imagini mentale foarte clare despre toate numerele, iar aceste imagini din memorie si imaginatie constitutie zgomot mental.

Din pacate, imaginea dobandita prin mijloace paranormale nu vine cu eticheta “aceasta imagine va este oferita de ESP”, acest lucru trebuie sa il decida subiectul, cel care priveste la distanta.

Factori intentisificatori

Seriozitatea scopului urmarit, existenta unui feedback la sfarsitul experimentului, relaxarea, acceptarea psi dar, in special, deplina incredere in participantii la experiment contribuie la intensificarea vederii la distanta. In fata de invatare a ESP, este important ca subiectului sa i se arate tina corecta dupa fiecare incercare. Fara acest feedback, experiment dupa experiment, nu se realizeaza invatarea. Subiectii experimentati stiu cum sa isi imbunatateasca performanta, prin faptul ca devin constienti de zgomotul lor mental (produs de amintiri si imaginatie) si stiu sa il infiltreze si sa-l indeparteze.

Performanta se imbunatateste si daca subiectii scriu si deseneaza imaginile care li se formeaza in minte. Desenul este deosebit de important pentru ca ii confera subiectului acces direct la procesele simbolice si neanalitice inconstiente.

Consideratii teoretice

Este limpede ca subiectii isi pot concentra atentia asupra unor puncte aflate la distanta in spatiu si timp pentru a descrie si simti apoi acele locuri indepartate. Feedbackul este important pentru invatare, dar in cazul subiectilor experimentati el nu este necesar pentru ca psi sa se manifeste. Prin fenomenul vederii la distanta, este ca si cum subiectul si-ar examina propria holograma tetradimensionala spatiotemporala de mici dimensiuni si cu rezolutie redusa, in care el se afla incorporat. Fiecare bucatica a hologramei cuprinde toate informatiile intregului, dar la rezolutie mai mica.

Puterea fara limite a mintii – Russell Targ

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: