Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Posts tagged ‘arta’

De la decizie la actiune

invatareOrice lucru nou am invata si l-am duce pe o treapta de maiestrie si arta, urmam patru pasi de baza:

  1. La inceput, suntem inconstient de nepriceputi, nu stim nici macar ca nu stim.
  2. Pe masura ce inaintam cu invatatul si constientizam ce dorim, devenim constient nepriceputi.
  3. In timp ce ne pregatim sa incepem procesul de demonstrare (punerea in practica, actiunea), si daca insistam sa aplicam cele invatate, ajungem in cele din urma constient priceputi, adica putem efectua o actiune cu un anumit grad de efort constient.
  4. Daca mergem mai departe, aplicandu-ne constientul asupra propriei demonstratii si reusim sa realizam actiunea in mod repetat, devenim inconstient de priceputi. La inceputul procesului de schimbare, aici vrem sa ajungem.

Acum cativa ani, m-am hotarat sa invat sa folosesc snowboardul. Eram inconstient de nepriceput. In momentul in care am decis ca vreau sa invat acest lucru nou, am patruns pe teritoriul constientizarii nepriceperii – stiam ca nu stiu s-o fac. Prin procesul de instruire, prin care am capatat cunostinte despre cum se face si in cadrul caruia mi-am pus cunostintele respective in practica, am facut trecerea la constientizarea priceperii, adica trebuia sa ma gandesc la ce aveam de facut aproape in fiecare clipa ca sa stau drept, sa raman la poalele dealului si sa nu pierd controlul. Trebuia sa fiu constient clipa de clipa, sa nu pierd din minte hotararea si, cand mi-am pierdut concentrarea, rezultatul a fost destul de dureros. Formula aceasta se aplica indiferent ce invatam – un sport, o atitudine, o virtute sau o trasatuta supranaturala. A stapani ceva inseamna a-l transforma intr-o amintire implicita si a-l face sa para usor de facut.

In timp si cu mai mult exercitiu si cu mai putine cazaturi, am reusit sa ajung pana jos fara sa fiu nevoit sa-mi reamintesc tot ce fusesem invatat despre snowboard. Pe urma, corpul a trebuit sa se relaxeze suficient ca sa-l transforme intr-o a doua natura, care sa nu mai solicite atata efort. Am inceput sa ma gandesc mai putin si sa-mi las corpul sa-si aminteasca ce sa faca. Cand am ajuns in punctul in care nu mai eram nevoit sa ma gandesc la ce faceam si am reusit pur si simplu s-o fac, ma aflam in etapa in care eram inconstient de priceput.

Joe Dispenza – Antreneaza-ti creierul

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Cine esti?

cine esti tuSunteti fiinte umane. Ce inseamna aceasta? Arta de a trai nu este o chestiune de control, ci de gasire a unui echilibru intre uman si fiinta. Mama, tata, fiica, sotie, tanar, batran, rolurile pe care le jucati , functiile pe care le indepliniti, orice faceti – toate acestea tin de dimensiunea umana. Aceasta isi are locul ei si trebuie onorata, dar nu este in sine suficienta pentru o relatie sau o viata cu adevarat implinite si semnificative. Componenta umana singura nu este niciodata suficienta, indiferent cat de mult va straduiti sau ce realizati. Apoi mai este Fiintarea. Ea se afla in prezenta vigilenta, calma a Constiintei insasi, a Constiintei care este totuna cu voi. Umanul este forma. Fiinta este fara de forma. Umanul si Fiinta nu sunt separate, ci se intrepatrund.

In dimensiunea umana sunteti, fara discutie, superiori copilului vostru. Sunteti mai mari, mai puternici, stiti mai multe, puteti face mai multe. Daca dimensiunea aceasta reprezinta tot ceea ce cunoasteti, va veti simti superiori copilului vostru, poate in mod inconstient. Si va veti face copilul sa se simta inferior, poate in mod inconstient. Nu exista egalitate intre voi si copilul vostru deoarece in aceasta relatie exista doar forma, iar in forma nu sunteti, desigur, egali. Poate ca va iubiti copilul, dar iubirea va fi doar omeneasca, cu alte cuvinte conditionata, posesiva, intermitenta. Doar dincolo de forma, in Fiintare sunteti egali, si doar cand ajungeti la dimensiunea lipsita de forma din voi poate exista iubire adevarata in relatia respectiva. Prezenta care este totuna cu voi, atemporalul Eu Sunt se recunoaste in altcineva, iar celalalt, copilul in cazul de fata, se simte iubit, adica recunoscut.

A iubi inseamna a te recunoaste in altcineva. „Alteritatea” celuilalt se descopera atunci ca fiind o iluzie ce apartine taramului exclusiv uman, taramul formei. Nevoia de iubire care exista in fiecare copil este nevoia de a fi recunoscut, nu la nivel de forma, ci la nivel de Fiintare. Daca parintii pretuiesc doar dimensiunea umana a copilului si neglijeaza Fiintarea, copilul va simti ca relatia este neimplinita, ca lipseste ceva absolut vital, motiv pentru care in el se va acumula durerea si va da nastere uneori unei ostilitati inconstiente fata de parinti. „De ce nu ma recunosti?”, pare sa spuna durerea sau ostilitatea.

Cand altcineva te recunoaste, recunoasterea aceea aduce dimensiunea Fiintarii mai plenar in aceasta lume, prin intermediul amandurora. Aceasta este iubirea care mantuieste lumea. Am vorbit despre ea cu referire la relatia cu copiii vostri, dar ea se aplica, desigur, in egala masura tuturor relatiilor.

S-a spus ca „Dumnezeu este iubire”, dar afirmatia nu este absolut corecta. Dumnezeu este Unica Viata din si de dincolo de nenumaratele forme de viata. Iubirea implica dualitate: cel care iubeste si cel care este iubit, subiect si obiect. Asadar, iubirea reprezinta recunoasterea unitatii in lumea dualitatii. Aceasta este nasterea lui Dumnezeu in lumea formei. Iubirea face lumea mai putin lumeasca, mai putin densa, mai transparenta fata de dimensiunea divina, fata de lumina constiintei insasi.

Eckhart Tolle – Un Pamant Nou

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

Modificarea realitatii voastre, pentru a-i face loc celui de al noualea secret

Modificarea realitatii voastre, pentru a-i face loc celui de al noualea secret

blackandwhiteandcolorchangeperception

Motivul pentru care Christos, Buddha, Socrate sau orice alt invatator spiritual rezoneaza cu noi personal este ca, in constiinta limitata, exista strafulgeri bruste si clare ale unei realitati transcedentale. Mintea ta vrea sa transceada. Atentia limitata este ca si cum ai avea o singura luminita, care straluceste pe un singur obiect. Ea exclude tot ce se afla in afara razei ei; echivalentul mental este respingerea. Dar ce-ar fi daca am renunta la tot procesul de respingere? Daca am face asta, ne-am trezi ca dam atentie la toate lucrurile, in mod egal. Respingerea este un obicei. Fara ea, puteti participa la viata, asa cum vi se prezinta ea.

Exercitiul 1

Luati fiecare domeniu de constienta si scrieti cum va puneti singuri piedici sa patrundeti in el. In acest fel, veti deveni constienti de ceea ce faceti pentru a va limita constiinta; astfel, daca va surprindeti la timp, fiecare dintre aceste reflexe inradacinate profund poate incepe sa se schimbe. De exemplu:

Fiinta pura: nu incentinesc ritmul suficient de mult, incat sa fiu cu adevarat linistit in interior. Nu-mi fac timp sa meditez. In ultima vreme, n-am stat destul in natura, ca sa ma bucur de liniste. Voi fi atent la momentele cand resping pacea launtrica si voi gasi timp pentru ea.

Extazul conditionat: nu am simtit bucuria simplului fapt ca sunt viu. Nu caut ocazii sa ma minunez. Se pare ca nu sunt destul de mult in preajma copiilor de varste mici. Nu am admirat cerul noptii. De acum voi fi atent, atunci cand resping momentele de bucurie si imi voi gasi timp pentru ele.

Iubirea: am considerat ca cei pe care ii iubesc mi s-ar cuveni de drept, asa ca nu mi-am exprimat prea mult iubirea. Nu ma simt bine, atunci cand primesc iubire de la altii. Am pus iubirea pe raftul de sus, ca pe ceva pretios. Acum voi fi atent cand resping aceste ocazii de a face iubirea sa fie importanta in viata mea si imi voi gasi timp pentru ea.

Starea de cunoastere: cedez prea mult in fata indoielii. Adopt automat o pozitie sceptica si nu accept decat dovezi clare. Se pare ca nu cunosc niciun om inteles si imi aloc putin timp pentru filosofie si lecturi spirituale. Acum voi fi atent, cand resping intelepciunea traditionala si imi voi gasi timp pentru ea.

Miturile si arhetipurile: nu prea mai am niciun erou. Nu-mi amintesc de cand nu am mai gasit pe cineva sau ceva care sa fie un exemplu demn de urmat. Imi urmez propria cale – care e la fel de buna ca a oricui altcuiva. De acum voi fi atent atunci cand resping ideea ca inspiratia superioara este necesara si imi voi gasi timp pentru ea.

Intuitia: imi folosesc capul. Nu ma intereseaza chestii cum ar fi intuitia. Eu caut dovezi, inainte sa cred in ceva. Cred ca toate puterile extrasenzoriale sunt numai dorinte neimplinite. Analizez o situatie si iau deciziile in consecinta. Acum voi fi atent cand imi resping primele banuieli si voi incepe sa le cred.

Imaginatia: arta nu e pentru mine. Nu merg la muzee sau la concerte. Hobby-ul meu este televizorul si pagina de stiri sportive. Pentru mine, oamenii care creeaza nu sunt cu picioarele pe pamant. De acum voi fi atent la momentele cand imi resping imaginatia si voi gasi moduri ca sa exprim.

Ratiunea: eu stiu ce stiu, si nu ma abat de la asta. Nu ascult prea des argumentul celeilalte parti – vreau doar sa dovedesc ca am dreptate. Tind sa am aceleasi reactii, in situatii similare. Nu ma tin intotdeauna de planurile pe care mi le fac, nici chiar atunci cand sunt bune. De acum voi fi atent cand actionez irational si ma voi opri, ca sa iau in considerare toate punctele de vedere.

Emotiile: nu fac scene si nu-mi place cand altcineva face o scena. Nu ma impresioneaza oamenii care se abandoneaza emotiilor lor. Motto-ul meu este sa le tin in mine – nimeni nu o sa ma vada, vreodata, plangand. Nu-mi amintesc ca cineva sa-mi fi spus ca emotiile sunt pozitive. De acum voi fi atent cand imi resping sentimentele reale si voi cauta sa le exprim intr-un mod care sa nu ma lezeze.

Corpul fizic: ar trebui sa am grija de mine. Sunt intr-o forma fizica mult mai proasta decat acum cinci sau zece ani. Nu sunt multumit de corpul meu si nu fac o pasiune pentru activitati fizice. Am auzi despre terapii corporale, dar cred ca sunt prea ingaduitoare si un pic cam ineficiente. Acum voi fi atent cand sunt gata sa renunt la partea fizica a vietii mele si imi voi gasi timp pentru ea.

Am oferit cateva insemnari foarte generale, dar trebuie sa fiti cat mai exacti cu putinta. La “Iubire”, scrieti numele cuiva caruia nu i-ati aratat iubirea, sau un incident pe care vi-l amintiti si in care nu v-ati simtit bine, primind iubire. La “Imaginatie”, notati muzeul din oras pe care nu l-ati vizitat, sau artistul pe care l-ati ocolit. In acelasi fel, daca puteti, faceti insemnari amanuntite si cu privire la modul in care veti modifica aceste obiceiuri de respingere.

Dr. Deepak Chopra – Cartea secretelor

De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi

%d blogeri au apreciat asta: