Un corp sanatos se mentine cu o minte deschisa si un spirit liber..

Desi National Security Agency (NSA) nu voia sa stie despre vederea la distanta, multi altii urmareau cercetarile in domeniu. Fara indoiala, datele privind modul in care functioneaza psi, alese cu mare atentie si analizate critic, sunt cuprinse in cercetarea Ganzfeld. Ganzfeld, care inseamna “intregul domeniu”, este un mediu controlat utilizat in cercetarile ESP (folosite pentru spargerea codurilor), astfel incat subiectul psi sa primeasca, prin izolare senzoriala, cat mai putine influente exterioare. Ideea de Ganzfeld a aparut in anii 1960, cand se credea ca starile de constiinta modificate ar putea duce la o mai buna functionare a capacitatilor paranormale. Intre timp, am constatat ca izolarea senzoriala, luminile stroboscopice, hipnoza si drogurile nu erau nici necesare, si nici folositoare.

Studiile Ganzfeld cerceteaza comunicarea telepatica dintre o persoana “emitator” si una ”receptor”. Timp de cincisprezece ani, pioner in domeniu a fost Charles Honorton de la Centrul de cercetari al Spitalului Maimondies. Charles era un exceptional teoretician in cercetarea psi, un cercetator amabil si plin de umor. Din pacate, a murit in 1992, la doar 46 de ani, privandu-ne de prezenta unui mare cercetator, plin de compasiune, care si-a dedicat intreaga cariera cercetarii in domeniul paranormalului.parapsihologie-ref

In 1994, dupa moartea lui, a fost data publicitatii o lucrare de 50 de pagini, scrisa de Honorton in colaborare cu psihologul Daryl Bem, profesor la Universitatea Cornell si fost sceptic. (Psihologii sunt cei mai sceptici din mediul academic, deoarece sufera de “invidie pe cei cu capacitati paranormale”). Lucrarea a fost o realizare marcanta in domeniul cercetarii psi, aparand in prestigioasa publicatie Psychological Bulletin a Asociatiei Americane de Psihologie. Experimentele prezentate in lucrare au fost denumite “Auto-Ganzfeld”, din cauza ca cercetatorul, emitatorul si receptorul erau izolati unul de celalalt, iar cercetatorul era izolat de benzile video “tinta” selectate si care erau alese si aratate emitatorului in mod automat de catre un calculator. In aceste experiente, receptorul era, in general, un voluntar. Receptorul statea asezat comod intr-un scaun care se putea inclina, intr-o camera izolata fonic; mingi de ping-pong taiate pe jumatate ii acopereau ochii si minimizau distragerea vizuala a atentiei receptorului, care auzea in casti sunete asemanatoare valurilor. Misiunea receptorului  era sa ramana treaz si sa descrie pentru inregistrarea pe banda toate impresiile care ii treceau prin minte 30 de minute, cat dura o sedinta. In acest timp, persoana emitator privea o banda video de doua minute, selectata aleator, care se repeta mereu in cele 20 de minute ale sedintei. In timpul unora din experimente, receptorul spunea ce vedea cu o asemenea precizie, de parca ar fi privit banda video  pe care o vedea emitatorul! La finalul fiecarei sedinte, calculatorul care controla experimentul prezenta receptorului patru benzi video, cea selectata si inca alte trei alese la intamplare si intr-o ordine aleatoare. Misiunea receptorului era sa hotarasca pe care, dintre cele patru filme, l-a vazut emitatorul. Probabilitatea ca reusita sa se datoreze “norocului” era de 25%. Din seria de 11 experimente, la care au participat 240 de oameni in 354 de sedinte, rata de raspunsuri corecta a fost de 32%, ceea ce inseamna o diferentiere fata de probabilitatea datorata sansei de peste 500 la 1. De la momentul publicarii lucrarii lui Bem-Honorton, s-au mai realizat asemenea experimente, dar fara emitator, ceea ce constitutie un exemplu de clarviziune pura si nu de conexiune telepatica.

Studentii talentati din Ganzfeld

Cel mai reusit dintre studiile Auto-Ganzfeld a fost realizat de Chales Honorton impreuna cu dr. Marilyn Schlitz, care si-a continuat cariera devenind director al Departamentului de Cercetare al Institutului de stiinte noetice (IONS), Petaluma, California. In 1991, Schlitz lucra la un proiect de cercetare a creativitatii cu elevi de la Scoala Julliard din New York. A cerut unui numar de 20 de elevi de la clasele de muzica clasica si dans modern sa ia parte la un studiu Ganzfeld. In fiecare zi, elevii luau trenul de la caminele lor de pe Broadway pana in asezarea pastorala unde se afla laboratorul de la Princeton. Se pare ca insasi debarcarea din tren in zona aceea verde le crea elevilor din New York o stare modificata. Acesti artisti talentati, care au lucrat intr-un laborator in perechi de prieteni, au realizat un procent de 50% in alegerea corecta a tintei din patru posibilitati date. Asta inseamna o reusita de doua ori mai buna decat din intamplare si a fost cea mai ridicata rata de succes prezentata in lucrarea lui Bem-Honorton, putand fi comparata doar cu rata de succes inregistrata in colaborarile dintre parinti si copii din cadrul studiilor Ganzfeld.

Puterea fara limite a mintii – Russell Targ

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: