Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Cand devine anxietatea o problema?

copilCum decideti daca teama copilului dumneavoastra e “anormala”? Simplu: nu puteti decide asa ceva! Nu exista “temeri anormale”. Toate temerile sunt normale – unele sunt pur si simplu mai intense si mai mari decat altele. Chiar si fricile care initial pot parea ciudate, precum teama de microbi care il determina pe un copil sa se spele des, pot fi vazute ca simple frici normale care au ajuns sa fie prea accentuate. La urma urmei, majoritatea dintre noi ne facem  cateva griji cu privire la microbi – intrebati-va numai daca ati accepta sa va mancati cina din farfuria unui caine! Deci copiii cu probleme de anxietate pot fi vazuti pur si simplu ca avand temeri normale care au devenit mai exagerate si mai intruzive decat cele ale altor copii.

O modalitate mai eficienta de a va raporta la aceste probleme este sa va ganditi daca anxietatea copilului dumneavoastra reprezinta o problema pentru acesta. Interfereaza oare cu viata sa sau ii cauzeaza dificultati? Aceste dificultati pot fi numeroase si variate. De exemplu, se poate pur si simplu ca temerile copilului dumneavoastra sa ii genereze suparare si neplacere, sau il pot impiedica sa se bucure de lucrurile care ii plac. Este posibil ca anxietatea sa ii afecteze performantele scolare sau pe cele sportive.

Ideea principala este ca, daca anxietatea copilului dumneavoastra ii afecteaza in mod neplacut viata, atunci, foarte probabil este cazul sa va ganditi cum sa il ajutati sa o controleze. Decizia finala va depinde de echilibrul dintre nivelul la care este afectat copilul dumneavoastra de anxietate si gradul de efort pe care dumneavoastra, copilul si restul familiei sunteti dispusi sa il depuneti pentru a elimina frica respectiva. Decizia trebuie luata atat de dumneavoastra, cat si de copil. S-ar putea ca impreuna sa decideti ca desi anxietatea il afecteaza oarecum, nu este momentul sau problema nu este suficient de presanta pentru a necesita sa fie rezolvata. Pe de alta parte, s-ar putea sa decideti ca, desi anxietatea nu pare sa fie o problema foarte mare, ar fi distractiv sa lucrati impreuna la rezolvarea ei si ca ar fi placut sa scapati de ea.

Cand luati decizia aceasta e bine sa tineti minte ca pentru a lucra la insusirea strategiilor este nevoie de dedicare, munca intensa si angajament. Activitatile propuse nu sunt deloc daunatoare sau periculoase si de obicei aduc multe avantaje secundare, precum imbunatatirea stimei de sine, a increderii in sine si a starii generale de bine.

Cat sunt de frecvente problemele de anxietate?

Asa-numitele tulburari de anxietate sunt problemele psihologice cele mai des intalnite la copii si adolescenti. Aproximativ unul din zece copii indeplinesc criteriile pentru ceea ce, in termeni tehnici, denumim tulburare de anxietate. Tulburarile propriu-zise variaza in functie de varsta. Teama de separare de persoana care ii ingrijeste este mai obisnuita la varste mai mici, in timp ce anxietatile de ordin social sunt mai frecvente la varste mai mari.

Este interesant de observat ca, desi tulburarile de anxietate sunt atat de des intalnite in realitate, acestea nu sunt problemele cele mai  frecvente in cadrul clinicilor de sanatate mentala pentru copii. Centrele de sanatate mentala se ocupa de obicei cu copiii cu probleme de agresivitate, de atentie, alimentare sau cu tendinte suicidale. Explicatia este ca, desi anxietatea este raspandita la copii, majoritatea parintilor nu se gandesc sa isi duca fiul sau fiica la un specialist pentru a fi ajutati. Acest lucru e posibil sa se intample deoarece parintii considera ca anxietatea este pur si simplu parte a personalitatii copilului si ca nu se poate face nimic. Este de asemenea posibil ca anxietatea sa nu ii afecteze pe parinti si pe profesori la fel de mult ca celelalte probleme mentionate, astfel incat acestia nu realizeaza consecintele anxietatii asupra copilului. In plus, in multe locuri centrele de sanatate mentala sunt mai bine pregatite si mai obisnuite sa se ocupe cu probleme de agresivitate decat de anxietate. Prin urmare, parintii au adesea senzatia ca fac „din tantar armasar” atunci cand se ingrijoreaza cu privire la copilul lor. Din aceasta cauza, este posibil sa fie descurajati si sa nu apeleze la ajutor.

„Cum sa va ajutati copilul cu probleme de anxietate”, Ronlad M. Rappe, Susan H. Spence, Vanessa Cobham si Ann Wignall

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: